Magia pulverului in Retezat - 7-8mar

Vine alt week-end, mergem din nou pe munte. Toate prognozele meteo urla de coduri portocalii sau galbene de precipitatzii, sincer nici nu stiu exact de care, oricum ceva colorat acolo... dar decat sa stam acasa mai bine sa fim pe munte sa vedem cum ninge.
Aveam eu de mult timp in cap sa urc Retezatul pe cea de-a 3-a muchie a sa, pe unde nu mai pusesem piciorul, adica pe Custura Prelucele. Incropesc planul de bataie: urcam de la Rausor pe schiuri de tura pe valea Steviei in sus, facem tabara de baza la refugiul Condor si de acolo cautam o cale de acces pe muchia Valereasca, apoi peste varful Prelucele pana sus pe Retezat.

Cod galben?

La inceput suntem doar noi2: eu si Gianina, dar cand raspandesc zvonul ni se alipesc si Suca, Elena, Istvan, Oco si Vasi, ce planuisera initzial o iesire la Gentziana.
Sambata dimineatza debarcam la Rausor si suntem cu totzii cam descumpanitzi. Aici miroase a primavara, pe drum zapada ioc, apele curg siroaie... cam la fel cum lasasem poalele Godeanului in we-ul trecut.
Asta suna trist pentru noi, caci trebuie sa urcam in clapari si cu schiurile in spate, dar macar soarele ne zambeste pe cer, iar codurile alea colorate anuntzate de meteorologi nu se vad pe nicaieri.

Casutza noastra - refugiul Condor

Avem totusi noroc caci pe partie se zareste zapada si imediat ce intram in padure drumul e acoperit. Coechipierii nostri se incaltza imediat, bucurosi sa scape de bagaj, fiecare cu ce are: Gianina, Elena si Istvan pe schiuri, Vasi cu Oco pe rachete, doar eu si Suca, adica incapatzanatzii sau masochistii mai caram schiurile in spate, nu vrem sa ne udam focile, caci zapada musteste de apa.
Prin padure incepe sa ploua, or fi avut dreptate aia cu meteo? Dar nu ploua din cer, ci din brazii din padure, de pe care se scurge zapada topita, asa ca urcam printr-o perdea consistenta de picuri. Suntem uzi pe cap, nici mai stim cat de la ploaia din brazi si cat de la transpiratzie.

Fara bagaje la deal

Mai sus in apropierea refugiului, consistentza zapezii se schimba, dam de pulver proaspat si incaltz si eu schiurile.
Facem o pauza binemeritata la refugiul Condor, pensiunea unde ne-am rezervat locuri we-ul acesta si apoi cu rucsacii despovaratzi de lucrurile inutile pornim spre vf Retezat. Ochim rapid urcarea pe culmea Valereasca si incepem sa desenam zig-zag-uri in zapada printr-o padurice rara si apoi printre jnepeni.

Partia noastra

Imi trec ganduri fugare prin cap... serpentine frumos desenate prin pulverul proaspat asternut, clampanitul ritmic al legaturilor, crestele din jur ce incep sa se dezgoleasca privirilor, norii ce se fugaresc pe cer, cate un corb sprintzar ce se joaca in rotocoale largi deasupra noastra, un furnicar de oameni ce urca sisific pe culmea Lolaiei, Retezatul ce troneaza maiestuos mai presus de toate si noi cei mici si neinsemnatzi ce prindem aripi si zburam spre el... toate astea ma fac sa simt senzatzia de libertate ce mi-o da mereu urcusul pe schiuri de tura.
Ce aripi prindem la deal, dar ma gandesc cu satisfactzie ce aripi vom prinde la intoarcere la vale! Panta ce tocmai o urcam pana in varful culmii e o partie de ski dintre cele mai minunate si azi va fi doar a noastra.

Pentru asa ceva merita sa ai schiuri de tura

Zig-zag-uri

Ajunsi pe linia culmii strabatem o portziune plata, apoi urcam scurt pe vf Prelucele (2265m), iar in saua de sub el descaltzam schiurile si le lasam sa ne astepte. Urcusul spre Retezat este prea abrupt pentru schiuri si presarat cu bolovani aruncatzi haotic, asa ca urcam pe picioare.
Imi trec iar ganduri sprintzare prin cap... strajerul Retezatului vrea sa ne puna la incercare, o fi sufletul voinicului Iorgovan ce-a retezat muntele in lupta cu balaurul?, cheama vantul si cetzurile in ajutor, in cateva clipite o mantie intunecata a invaluit intreg muntele, am intrat intr-o alta lume, ne luptam cu muntele sau cu propriile slabiciuni?

Cosmonautzii pe vf Retezat

Dar ne biruim pe noi insine si ajungem pe varf, nu prea avem ce sa intiparim pe retina, suntem invaluitzi intr-un alb de nepatruns, in jur nu vedem decat placutza de varf si fetzele noastre geruite, care mai de care mai haios la adapostul ochelarilor ca de scafandru.
Frigul si vantul sunt destul de asprii, si-au dat mana si ni s-au impotrivit cu incrancenare la urcare si acum dupa doar cateva minute in care reusim sa-i ignoram, reusesc sa ne alunge la vale.

Vasi - mustacioara inghetzata

Gianina: La scuba-diving era mai cald!

Coboratzi spre taramuri mai blande, parasim lumea incremenita in gheatza de sus, in care parca si timpul se opreste, iesim din nori si apucam sa vedem ceva... din nou un corb ce da rotocoale, am revenit la viatza.

Pe aici la vale

Ikebana din gheatza

Ne recuperam schiurile ce-au astepat cumintzi infipte in zapada, ca niste repere in ceatza si purcedem la vale. Incepe nebunia dansului prin pulver! Nu pot sa descriu in cuvinte ce-am simtzit cand am lasat schiurile sa danseze prin zapada... reusesc doar sa ingaim niste epitete prea sarace... epustuflant, mirobolant, fantasmagoric, halucinant... v-am convins? :))
Din pacate ceea ce e frumos se termina si repede si ne vedem ajunsi jos la refugiu. Ne promitem sa revenim si a doua zi pe partia noastra.

Gramada cere varf

La priciuri

Plini de entuziasm si buna dispozitzie revenim la Condor si incepem sa ne organizam. Vasi incepe cu dumele lui si ne propune "hai s-o punem de-o treaba!", adica in traducere libera "hai sa mai luam o pauza!". Apoi din discutzie in discutzie aflam ca Vasi studiaza problema "papucilor de padure"... rasete, lacrimi, hohote cand auzim ca a intrebat la magazin de "papuci de padure", vanzatoarea nu stia ce-s astia, nici noi de altfel, dar cand primim traducerea "trail running", il numim pe Vasi un vajnic fan Pruteanu.

La gura sobei - Istvan si Oco

Din jurnalul refugiului, foarte bogat de altfel, aflam ca s-ar putea sa primim vizita unui obisnuit al locului... nu mult trece si il gasim asteptand cuminte afara pe cumatrul sau cumatra vulpitza. O duce bine musteriul nostru, era destul de bine facut si pregatit pt iarna, in sezonul asta o fi intalnit multzi turisti la Condor. Se pare ca in Retezat fiecare refugiu e cu vulpea lui... le-am intalnit si la Gentziana si la Bucura si la Condor, or fi si la Zanoaga?

Primesc ceva? sau imi chem prietenul Martin?

De cu seara incepe sa ninga... si ninge... si ninge... si noaptea tot ninge... dimineatza ninge iara. Concluzionam ca asta o fi ninsoarea cu codul acela colorat, ninge vartos, peste noapte sa se fi tot pus vreo 20cm. Asta nu poate decat sa ne bucure si ne indreptam spre partia noastra.

Alin: Mai dam o tura?

Daca epitetele n-au fost convingatoare pt schiatul de care am avut parte, pot sa spun ca pe o vreme de stat in casa cu ninsoare viscolita, am indurat cu stoicism vremea potrivnica si-a fost o adevarata placere sa urcam de 4 ori in varful partiei noastre, adica vreo 300-350m diferentza de nivel pe urcare... placerea de-a urca urmata de betzia coborarii.
Am urcat pana focile refuzau sa se mai lipeasca, plictisite de atata lipit si dat jos, de nu mai stiau saracele ce-avem cu ele.

Pierdut printre brazi

Si coborarea prin padure spre Rausor e un adevarat delir. In locul zapezii umede de ieri, acum gasim deasupra un strat consistent de pulver pe care schiurile chiuie de placere, iar noi mai abitir ca ele.

Alin prin pulver

Daca la urcare am intalnit jos primavara si-am urcat pe picioare, acum iarna a sosit din nou la poalele Retezatului, ce bucurie pe noi sa schiem pana jos la masina, taman invers decat we-ul trecut in Godeanu, cand am gasit iarna la sosire si-am lasat primavara la plecare.
Muntele e fascinant si ma surprinde de fiecare data, el e frumos oricand, pe orice vreme, totul e sa-ti placa cu ce-ti daruieste. Si decat sa stau acasa consultand prognoze, mai bine sa merg pe munte si sa simt ninsoarea si vantul in obraji.