O alta fata a Retezatului 14-15 aug

Pentru ca nu mai putem de caldura dintre betoane, unde nici noaptea nu poti spune ca este racoare (intr-o seara cand ne-am intors acasa la ora 23 erau 30grade), am spus ca la sfarsit de saptamana trebuie neaparat sa dormim la racoare. Si daca vrem racoare, trebuie sa fie cat mai sus... asa ca ne gandim la Retezat, mai ales ca nu am mai fost de ceva vreme in zona. Alin vine cu o propunere care suna foarte bine "O alta fata a Retezatului". O tura in care poarta de intrare in munte sa fie alta decat punctele de acces obisnuite de pe traseele turistice (Carnic, Poiana Pelegii, Rausor...), o tura pe culmile neumblate ale Retezatului si in care nu vom cara cu noi cortul, tocmai ca sa nu avem nimic asigurat pentru noapte, vom dormi sub cerul instelat, ca sa putem vedea cat mai multe stele cazatoare.

Dand iama in zmeuris

Ciupercute ciup-ciup

Culmea Vasielului

Vom aborda Retezatul din nord-est din satul Coroiesti, aflat pe valea Raului Alb. De aici vom prinde culmea impadurita Intalnicioara si apoi pe culmea Vasielului vom urca pana pe varful Mare. Google Earth se arata iar prieten de nadejde, Alin il consulta ca de obicei inainte de fiecare tura si isi ia notite. Hartile mai vechi si mai noi ne arata tot felul de poteci in zona, ba pe vale, ba pe creasta, insa stim ca la fata locului situatia s-a putea sa fie schimbata. Ba de exploatarile forestiere, ba de natura care a astupat drumurile neumblate de ani buni. Google ne mai lamureste, iar Alin pune notitele pe GPS. La fata locului mai intrebam localnicii. Noi incercam sa ne dam seama care chiar cunosc potecile si le-au strabatut si care nu prea isi mai amintesc, insa vor doar sa ne ajute.

Asa ca sambata dimineata, in formatie cu Eugen, Bogdan si Razvan, suim rucsaceii in spinare si pe o caldura mare pornim cu speranta spre racoare.

Popas

O alta fata a Retezatului

Echilibru

Dar racoarea nu se arata ea asa cu una cu doua. Caci nici nu am plecat bine si nu mai putem de cald, ba mai mult eu am impresia ca pana si betele de trekking imi tin de cald. Balaurim prin padure cautand si urmand o poteca stearsa. Se vede ca de ani de zile n-au mai umblat pe aici nici taietorii de lemne, nici ciobanii. Poteca ba e acoperita de vegetatie, ba e clara de zici ca-i traseu turistic. Probabil doar ciupercarii si vanatorii mai umbla pe aici.
Ajungem intr-o poiana unde odata era o stana. Acum e invadata de stevie si zmeuris. Poposim prin zmeuris sa ne hidratam si apoi cautam mai departe poteca. Nu mai gasim neam de poteca, mergem printre palcuri de padure si zone cu afinis, urmand matematic linia culmii. Gasim o gramada de urme de urs: excremente, pietre mari ridicate si azvarlite intr-o parte, probabil ursul era in cautare de furnici. Ba mai mult gasim si un craniu si oase ale unui ierbivor mai mare, probabil vreo caprioara, noi presupunem c-ar fi putut fi chiar resturile unei mese a ursului. Deci chiar este salbatica si neumblata de om zona asta.

Nu scapam insa de ce se temea Alin cand vorbise cu Google Earth. La marginea padurii inspre golul alpin ne asteapta o mare imensa de jnepeni. Incercam s-o fentam spre firul unei vai inspre vest, pe unde latimea marii de jepeni este mai redusa. Pret de vreo 30min facem echilibristica pe jnepeni, apoi razbim si rasuflam usurati cand ne vedem iesiti la golul alpin.

Suntem chiar la izvorul de langa stana Doblari si aici urmam matematic pe culmea Vasielului. Culmea ne ofera o imagine "din avion" spre valea glaciara a Vasielului, o vale pe care o admiram privind in stanga culmii. In dreapta culmii avem caldarea glaciara Groapele, aproape in intregime acoperita de jnepeni.
Aici ar trebui sa-l lasam pe Bear Grylls din elicopter in mijlocul imensei mari de jnepeni sa vedem daca ar reusi sa scape cu fata curata. Echipat bine inteles cu pantaloni scurti si tricou.

Vremea pare sa se strice, nori negrii acopera varfurile inalte si tunete amenintatoare rasuna dinspre inima Retezatului. Deja ne gandim ca n-o sa mai putem petrece noaptea sub cerul liber, nu avem nici un adapost si poate vom fi nevoiti sa coboram la Stana de Rau.

O gustare pe vf Mare

Portile Inchise

Incotro?

Spre finalul culmii Vasielului dam de o portiune mai stancoasa de care ne bucuram cu totii, mai putin Bogdan, care fiind mai putin umblat prin astfel de zona ne urmeaza un pic crispat. Portiunea alpina se termina pe varful Mare, unde facem un popas mai mare. De aici putem admira lacul Galesu unde, spre surprinderea noastra, putem numara 5 corturi. Pentru bivuac Alin a ales ca locatie taul Tapului, desi eu as fi preferat taurile Vasielului, la fata loculul taul Tapului pare cea mai buna alegere.

Apus

Privind la cerul instelat

Bivuac din pelerina

Daca la inceputul zilei ne gandeam ca poate vom fi nevoiti sa coboram la Stana de Rau, amenintati fiind de ploaie, vremea totusi tine cu noi si cu planul nostru si ne putem bucura din plin de o noapte racoroasa (11 grade) sub cerul instelat pe malul taului Tapul. Razvan isi construieste un bivuac din betele de treking si pelerina si-l invita si pe Eugen in bivuacul sau. Bogdan si cu noi ramanem sa ii pazim pe cei doi de marmotele ucigase. O specie de marmote foarte periculoase de care am aflat de la Eugen, care recomanda turistilor sa nu se aventureze de capul lor prin munti, ci sa isi ia intotdeauna un ghid priceput care sa-i apare de aceste marmote foarte periculoase.

"tabara"

Spre creasta

Apa rece de izvor?

Bucurosi ca am supravietuit in salbaticie si ca am scapat de asaltul marmotelor ucigatoare, care probabil s-au dus la Galesu, unde s-a anuntat mai mare distractia, ne impachetam sacii de dormit, luam micul dejun si o luam in sus spre capatul Portilor Inchise. Suntem placut surprinsi de un izvor puternic care tot apare si dispare printre pietre si care izvoreste tocmai de sub creasta la 2.300m altitudine.

Tot mai sus

Portile Inchise

Spre casa

Parcurgem Portile Inchise si pentru coborare prindem culmea Lancitei, culme marcata cu banda rosie, traseu turistic ce duce la fosta cabana Balea. Marcajul este foarte sters si trebuie sa-l urmarim atent, nu de alta, dar nu vrem sa ne pierdem printre jnepeni.
varful Lancita in ocolim prim partea drepata, mergand cam jumatate de ora prin mare de jnepeni si intrebandu-ne mereu daca avem norocul sa se infunde poteca. Scapam teferi de marea de jnepeni si ne gandim ca traseul asta trebuie musai sa fie curatat, altfel in cativa ani, nu multi, va fi nepracticabil. Dar totusi mai vin nebuni pe aici? Eu as paria ca maxim 5 saptamani pe ani aceasta culme vede turisti. Si totusi supriza supriza... in saua Gorovii ne intalnim cu un cuplu care urca. Mare ne este mirarea, dar cand aflam ca sunt cehi ne amuzam... pai da, romanii nu vin pe aici, ei saracii au luat o harta au vazut un traseu de acces si au pornit pe el. Nu stiu insa ca este foarte putin umblat si ce jnepenii ii asteapta.

Coarne de jneapan

Cine-i mai mare?

Coborand pe culmea Lancitei ne-am dat seama ca nu are de ce sa ne fie frica de ursi, caci ei se hranesc cu zmeura, afine si nicidecum cu turisti. Pericolul iminent ramane marmota ucigasa.

PS: pentru cei care nu s-au prins marmotele ucigase sunt o inventie! Mergeti linistiti pe munte

Coroiesti~Culmea Intalnicioara~Culmea Vasielului - traseul marcat cu verde - parcurs sambata
Culmea Lancitei~Dealul Cosmii~Coroiesti - traseul marcat cu rosu - parcurs duminica

Culmea Vasielului~vfMare~Taul Tapului - traseul marcat cu verde - parcurs sambata
Taul Tapului~Portile Inchise~Culmea Lancitei - traseul marcat cu rosu - parcurs duminica