Pe melaguri noi - Ciucas 3ian

Am coborat din Fagaras din tura de Revel pe ceatza si vreme mohorata si ajungand la civilizatie, respectiv la semnal, am inceput sa ne sunam rudele si prietenii sa le uram toate cele bune in noul an. Si uite asa se face ca Nicu afla de la prietenii sai, meteorologi la vf. Omu, cum ca sus pe creste este inca senin si frumos, desi toata valea Sambetei pe care am coborat noi se afla sub patura de nori.

Manastirea Cheia

Alin desi are rani serioase la calcaie de la rosaturile produse de clapari, propune totusi sa dam o fuga si pana in Ciucas... daca sus este senin, de ce am sta jos in ceatza si frig? Nicu accepta pe loc propunerea, iar eu care ma vait intr-una ca am probleme la degetul mare, ca presimt ca voi schimba iar unghiile, nu doar anul, ma gandesc... daca lui Alin ii arde de inca o zi in clapari, iar Nicu este hotarat 100% ca vrea sa mearga, doar nu o sa raman eu in Brasov sa vegetez in casa si apoi sa regret ca de frica unui deget am ratat intalnirea cu un nou munte pentru mine: Ciucas... asa ca votez si eu PENTRU.

Un Ciucas plumburiu

Dupa o pauza binevenita prin Brasov, ne indreptam spre munte si mergem la Manastirea Cheia unde innoptam.

Spre ceatza

Stana de sub releul TV

Vrem sa urcam pe muchia Bratocea pana pe vf Ciucas, asadar dimineatza parcurgem cu masina cei 10km de sosea de la manastire pana in pasul Bratocea aflat la 1263m; incalecam pe schiuri si pornim la deal.

Unul cate unu'

In vizita la Coltzii Bratocei

Vremea nu este prea buna, e ceatza, bate vantul, ninge, dar speram sa iesim de sub plafonul de nori, sa vedem soarele si cerul albastru. Asadar manatzi de frig urcam pe schiuri si trecem de o stana, de releul de televiziune si ajungem pana la Coltzii Bratocei. Stancile par impunatoare, dar ceatza care le invaluie minimizeaza maretia lor. Cu sigurantza vreau sa mai revin aici, sunt curioasa cum arata Sfinxul Bratocei la plaja.

Amagire

Sfinxul se uita la TV (in zare)

Ne continuam drumul spre vf Ciucas si iesind la golul alpin vantul se intetzeste, nu bate foarte tare, dar pe frigul ce s-a instalat am o senzatie de -23 de grade. Ceatza se intetzeste, ma uit in urma si pe Alin nu il mai vad... s-a "pierdut" in ceatza, maresc viteza sa-l ajung pe Nicu... il strig si ii spun sa se opreasca. In ceatza densa nu ne mai vedem si trebuie sa fim atenti sa nu ne pierdem. Il las pe Nicu la un stalp de marcaj si ma intorc sa vad ce este cu Alin. Vine si el, se oprise sa-si puna ochelarii de schi si supramanusile. Impreuna mergem la Nicu si analizam situatia: suntem la aprox 1.700m, adica mai jos cu 200m decat varful, aici la golul alpin ceatza este si mai densa, iar frigul ne intra la oase cu ajutorul vantului; are sens sa urcam pana pe varf? Avand in vedere ca nu vom avea nici o priveliste insorita, ca oricum nu cunoastem deloc muntele acesta, ca ceatza ne tine legati la ochi, decidem sa ne intoarcem.

La revedere Ciucas!... vom reveni

Coborarea ne mai incalzeste si ne bucuram de pulverul de vis prin care schiurile aluneca tacute.
Reintorsi in pasul Bratocei la masina, vantul nu bate, norii si ceatza s-au mai spart cat sa ne faca in ciuda, dar cu toate acestea temperatura este de -14grade... brrr... ne dezechipam si pornim spre Brasov.
Suntem putzin dezamagitzi, dar asta este... frigul a castigat, noi insa ne-am notat un loc in care vom mai reveni cu sigurantza.