Friday, 23 October 2009

Prin tinutul pemilor 24-25oct

Ultima tura din acest an pe doua roti are sa fie aceasta. Si nu pentru ca nu am mai pedale, ci pentru simplu motiv ca a venit frigul.
Deschid lista cu propuneri de ture si gasesc din primavara doua circuite de bike la Dunare. Unul este prea lung, era gandit ca antrenament pentru CA, iar altul prea scurt, era gandit ca recuperare dupa tura lunga. Dar nu-i nimic, ca zona este impanzita de drumuri, deci ne vom putea croi cu usurinta un traseu numai bun pentru acuma.
Suca si Elena au in cap tot o iesire cu bicicletele si tot la Dunare, dar alt traseu. Numai bine, intr-o zi traseul nostru, intr-o zi traseul lor.

Ultimele pregatiri

Toti muncim, la toti ni-i greu

Elena si Suca

Plecam spre Clisura Dunarii abia sambata dimineata si parcam masina in fata bisericii din Berzasca, unde luam micul dejun si facem ultimele pregatiri de tura, apoi o luam pe valea Berzascai in sus.
Vremea este ideala de bike, nici nu te doboara caldura, dar nici ploaie nu se arata.
Urcam incet, dar continuu si simt ca nici nu as putea iesi din acest ritm. Este asa de bine sa pedalezi alene! Si am impresia ca nici nu sunt in stare sa dau mai repede din pedale. Oare m-am molesit? Oare mi-am iesit din antrenament? Banui ca da, dar nu imi fac griji, imi propusesem un week-end de plimbare pe doua roti.

Alin trece pe directa

Printre balti Gianina

Ogorul de la Bigar

Trecem de Poiana Rudina si facem un mic popas in poiana Debeleliug, de unde avem mai multe variante: fie sa continuam spre Bigar, fie sa o luam spre Eftimie Murgu. Drumul lung si ora tarzie ne ajuta sa alegem destinatia urmatoare ca fiind Bigar. Poate maine mergem spre Eftimie Murgu, azi am plecat cam tarziu si ca sa ajungem pana la Eftimie Murgu ar trebuie sa schimbam ritmul de pedalat. Ritm care imi pica asa de bine, nu as vrea sa incep sa trag de mine, nu vreau sa schimb ritmul. Asadar parasim valea Berzascai si o luam tot in sus, dar pe valea Dragostelei.

Pe valea Sirinei in sus

Cetatea Drencova

Pe un drum de tara

Am impresia ca si bicicleta mea prefera un ritm alene, tot comentand la schimarile de viteza. Oare nu stiu eu sa le schimb? Fac ceva gresit? si il rog pe Alin sa se dea un pic cu bicicleta mea si sa schimbe si el vitezele. Sa vedem unde este problema la mine sau la bicicleta?
De data asta partial am scapat. Bicicleta este cauza, dar vina e tot a mea. Lantul este sec, nici urma de ulei pe el, scartie ingrozitor si este plin de praf. Pana la urma in Bigar facem rost de ulei si ne ungem lanturile cu totii. Doar lanturile sunt norocoase, caci gatlejurile noastre raman uscare, la birtul satului fiind inchis.
Lenevim un pic in fata birtului inchis, care deschide abia la ora 17, apoi o luam din nou la drum, avand in plan sa mergem in Baia Noua.
Pornim pe drumul ce coboara la Dunare si-l parasim cand dam de valea Sirina si incepem sa urcam pe vale in sus. Nu inaintam nici 3km ca incepem sa avem probleme. Copaci rasturnati, tufe de mure care au impanzit drumul si tot asa cam 1km pana cand drumul trece apa si se pierde. Nu prea avem chef de balaurit cu bicicletele in spate, deci facem cale intoarsa si o luam pe vale in jos pana la Dunare.

Dragalasii

Prin tara Almajului

Pornim la drum cu voie buna

Ajunsi la Dunare scoatem harta si ne gandim la ziua de maine. In functie de traseul de maine ne cautam un loc de cort sau o cazare ieftina. Hotaram ca facem tura propusa de Suca si Elena si renuntam la Eftimie Murgu, asadar pornim in recuperarea masinii. Pe drumul de Berzasca, in Drencova baietii au inspiratia sa intrebe de cazare si gasesc cea mai buna cazare pret/conditii la care am stat pana acuma. O camera mare cu 2 paturi mari duble si baie cu dus fierbinte la comun cu inca o camera. Pretul camerei fiind de 50lei. Facem rezervarea si plecam la recuperarea masinii si in cautarea unei ciorbe de peste.
Gasim in Liubcova un restaurant unde servim o ciorba buna de peste si o mamaliguta cu peste, dupa care ne retragem la dus si somn.

In centru satului la nunta

Atentie curbe nenumarate

Obosit?

Tura de duminica este mai lunga (~95km) decat plimbare de ieri (~55km) si trebuie sa tina cont si de drumul spre casa pe care tot astazi trebuie sa-l facem. Simplu de priceput, azi ritmul va fi mai rapid ceva. Dar oare sunt in stare? Ma simt asa iesita din forma si cuprinsa de lene.
Dupa cativa kilometri de asfalt incepem urcarea pe forestiere si cu incalzirea facuta pedalam voiniceste la deal pana in Garnic, unde ne oprim si noi la targul satului si alimentam cu cola. Dupa ce tot satul s-a holbat la noi, eram ca de miru lumii, toti noroiati si ciudati imbracati, o luam din nou la deal spre Moldovita si Carbunari.

Partie...

Dealurile Almajului

Greu la deal cu lantul slab

In Carbunari Elena propune o pauza de masa, dar amanam pauza pentru Sopotul Nou si incalecam din nou pe biciclete. Mai urcam o portiune si apoi incepe coborarea spre Sopot. Si coboram si coboram, obosesc de atata coborare, ma mai opresc, mai mananc o ciocolata si ma tot intreb: o mai fi mult pana la Sopot sau coboram pana la Dunare? Simteam cu sangele mi s-a subtiat, era parca apa si nu mai continea nimic hranitor, iar ciocolata ce am mancat-o era prea mica sa imbogateasca sangele cu cata energie simteam eu ca am nevoie. Din fericire intr-un final ajugem in Sopot. La toti ne este foamne, deci mergem unde ii galagia mai mare, in centru satului unde se pare ca este o nunta. Dintr-o data ni se face pofta de sarmalute, dar nunta este abia la inceput, asa ca ne retragem la magazinul satului, unde servim pateu cu castraveti murati.
Parca parca energia ne revine si pornim pe ultima urcare spre Ravensca.

Culori de toamna

Inainte de Ravensca imi pica lantul, intorc bicicleta sa pun lantul la loc si surpriza, observ ca o zalba este gata sa cedeze. Pun lantul la loc si incep sa imping la bicicleta. Cand ma ajunge Alin din urma ii prezint situatia si concluzia este evidenta: la deal pe langa la vale pe ea, noroc ca nu mai este mult la deal. Mai in fuga mai incet ajung si eu in Ravensca de unde la vale... pana la masina, un peste fript (ca ciorba nu am mai prins) si inapoi la civilizatia urbana.

15 comments:

paul said...

frumos blog si frumos articol. dar ... de ce nu chemati si pe altii in ture? parca e mai fain sa participe si cicloturistii doritori, decat sa arati isprava pe grupurile de discutii dupa consumarea aventurii :) macar intentia de a invita si pe altii conteaza, chiar daca nu vin mai multi, decat lauda de sine pur si simplu (mai e un nene de la un CS care face asta si posteaza articole de presa scrise de el)
cred ca o mai mare realizare este comuniunea dintre oameni, de fapt.
Si eu ma pot lauda cu o tura de calarie de cateva zile dar pt ca restul sunt obsedati de bicicleta si n-au habar de calarie, nici nu pot lansa invitatii.
Ai putea folosi chiar acest blog pentru lansarea de invitatii chiar pe teme ce nu tin de ciclism, ture montane sau de schi, asta daca doresti sa impartasesti si cu altii experienta. Pe grupurile de ciclism se limiteaza totul la bicicleta, din pacate.

Gianina said...

@Paul: Chemam si pe altii in ture, dar de obicei ne chemam prietenii si doar cand facem ture lejere chemam pe toata lumea. Nu poti tot timpul chema pe oricine, mai ales persoane pe care nu le cunosti direct, risti sa iti compromiti tura in felul acesta. Daca oamenii nu au un nivel apropiat, pentru toti tura ar devine neplacuta. Unii se chinuiesc sa se tina de primii, iar primii vor fi frustrati ca nu isi pot duce la bun sfarsit tura propusa sau tremura de frig astepand.
Facem putine ture de bike in comparatie cu cele de trekking. In cazul turelor de trekking mai organizam si ture la care facem invitatii de genul celor mentionate de tine, la bike de obicei face ture de anduranta si atunci nu invitam pe oricine.
Daca in fiecare tura ar veni cineva necunoscut cu noi, ne-am simti niste ghizi :D mai ales ca mergem in tura weekend de weekend.
Sper ca te-am lamurit cat de cat si nu esti suparat pe noi :)

Silvique_ms said...

Ati putea organiza si cursuri de mers pe munte ;). Gratis, bineinteles!

bogdan said...

spre exemplu.....daca as dori sa vin intr-o tura cu voi ce ar trebui sa fac(ce conditii sa indeplinesc) am cateva ture la activ cum ar fi in Siriu sau Ciucas ,Rimetea ,Scarita beliora, Rarau si foarte multe tresee scurte(de 3-4ore)si bineinteles fara a va fi un ghimpe in coaste:D

Dumitrel Marius said...

Delicat subiectul. Eu ies mai mult cu prietenii pe munte si conteaza mai putin pregatirea lor fizica. Vara merg mai mult prietena si incercam ture mai lungi ( spre foarte lungi).
Dar daca vrei sa participi la concursuri fara o pregatire ( de multe ori individuala) nu ai sanse sa ajungi sus. Aici va felicit si recunosc ca am multe de invatat :)

Gianina said...

@Bogdan: ar trebuie sa ne fi simptic in primul rand ;) Apoi sa te hotarasti repede, ca noi joia ne hotaram unde plecam vineri :D

Mihai-Sorin Sirbu said...

Felicitari pentru blog si ture! Va citesc cu interes.
Aveti cumva vreun email de-a lui Neatzu ca tare as vrea sa dau de el, nu ne-am mai vazut de vreo 6 ani, ultima oara la o tura in Retezat.
Multam fain!

Bogdan said...

Din pacate mai am de asteptat inca 3 ani pana la majorat:( asa ca pot doar sa va urmaresc turele pe blog nu sa le fac alaturi de niste muntomani adevarati ca voi :( :D
Oricum tot respectul si toata stima pentru voi si pentru oameni ca voi si:
JOS PALARIA!;)

Gianina said...

@Bogdan: din partea noastra varsta nu conteaza ;-) Cu cat mai tanar cu atat mai bine, ai mai mult timp la dispozitie, cand ai deja un serviciu timpul liber devine problema majora.

Alin said...

@Paul: de obicei nu mergem singuri pe munte, de cele mai multe ori mergem cu prieteni; de ce nu chemam pe altii? adica oameni pe care nu-i cunoastem... pt ca noi nu suntem nici ghizi montani, nici nu tinem scoli de munte, mergem pt placerea noastra; desi mie personal nu-mi plac turele cu f multi oameni, sa stii ca am facut si ture de genul asta, dc rasfoiesti blog-ul nostru vei gasi: ultima chiar recent in Trascau. Comuniunea cu oamenii cred ca n-o neglijam, caci avem prieteni destui cu care mergem pe munte. Oricum eu nu sunt genul egoist cu cunostintele pe care le acumulez, poti sa verifici asta rasfoind blog-ul: vei gasi o multime de idei de trasee; ce te impiedica sa-ti tragi prietenii de maneca si sa iesiti la o tura de bike? Voi fi foarte bucuros dc imi vei spune ca ti-a folosit blog-ul nostru la organizarea unei ture. Dar nu voi merge f des la o tura cu 20 de oameni :D
Iar blog-ul nostru este un blog de munte, deci la ce altceva te astepti dc nu la bike, skii sau trekking?

Alin said...

@Bogdan: noi nu dam la nimeni examene de mers pe munte ;)) pt ca nu suntem profesori :P E drept ca mai rar mergem cu oameni pe care nu-i cunoastem, dar atunci cand am mers cu cineva necunoscut sa zicem ca a existat o legatura, ca s-a creat cumva o conexiune... o sa explic asta in viitorul blog din Godeanu. Si de cele mai multe ori am castigat prieteni in astfel de cazuri, prieteni cu care ne revedem.

Alin said...

@Marius Dumitrel: n-am cerut la nimeni vreodata CV-ul de pregatire fizica :)) Dar uneori conteaza mult scopul pe care ti-l propui intr-o tura. Si cum in ultima vreme ne-am axat mult pe ture de anduranta, de antrenamente pt concursuri, ne-am insotit mai frecvent cu oameni care doreau acelasi lucru ca si noi.

Alin said...

@Silvique: noi am incercat sa organizam cursuri de alergat pe munte, dar n-a venit nimeni cu noi :)) Si atunci ma duc doar cu Gianina ce sa fac? :D

Rodarto said...

dragilor,
felicitari pentru blog!
eu fac putina rendonnée, asa-i zice aici la trekking, dar ce ma incanta cel mai mult pe blogul vostru sunt fotografiile superbe cu natura inca salbatica din romania. de asta daca as avea o rugaminte la voi ar fi sa puneti cat de mutle fotografii puteti :)
mai ales ca zona pe care o cutreierati cel mai des o cunosc oarecum!
multumesc si mult succes in continuare!

noemidobraicateland said...

Urmaresc blogul vostru de mai mult de un an de zile si o consider foarte bine facuta (am creat deja de un an un acces direct la blogul vostru pe blogul meu :-)). De la bun inceput intentia voastra era de a impartasi experienta pe care o traiti cu restul lumii prin intermediul pozelor si relatarilor voastre, care sunt superbe. Eu cred ca blogul vostru e sursa de idei pentru restul lumii. Iar restul nu ar trebui sa se simta jignit ca nu sunt invitati, pentru asa ceva exista cluburi,asociatii voi nu sunteti un club ci un grup de prieteni care aveti aceeasi pasiune. Nu pentru faptul ca am fi "elitisti sau egoisti" dorim sa mergem la munte in grup mai mic ci pentru ca asa ne simtim bine. Unii se simt bine doar daca sunt 30 sau 40 sau chiar mai multi pe altii ii deranjeaza, dar asta nu inseamna ca am fi elitisti. La inceputuri faceam ture cu "Veniti cu Noi" a fost frumos dar acum daca suntem mai multi de 8 persoane deja consider ca suntem prea multi:-)Va doresc ture cat mai multe si continuati relatarile voastre pentru ca sunt o placere a le citi.