Monday, 2 August 2010

Cand si cum am inceput sa alerg?


Am vrut sa ii raspund Corinei tot cu un comentariu pe blogul pe care ne-a scris: Prin cotloanele Cernei, dar pentru ca ar fi iesit un raspuns foarte lung si pentru ca poate si altii ar vrea sa stie povestea am hotarat sa scriu un articol intreg, raspuns pentru Corina!
Asadar dedic acest blog in special Corinei si tuturor celor care ne-ati tras de maneca pe la concursuri si ne-ati spus ca ne stiti si ne cititi blogul. Nu putem decat sa ne bucuram ca munca noastra, de a asterne cateva cuvinte, antreneaza lumea la miscare.

Corina: "Crezi ca una ca mine, la 35 de ani si fara conditie fizica, ce sa mai zic de mersul pe bicicleta de care nu am habar, ar putea sa ajunga vreodata sa faca ce faceti voi?"

Gianina: Poate nu ai auzit pana acuma vorba: NICODATA nu este prea tarziu! Sau poate ai auzit-o, dar nu crezi ca se poate aplica si in cazul tau! Ei... afla ca in cazul acesta: niciodata nu este prea tarziu! Eu cred ca oricine, prin vointa si pasiune poate sa face ce facem noi. Dar ce facem noi?

Schi de tura (mergem pe schiuri la munte... coboram, dar si urcam pe ele)

MTB (mountain bike, adica mergem cu bicicletele pe munte)

Plimbari pe munte

Trail-running (alergari montane)

Am sa incerc sa scriu cum m-am apucat de alergat si cand! Asta ca sa te ambitionez pe tine si pe altii ca tine care poate ca inca nu si-au gasit curajul. Cat despre mersul cu bicicleta, eu am invatat sa merg cu bicicleta dupa ce mi-am cumparat prima bicicleta, adica acum 3 ani! Primul pas spre a invata sa mergi cu bicicleta este de a-ti cumpara una! Dupa ce ai facut investitia, vrei vrea sa iti scoti banii din ea, deci sigur vei invata sa mergi pe ea.

Alergand la concursul Alcatel proba de 5.000m

La Alcatel (unde lucram amandoi) se organizeaza in fiecare an un concurs de atletism pt angajati. Primele 4 fete si primii 4 baieti de la probele de 5000m, respectiv 10.000m la baieti, alcatuiau stafeta pt Maraton DHL. In 2006 cand l-am cunoscut pe Alin el a plecat in Poiana Brasov, facand parte din "lot". Atunci mi-am zis la anul voi merge si eu! Un week-end in Poiana Brasov si o zi libera de la serviciu... ce frumos suna! Si astfel am inceput primele alergari de 5-7km la stadion.
Motivata fiind de angajator am inceput sa ma antrenez pentru primul meu concurs... 5km. Si pentru ca am iesit in primele 4 fete, trebuia sa ma antrenez mai serios pentru maratonul DHL, unde urma sa alerg 7km cu portiuni de plat, dar si de panta.

Prima cupa pentru care am alergat (Stafeta Carpatilor Maraton DHL 2007)

Asadar in 2007 (acuma 3 ani) am inceput sa alerg cate 5-7km. In 2008 am participat din nou la concursul Alcatel, m-am calificat din nou pentru stafeta DHL si in plus am participat si la Crosul Firmelor in Timisoara.

Tot in 2007 prietenul nostru Lucica (Lucian Marculescu) ne propune sa facem echipa la Carpathian Adventure. Mie imi surade idee, dar Alin zice ca nu are chef sa isi sacrifice sfarsiturile de saptamana pentru antrenamente. Si uite asa... se amana cu un an inevitabilul! Pentru ca pana la urma chiar daca nu a fost sa fie in 2007, in 2008 am prins si noi gustul competitiilor montane. Alin este cooptat in echipa clubului nostru (CS Alternative TM) la Carpathian Adventure 2008. Pentru ca urmau ture de antrenament si concursul mi-am dat seama ca nu pot suporta atatea povestiri acasa si trebuie musai sa particip si eu. Asadar caut 3 baieti sa fac si eu echipa pentru tura scurta.

Carpatian Adventure 2008 - tura scurta

Pentru ca amandoi am fost dezamagiti hotaram ca la anul ne facem echipe mai bune cu care sa tragem cat putem si sa luptam pentru un loc cat mai sus. Nu puteam spune ca acesta a fost un concurs adevarat pentru noi, deoarece spiritul de lupta nu a fost intens, dar totusi atmosfera ne-a prins si ne-am propus ca de la anul sa participam si noi cu adevarat la concurs! Aceasta participare considerand-o o degustare.

Crosul Firmelor - Timisoara 2008

Maraton DHL 2008

In 2008 am organizat si un week-end de cantonament, tot sponsorizare de la Alcatel. Atunci am alergat 30km intr-un week-end, in 4 antrenamente de cate 8km, 8km, 8km si 6km! Mi s-a parut atat de mult incat la plecare acasa ne-am oprit sa facem poza cu un semn de circulatie.

30km intr-un week-end (cantonament la Crivaia in 2008)

Si uite asa m-am apucat de alergat. Fiind la inceput cu Alin imi era cam jena de el, ca el alerga enorm de mult (10km)... enorm de mult pt cat alergam noi atunci... asa ca m-am straduit si eu sa alerg cat mai mult si cat mai repede. La vremea respectiva 5km mi se pareau multi si grei, iar 7km, cat aveam eu de alergat la maratonul DHL, era un intreg maraton pentru mine. Imi amintesc ca atunci Alin mi l-a aratat pe podium pe Nusu si mi-a spus: "Uite tipul asta ii foarte bun! A alergat tot maratonul, cat am alergat noi toti la un loc si a scos doar cu 5min mai mult ca noi!". Nu credeam, la vremea respectiva, ca vom ajunge si noi sa alergam astfel de distante.

2009 a fost anul in care am inceput sa participam la concursuri adevarate. Adica asa consideram noi, nu ca cele de pana acum nu ar fi fost adevarat si nu ne-ar fi adus bucurii! Am fost extrem de bucurosi pentru locul II la Maraton DHL si evident ca super incantata de locurile I la Alcatel si la Crosul Firmelor... doar ca 5-7km acum mi se pare o joaca.

In 2009 am inceput antrenamentele la finalul lunii ianuarie. Ambitionata de Tibi (un coleg alcatelist care a participat la 3 maratone de sosea si tocmai ce a terminat primul sau IronMan in 11h9min) mi-am spus: "Pot si eu sa alerg un semimaraton!". Un maraton mi se parea prea mult, dar un semimaraton pot si eu! Asadar am inceput antrenamentele pe banda in sala. Tibi mi-a dat si un program dupa care sa ma ghidez si ajutata de el mi-am setat si un target de timp 1h40min.

Alergand la Praga primul meu semimaraton

Alaturi de mami la Praga!

Am avut parte de surpriza reusitei... timpul meu de 1:39:40 a fost realizarea visului! Si cand am mers la hostel si ne-am uitat pe internet si am vazut pozitia (902 la general din 4537, de finisheri si locul 63 la feminin din 1038 fete cate au terminat cursa), am fost si mai fericita! Multi nu au inteles cum poate sa ma bucure locul 63? Uneori un loc 63 te bucura mai mult decat un loc I.

Sezonul 2009 a continuat cu concursul Alcatel, Crosul Firmelor, cu dezamagirea DHL-ului (a fost anul in care din cauza crizei s-a renuntat la organizare), apoi cu cateva ture de antrenament extrem de frumoase si... uite-l primul maraton montan la care am participat: Marathon 7500! Impreuna cu Alin am facut echipa si ca intr-un basm, ca intr-o poveste cu final fericit am reusit sa castigam acest ultramaraton, caci maraton este putin spus la cei 96km cu aproape 8000m diferenta de nivel.

Echipa 78 (adica 7 si 8)

A fost cea mai frumoasa si neasteptata reusita a noastra. Am plecat cu gandul sa-i batem pe Hoinari (Suca&Elena) si pe masina faceam glume de genul: ce ar fi sa tragem tare, barem 1ora sa mergem si noi cot la cot cu Andreea&Spulber (favoritii) si in gluma sa le zicem: "Stam un pic cu voi si apoi o luam inainte!" Si ne gandeam noi ca daca le-am zice asa ar rade de noi si ar crede ca nu stim cine sunt ei (favoritii). Nu s-ar prinde ca glumim si apoi ar rade de noi cand ne-ar da la final cateva ore bune! Cu toate astea... am fost si noi umiti de rezultate. Am facut echipa cu Hoinarii, cei pe care vroiam sa ii batem si i-am batut pe cei pe care nici nu visam ca am putea sa ne tinem de ei!

Marathon 7500: Pe podium impreuna cu hoinarii - locul I - 2009

Imi amintesc acuma cu zambetul pe buze cum fugeam ca nebunii toti 4 in noapte de Andreea si Dan care in imaginatia noastra erau la 5min in spate! Cum o punem pe Elena sa fuga la vale, ca ea cobora mai bine ca noi, iar la deal noi mergem inainte, Alin impingandu-ma... astfel fiecare echipa tragea de cealalta. Am facut o echipa formidabila atunci cu Hoinarii! Si tin sa le multumesc si cu aceasta ocazie pentru acea coalitie! Tot atunci ne-am imprietenit cu Rares, care desi nu ne stia prea bine ne-a facut galerie si ne-a sustinut pe traseu.

Rares Manea la 7500 in 2009: "Ma, voi alergati acolo in Timisoara
prin lanul de porumb si veniti aici la munte sa luati locul 1?"

Dupa 7500 a urmat Carpathian Adventure, unde am facut echipa de alcatelisti alaturi de maratonistul Tibi si de Ciula, un prieten, alcatelist si el. Am fost toti doar la un pas de podium, pe locul 4.
Alin s-a hotarat sa participe la Maraton Piatra Craiului! Mie nu imi prea suradea idee. Vroiam parca sa ma bucur de reusita maratonului 7500 si nu vroiam sa intru in goana dupa concursuri. Numai ca nu am scapat! Alin ma tot batea la cap ca trebuie sa dovedesc ca sunt buna si ca reusita de la 7500 nu a fost o intamplare, asa cum toti o considerau. Dar eu nu vroiam sa dovedesc la nimeni nimic. Apoi cand a vazut ca placa asta nu prinde la mine a inceput sa imi spuna ca eu chiar am sanse sa castig si ca ar fi fain sa particip si eu, ca el oricum are de gand sa se mearga! Ca va fi un concurs individul unde Andreea nu va mai fi trasa in ham ca la Carpathian Adventure, iar eu nu voi mai fi impinsa! Si uite asa pana la urma am participat la Maraton Piatra Craiului!

Maraton Piatra Craiului 2009

Toate aceste evenimente mi-au adus multe multe emotii si satisfactie! Le multumesc tuturor celor fara de care nu as fi avut parte de ele. Lui Alin ca m-a batut atata la cap sa ma tin de antrenamente si sa particip la maratoane, mamei mele ca vine cu noi si ne sustine, lui Tibi care mi-a fost si inca mai imi este un exemplu de urmat, tuturor organizatorilor si participantilor la concursuri! Fara ei nu ar fi exista toate aceaste concursuri! Pentru un concurs este nevoie de organizatori, dar si de participanti! Nu exista participanti fara organizatori si nici organizatori fara participanti!

Hercules Maraton - START

Si pentru ca vroiam cat mai multa lume sa guste acest sport nou pentru noi... ne-am hotarat sa organizam si noi un maraton in vestul tarii!
Astfel pe 23mai 2010 a avut loc prima editie a evenimentului Hercules Maraton! In urma lui alti zeci de oameni s-au imbolnavit de acest microb sanatos. Si uite asa... mare ne-a fost bucuria sa vedem ca la Ciucas TrailRunning au fost inscrisi pe net la fel de multi timisoreni ca si brasoveni! Caci totusi Brasovul este la 50km, iar Timisoara la 500! Si pentru ca vreau ca si mai multa lume sa guste acest sport, m-am decis sa scriu acest blog si sa-l dedic tuturor celor s-au apucat sau se vor apuca de alergari montane "din cauza noastra", din cauza blogului nostru si din cauza lui Hercules Maraton!

Niciodata nu este prea tarziu! Toti putem, numai sa vrem!

20 comments:

Roxana Campian said...

Felicitari pentru rezultate si pentru tot ceea ce faceti! Spor la antrenamente si succes la urmatoarele concursuri!

Cristi Trandafir said...

bata-l vina si pe Alin asta...uite ce o facut cu tine :)) da si tu...odata ce te-ai urnit greu te mai opresti :))

Gianina said...

@Cristi: nu chiar... tocmai ce m-am oprit in acest sfarsit de saptamana :)

Felicity DTP said...

Felicitari pentru tot ceea ce faceti si mai ales ca promovati "miscarea" in aer liber!

In alta ordine de idei, ai mare dreptate cand spui ca sportul nu are varsta.
Dar... pentru cei care au facut performanta in copilarie si adolescenta (cazul meu) nu le mai arde de fugarit (pe zi se alergau cel putin 40 km in 2 antrenamente) ... ci se apuca de alte sporturi, bicla, schi, alpinism, etc.

Mult succes in tot ceea ce faceti!

Silvique_ms said...

Foarte misto articolul, bravos! :)

Ovidiu said...

Pentru Corina:

Un coleg de la firma din Germania s-a last de fumat la 35 de ani si incepuse sa ia greutate asa ca s-a apucat de alergat. Acum, la 50 ani, alearga la mai multe maratoane iar anul trecut a fost si la crosul Sparta-Atena (vreo 200km parcursi in +30 ore)

Un bun exemplu ca se poate incepe si la 35 ani :)

Gianina said...

@Ovidiu: exemplu tau este foarte bun! Il dedic la Vasi de la eMont.ro

Vasile Baciu said...

ooof, voi chiar mi-ati pus gand rau :)

Anonymous said...

felicitari pentru rezultate.

Nu conteaza varsta la care faci miscare si starea de sanatate: (in alte tari partiile de schi sunt pline de persoane cu varsta aIII-a; aleeile pline de oameni care fac Nordic Walk; batranei care cutreiera muntii altor tari. daca la ei se poate la noi de ce nu?) ideea e sa practici cat mai multe sporturi alternative de placere...nu pentru performanta.

http://tzope.wordpress.com/

Corina said...

Wow, Gianina,
iti multumesc pentru dedicatie si pentru tot ce ai scris. E mult suflet in ceea ce spui tu, si am simtit ca intr-adevar, e posibil. Eu nu am fost o persoana foarte activa niciodata, insa imi place muntele, imi place zona in care traiesc, imi place sa ma autodepasesc, si chiar vreau sa ma bucur de toate astea, de viata, de iubire, de copii, de tot ce este in jurul meu.
In ultimele saptamani am primit niste lectii de la viata care m-au facut sa vad totul in jur intr-o alta lumina…sa-mi schimb sistemul de valori si sa imi doresc sa traiesc cu adevarat. De un lucru sunt foarte sigura: NIMIC NU E INTAMPLATOR.
Simplul fapt ca am gasit blogul vostru, ca v-am scris, ca am primit raspuns, ca deja caut de cateva zile sa imi dau seama ce bicicleta mi s-ar potrivi la bugetul de criza “care este”, ca VREAU sa fac lucruri la care altadata nici nu visam…toate astea nu sunt intamplatoare.
Iti multumesc inca o data Gianina, si celor care mi-au mai raspuns, si voi reveni cu vesti!
Bafta in tot ceea ce faceti!
Corina

Gianina said...

@Corina: bafta si tie si sper sa ne si intalnim pe cararile muntilor.

Anonymous said...

Felicitari Geanina,
Acest post este menit sa te indemne la miscare si la o viata sanatoasa.
Uite, in schimb, un articol care te contrazice: http://www.adevarul.ro/ghid_tv/Fuga_dauneaza_grav_sanatatii_0_307169768.html.

Eu sunt arbitru de fotbal si dupa parerea mea este cea mai mare prostie pe care am citit-o.

Cel mai mult ma frapeaza ca aceasta "mizerie" apare intr-un ziar cu un tiraj destul de mare.

Si ne mai miram de ce sunt atat de multi obezi in tara...

Va urez multa sanatate,
Valentin Zanfir

Corina said...

Buna Gianina si cititori ai acestui blog!

Dupa cum am promis, revin cu vesti...ei bine am luat totul foarte in serios si am inceput cu inceputul: mi-am cumparat bicicleta, un MTB nu foarte scump, de dama, mie mi se pare cea mai frumoasa bicicleta si e a mea! Si am facut prima incercare, cu sotul meu tinand de sa si alergand (saracul) pe langa mine...
A fost ok, in sensul ca la cat imi era de frica sa nu-mi rup gatul si sa nu rada lumea de mine (deh, simtul asta al ridicolului...), tot am inceput sa merg singurica, sa franez la timp, etc
Nu m-am ales decat cu ceva febra musculara in anumite zone (stiti voi care :-).
Saptamana asta dupa servici continui, asa ca...here I come my friends!

Un gand bun din BV,
Corina

Anonymous said...

Genial post and this mail helped me alot in my college assignement. Gratefulness you as your information.

Anonymous said...

Hey, astept si io un text despre cum fu la ciucas ...

Elena said...

Vreau sa ma abonez la blog! Faceti si voi un feed RSS?

Felicitari pentru toate rezultatele de pana acum si mult succes in continuare!

Anonymous said...

Esti speciala intr-o tara in care 80% practica ca sport :GRATARUL!
Oriunde altundeva ai fi ca toti ceilalti, adica oameni normali nu speciali cum vrei sa fi prin acest "blog".
Oare sti tu care este pacatul capital?TRUFIA, ai grija deci...ca de acolo pornesc toate celelalte.
Pana si ingeri au picat in pacat!

Alin Tanase said...

@Anonimul cu TRUFIA: ai putea totusi sa-i acorzi Gianinei prezumtia de nevinovatie, mai ales ca n-o cunosti deloc. Nu poti sa ma contrazici si sa spui ca o cunosti pt ca te-ai ascuns sub masca anonimatului ;)) Oricum eu o cunosc bine si nu a cazut in pacatul trufiei.
Ideea e ca noi nu traim printre cei 80% care practica doar GRATARUL, deci nu ne raportam la ei ca sa zici ca Gianina se crede speciala facand cu totul altceva. Ne-am inconjurat de prieteni pt care pasiunile principale sunt muntele si sportul, suntem intr-un club in care se practica sport, la concursuri am cunoscut multi oameni care fac sport... la ei ne raportam si printre ei suntem niste oameni normali, cu nimic mai speicali, doar insufletiti de aceeasi pasiune.
Daca blog-ul asta ti-a semanat a trufie, mai citeste te rog la inceput sa vezi de ce l-a scris Gianina, e adresat pentru cei ce nu practica sportul, pt cei ce nu merg pe munte, ar vrea sa se apuce, dar poate au nevoie de o incurajare.

Anonymous said...

ANONIM?
Ne intalnim la munte destul de des dar pentru ca nu avem blog, poze, haine de firma normal ca nu ai "ochi" sa ne vezi!Noi suntem aceia care nu avem "rezultate si performante", sintem cei ce nu ies in fata si nu considera muntele o provocare si camp de obtinut performante.
Ce faceti voi, facem si noi dar consideram asta ca fiind viata normala!Nimic special!
IMI PARE RAU CA V-AM STARNIT ASA TARE!Imi cer scuze sincer ca v-am facut captivii minti mele care a vazut si altfel lucrurile!
Considerati ca nu ati primit acest mesaj!
MULTA SANATATE!

Gianina said...

Anomim ca nu te sti semna, ca nu ai curajul scri la final X-ulescu, asa cum fac oamenii cu bun simt.