Am pornit de dimineata spre Bogaltin, un sat prin care am tot trecut in ultimul an si unde deja lumea a inceput sa ne cunoasca. Impreuna cu Serban am plecat sa descoperim poteci vechi, de zeci de ani, dar neumblate si nestiute de noi.


De la inceput dam de o problema majora: puzderia de mure. Din tufa in tufa, mancam vreo jumatate de ora mure incontinu, apoi urcam serpentinele lui Hercules si inainte de a ajunge la Fantana Babii, cotim stanga pe o poteca ce ne duce pe curba de nivel si ne scoate deasupra de satul Topla. Pasi nostri bat pentru prima data aceasta poteca bine batuta de zeci de ani de localnici. Zona este pitoreasca ca dealtfel fiecare particica a acestor munti.

Ajunsi deasupra de Topla facem o pauza in care admiram zona si ne si imaginam pe schiuri de tura urcand in creasta muntilor Cernei pe culmea ce duce in varful Iutii. Multi prieteni au spus ca iarna asta vor sa incerce si ei schiul de tura, asa ca ar trebuie sa ne gandim la o tura frumoasa cu care sa-i imbolnavim.


Ajunsi in cracul Ciumerna urmam pana in creasta traseul maratonului. Observam ca marcajele noastre cu vopsea bio sunt inca acolo... si noi care ne speriam ca nu cumva ploaia sa ni le spele pana la concurs. Iesiti la golul alpin dam din nou de alte probleme: afine si merisoare.

Din creasta prindem o poteca a localnicilor care ne scoate in Inelet. Ajunsi la Gabi si Sergiu, adica punctul de control de la semimaraton Inelet, mergem la izvor sa luam apa si ne cautam un loc de dormit sub clar de luna. Vara asta nu prea am carat cortul in spate. Defapt l-am carat o data in Parang, dar ne-a fost lene sa-l montam si am dormit tot afara.


Dupa masa copioasa de la tanti Maria, plecam la drum inapoi spre Bogaltin unde am lasat masina. Evident ca dam din nou de mure si mancam pana ne saturam, apoi pentru ca erau extrem de multe, ne-am mai adunat si pentru acasa. Em am zis ca voi face spuma, iar Serban are panuri de marete de bucatara inscusit: inghetata de mure.
No comments:
Post a Comment