Dupa cursul de initiere in ale mersului pe munte din primavara organizata de clubul nostru, domn' Presedinte a venit cu ideea sa lansam o invitatie pentru tot poporul la o tura de vara, organizata asemeni celei din iarna trecuta de la Cuntu. Sunt pentru si incerc sa vin cu o propunere concreta, dar din cauza ca vara a fost cam aglomerata am ajuns sa planificam tura la mijlocul lui octombrie. Locatia a fost usor sa stabilit pentru ca de Pasti am fost in Trascau si mi-am propus atunci sa revenim in toamna. Uite asa s-a nascut invitatia in Trascau.
In asteptarea iernii
Tura a fost stabilita pentru weekend-ul 16-18 octombrie, dar vremea rea si frigul ce s-a instalat la inceputul saptamanii m-au facut sa cred ca multi vor renunta. Am fost placut surprinsa, caci lumea a venit. Se pare ca asteptau de mult tura si in ciuda frigului s-au gandit ca si daca vor sta la cabana, tot mai bine va fi decat in oras. Toti cei care au venit au facut o alegere buna, caci ploaia ne-a ocolit, iar temperaturile au fost mai ridicate decat ne asteptam noi.
Care cum scapam vineri dupa orele de servici, plecam spre Ramet si ne intalnim cu totii la cabana Ramet, cabana ce tine de manastirea cu acelasi nume. Cabana nu este una cu conditii, astea ne-am dat seama si dupa pretul de 15lei/pers/noapte. Pacat insa ca tanti ce tine cabana este foarte neprietenoasa. Lemne de foc nu pare sa vrea sa ne dea sau macar sa ne zica unde sunt ca ne gospodarim noi si nici la butic nu prea vrea sa faca vanzare. Trebuie mereu sa o rugam noi sa ne vanda ceva de acolo, de parca ea ne-ar face noua un favor, nu noi ei vanzare. Ca sa nu mai amintim de faptul ca seara dupa tura o ciorba calda sau macar un ceai bun ne-ar fi picat bine la toti. Tanti pare ca o angajata la stat, careia nu ii pasa de multumirea clientului sau de castigul cabanei.
Rasfirati pe malul apei
Sambata de dimineata ne strangem 20 de oameni si pornim pe cheile Rametului in sus. Cativa mai curajosi au ramas sa infrunte frigul si au planuri de catarat. Planul nostru cei cu trekking-ul este sa ajungem in satul Cheia, fie prin chei, daca apa ne permite, daca nu pe sus, pe brana Caprelor.
Stim ca pe aici nu se poate trece decat in perioadele cand apa are debit mic. In toamna ar trebui sa putem trece. Apa nu e mare, insa la portiunea cu cabluri oricum trebuie sa cataram putin pe stanca, apa nu e suficient de mica incat sa sarim din piatra-n piatra si e prea frig ca sa intram desculti prin apa.
Amenajarile cu cabluri sunt in stare foarte proasta, cablul este ruginit, plin de aschii si nici nu e fixat cum trebuie. Mardale si Codru trec la aderenta cu oaresce emotii de-a face o baie nedorita, dar Feri in incercare lui de a intinde cablul pentru restul trupei face o baie spre amuzamentul nostru.
Realizam ca nu putem trece in siguranta o trupa de 20 de oameni, asa ca decidem sa iesim din chei si sa continuam in sus pe brana Caprelor de unde peisajul se vede superb.
Feri ud leoarca se intoarce la cabana la cei cu cataratul, asa ca din 20 am ramas doar 19 care ne continuam drumul spre catunul Cheia.
Cel mai susStim ca pe aici nu se poate trece decat in perioadele cand apa are debit mic. In toamna ar trebui sa putem trece. Apa nu e mare, insa la portiunea cu cabluri oricum trebuie sa cataram putin pe stanca, apa nu e suficient de mica incat sa sarim din piatra-n piatra si e prea frig ca sa intram desculti prin apa.
Amenajarile cu cabluri sunt in stare foarte proasta, cablul este ruginit, plin de aschii si nici nu e fixat cum trebuie. Mardale si Codru trec la aderenta cu oaresce emotii de-a face o baie nedorita, dar Feri in incercare lui de a intinde cablul pentru restul trupei face o baie spre amuzamentul nostru.
Realizam ca nu putem trece in siguranta o trupa de 20 de oameni, asa ca decidem sa iesim din chei si sa continuam in sus pe brana Caprelor de unde peisajul se vede superb.
Feri ud leoarca se intoarce la cabana la cei cu cataratul, asa ca din 20 am ramas doar 19 care ne continuam drumul spre catunul Cheia.
In Cheia facem o pauza de masa mai lunga si apoi continuam pe valea Bradestilor pana sus in satul Bradesti, unde luam din nou o pauza de pufuleti si bere la birtul satului.
Culori de toamna
Cate coarne vezi in imagine?
Brana caprelor
Pereti admirati de cataratori
Fetele cochetele
Cate coarne vezi in imagine?
Din Bradesti urmam drumul neasfaltat spre Ramet pana deasupra de cabana. Aici il pierdem pe Hume in lumea fotografiei si ramanem doar 18. La inserat prindem coborarea pe valea Uzei spre cabana Ramet, dar coborarea a fost serios perturbata de nucile si merele intalnite ce nu ne lasa nicicum sa ne vedem de drum. Pe intuneric ajungem inapoi la cabana, unde am aflat ca si Gelu caruia ii inghetasera degetele la catarat, facuse o baie prin chei in acelasi loc ca si Feri.
Pe verticalaBrana caprelor
Pereti admirati de cataratori
Seara se incheie cu proiectie de filme si ne mai rugam de tanti care cu mare zgarcenie ne mai vinde un suc, o bere...
Duminica dimineata trupa e serios decimata de excursia de sambata, dar si de cerul plumburiu de afara. Asa ca din 20 ne inscriem la tura de duminica doar 6: Cosmin&Octavia, Bogdan, Liviu si noi2. Cei mai lenesi raman sa leneveasca pe la cabana, altii fac o plimbare scurta la manastire si cei mai curajosi sa infrunte frigul merg la catarat.
Duminica dimineata trupa e serios decimata de excursia de sambata, dar si de cerul plumburiu de afara. Asa ca din 20 ne inscriem la tura de duminica doar 6: Cosmin&Octavia, Bogdan, Liviu si noi2. Cei mai lenesi raman sa leneveasca pe la cabana, altii fac o plimbare scurta la manastire si cei mai curajosi sa infrunte frigul merg la catarat.
Fetele cochetele
Biserica din Bradesti
Azi optam pentru un alt circuit pe cealalta parte a vaii Geogiului propus de Alin. In pas vioi urcam Fata Pietrii, apoi coboram in valea Cetea, o vale paralela cu cea a Geoagiului, dar mai la sud. Din satul Tecsesti trecem muntele inapoi si numai bine ne intoarcem destul de devreme la cabana, la o ora decenta pentru a mai avea suficient timp sa ne mai oprim sa mancam si o ciorba pe drum, caci Bogdan de vineri tot visa la o ciorba. Evident ciorba nu o servim la cabana, caci tanti nu stie ce inseamna ospitalitatea.
Spre casa
N-am mai facut de mult timp o tura cu atat popor, cred ca din decembrie trecut de la Cuntu, dar din cand in cand mai merg si ture din astea.Mai multe poze aici.
6 comments:
dar cu hume asta ce s-a intamplat... ati mai auzit de el? :-)
Pai Hume mai haladuieste inca pe vesnicele plaiuri ale fotografiei ;)
Superba iesirea ( pentru mine cele mai faine sunt drumetiile in grup mare). Sper de 1 mai sa ajung si eu in zona, distantele ne omoara :)
Un jurnal superb imbracat in poze superbe si dragoste de munte. Iti merge drept in inima.
Ce amintiri placute mi-ai trezit prin descrierea asta. De curand am fost in Ramet si am facut exact tura asta cu ceva deviatii, poze si alte aventuri. Atunci am iesit in doi si a fost tare fain.
frumoase iesirile voastre in natura, iesiri pentru miscare, pentru frumos, etc...
va urmarim de ceva vreme si ne face placere sa mai vedem ce fac si altii, asemanator carora vrem sa ajungem si noi :)
inc ao data, foarte frumoase toate turele/realizarile
Post a Comment