La joaca in Retezat - 13-14iun

Ne place la munte, nimic nou sub soare, dar de data aceasta am facut o tura lejera pentru a putea impartasi cat mai bine aceasta pasiune cu cea mai mica din familie - Alexandra. Pentru ca mami nu a fost niciodata la munte, decat prin intermediul blog-ului, cand a auzit ca facem o tura lejera, s-a inscris si ea rapid la tura.
Dupa incheierea saptamanii muncitoresti, incepe saptamana muntomana. Deci vineri trecem pe la gara o culegem pe mami, care a venit de la Arad exact la timp, apoi o pescuim pe Alex si impreuna plecam spre Poiana Pelegii in Retezat.
Facem un popas la ruinele cetatii romane de la Sarmisegetuzsa, apoi Alex se amuza cu niste magarusi intalniti pe drum, ne oprim la baraj sa privim oleaca lacul Gura Apelor cuprins de umbrele inserarii si din popas in popas, luna plina se arata pe cer.

Omide colorate

Omiduta mica

Nu mai avem rabdare sa strabatem toti cei 20km pana in Poiana Pelegii, vedem ca ora de culcare a lui Alex a cam trecut si ne vine ideea sa innoptam la refugiul Stanuleti, scapand astfel de o bucata de drum, dar mai ales de montatul corturilor. Alex e foarte incantata sa experimenteze dormitul intr-un refugiu, asa ca ne instalam rapid in refugiul relativ recent amenajat. Cei mai tineri si cei mai batrani nu au somn si se trezesc la 8, eu am privilegiul sa dorm in voie pana la 9.
Dupa micul dejun plecam spre Poiana Pelegii, iar pe drum ne ajung din urma Mita si cu cele 3 fete ale sale: mamica Simona, Adela si Carina, mezina familiei care are privilegiu de-a fi purtata in rucsac.

Ii gata micul dejun?

Am fi vrut sa urcam la Bucura, insa desi cerul e insorit si plin de nori pufosi, vantul turbat si rece ne schimba planurile facute acasa si hotaram ca ar fi mai bine sa lasam pe duminica vizita la Bucura, poate poate vantul va fi mai ingaduitor cu noi. Asadar pornim pe valea Pelegii in sus, unde oile au sosit nu de mult timp.

Distractia zilei - aruncatul pietrelor in apa

Ce boncanci frumosi ai Adeluta!

Cucu-bau

Bucuria fetelor este sa arunce cu pietre in apa, sa tzopaie din piatra in piatra, cei mari se bucura de linistea muntelui, de peisajul mioritic, dar mai ales de buchetele de rhododendron care au inceput sa impanzeasca muntele.

Popasul de la piscina

Adormiti

Loc de scalda

Alin si cu mine suntem uimiti de mica boulderista dintre noi, Adeluta care catara orice bolovan ii iese in drum. Mita si Simona in schimb sunt obisnuiti. Ideea de boulderista ii surade si lui Alex cand o vede pe Adela cocotata pe cel mai mare bolovan din vale. Asa ca fetele aleg liniile cele mai directe, iar noi stam jos la spot.

Bolovanul de boulder

Recuperam micutele cataratoare

Valea Pelegii este ca un loc de joaca in mijlocul naturii, un parc in mijlocul Muntelui care a mai pastrat pe ici pe colo pana in miez de iunie cate un petec mare de zapada, numai bun de sanius.

Urcam pe derdelush

Tura de saniush

Carina - Junioara echipei

Intre niste bolovani observ ramasite de conserve si galeti care probabil ca zac acolo de multi ani. Cu cativa ani in urma turistii striveau conservele si le piteau sub pietre si se credeau ecologisti, in ideea ca daca gunoaiele nu se vad, muntele ramane la fel de frumos. Si totusi nu este asa, aceste conserve, chiar daca nu se vad, inca mai sunt acolo dupa atatia ani. Se pare ca pentru unii e mai greu sa coboare de pe munte cu ambalajele/conservele goale, decat sa urce pe munte cu ele pline. Si multi uita ca masina de colectat gunoi nu trece prin Poiana Pelegii, pe la Carnic sau pe oriunde pe la poalele muntelui, deci punga de gunoi ar putea sta frumos in portbagajul fiecaruia pana la primul tomberon de gunoi din oras.

Urmele generatiilor anterioare

La tavaleala

Papusa si apa Pelegii

Din fundul vaii Pelegii de la Cotroana, admiram cele mai inalte varfuri ale masivului: vf Peleaga si vf Papusa, iar cel mai norocos dintre noi, Mita, vede si niste marmote.
Mami este incantata de iesire si imi spune ca este asa de relaxant aici si toate grijile si framantarile cotidiene au fost uitate. Acum cu siguranta ne va intelege si mai bine de ce in fiecare sfarsit de saptamana alegem ca destinatie Muntele.

Fotomodele

Diii calutzu!

Lenevind

Cina o luam in Poiana Pelegii sub ultimele raze ale soarelui, iar pentru somn alegem din nou refugiul Stanuleti. Desi Mita si Simona ne invita cu ei la pensiunea de sub Gura Zlata, ne este cam groaza de drumul in plus cu masina, inca o ora acuma seara si inca una inapoi dimineata.
Ajunsi la refugiu, Alex ne spune ca o dor gleznele si cand ne uitam la piciorusele ei, gleznele ii sunt imflamate din cauza nenumaratelor tzopaieli si a papucilor care nu i-au tinut glezna. Asadar Ketonalul lui mami intra in actiune. Alex este draguta si ne spune ca daca si maine va merge pe munte cu siguranta ii va trece. Eh, cu febra musculara merge asa, dar cu gleznele inflamate nu prea. Ramane pe dimineata sa vedem ce si cum.
Inainte de culcare culegem niste muguri de brad pentru serile racoroase din iarna ce va veni.

Lupul la panda

Pentru ca vantul de sambata ne-a intors planul pe dos, duminica aplicam planul de sambata, adica urcarea la lacul Bucura. Gleznele lui Alex ne fac sa ne gandim ca ar fi mai bine ca ea si cu Alin sa ramana la odihna in poiana Pelegii, insa Alex nu este de aceasi parere. Vrea si ea sa vada lacul si sa urce cu trupa sus pe munte, mai ales ca acuma suntem mai multi, au venit si parintii lui Mita. Si nu poate sa o lase pe Adeluta sa urce fara ea.

Proba de echilibristica

Hai tati urca!

La urcare invatam despre padurile de foioase, pe care le-am lasat vineri seara jos de tot, despre cele de conifere, care sunt mai sus si pe care trebuie sa le strabatem, ca apoi sa ajungem in zona de jnepenis, iar cand se va termina si cu jnepenisul vom iesi in golul alpin, unde vom ajunge la mult doritul lac: Bucura.

Ingrijim gleznele

Mare-i foamea!

Carina, uite-o buburuza!

Lacul Bucura este neasteptat de mare pentru Alex, asadar uimirea si bucuria ca a ajuns aici este la fel de mare. Desigur ca distractia principala este sa creasca nivelul apei din lac cu pietrele de pe margine. Luam o pauza de masa, dupa care vizitam refugiul in care asta iarna au dormit tata Alin si cu Iulius, iar vulpoiul Ricky vedeta Retezatului a facut pipi pe sacul de puf al lui Iulius.

Poza de "varf"

La vale Alin o duce pe Alex in carca pana jos, protejandu-i astfel gleznele. Desi efortul fizic este mai greu la deal, decat la vale, se pare ca nici lui mami nu ii prea plac coborarile, spunandu-mi ca prefera urcarea.

Cu tati la vale

Obstacole

In pasi de dans

Si pentru ca a fost Retezat... nu se poate incheia altfel tura decat cu o ciorba de burta si o clatita la bine cunoscutul restaurant Lia din Clopotiva.

La revedere Retezat

Ramanem cu inca o amintire frumoasa

Alte poze mai gasiti aici: http://picasaweb.google.com/gianinalin/LaJoacaInRetezat#