Wednesday, 31 December 2008

Revelion in creasta Fagarasului 31dec-2ian


La fel ca si anul trecut prindem o oferta "last minute" de Revelion in creasta Fagarasului. Ne spun cei de acolo ca nu-i aglomeratzie ca pe valea Prahovei si ca au pretzuri mici, mici de tot ;) Ne facem rezervarea pentru "pensiunea" Fereastra Mare a Sambetei si in dimineatza de ajun pornim entuziasti intr-acolo...
... cu o intarziere de o zi, caci Meganutzul nostru s-a gandit sa ne faca mofturi tocmai acum in prag de An Nou si coborand din Paltinis si-a ars o bobina de inductzie, asa ca ziua de 30dec o petrecem cutreierand Sibiul in cautarea unei bobine. Cine sa vanda bobine acum in prag de An Nou? :D

Pana acolo trebuie sa suim

In Sibiu dimineatza se arata tare sumbra, ceatza si frig si urcand spre Sambata de Sus ne intrebam daca am ales "pensiunea" care trebuie?
Totusi un lucru imbucurator: nu mai suntem singuri de Revelion, vine si Nicu cu noi. Desi ne cunoastem de putzin timp, iesirea din Cindrel a fost o reusita de ambele partzi, asa ca ne luam bilete impreuna la "pensiune".
Dar cum sperantza moare mereu ultima, am eu o mica banuiala... cineva a tras o plapuma de nori peste campii... asa si este caci sus la Manastire ne trezim brusc teleportatzi intr-o alta lume. De la o vreme mohorata nimerim intr-un soare orbitor ce poleieste intreaga pleiada a crestelor fagarasene. Si la fel se schimba si starea noastra de spirit: de la lancezeala trecem la euforie.

Gianina in plin fuleu

Totusi e un ger grozav, ne echipam infriguratzi si abia asteptam sa pornim la deal sa ne incalzim din mers.
Pachetul cu oferta de Revelion suna cam asa: cina si programul festiv din noaptea Anului Nou in loja din Fereastra Mare a Sambetei, adica la cort, apoi inca o cina festiva la noul refugiu de 3 stele din Curmatura Zarnei, apoi din nou o noapte la cort undeva sub vf Comisu in extremtatea estica a crestei Fagarasului si de acolo retragerea pe valea Sebesului.
Deci un pachet complet de schi de tura prin zona mai domoala a Fagarasului, adica in partea aia cu "dealuri", vorba lui Alex Presecan.

Doar putzina rabdare si sunt sus

Urcusul pana la cabana Sambata nu e chiar usor pe schiuri... da jos schiurile, treci apa, pune schiurile, sari paraiasul, fa slalom printre pietrele ce mai rasar din poteca, unde nu merge pune schiurile pe rucsac, suie-te inapoi pe ele si tot asa... am ajuns mai greu decat daca am fi urcat pe picioare.
Trecem rapid pe langa cabana, nu zabovim caci nu suntem deloc curiosi de multzimea de adolescentzi dezlantzuitzi incalzitzi deja pt Rebelion. In schimb oprim la refugiul Salvamont si suntem primitzi amabil cu niste cani de ceai fierbinte din bujor de munte si cimbrisor cules chiar de pe vale de tanti Lucia. Domnul Thomas, seful formatziei ne indica exact localizarea lojei din Fereastra, adica locul mai ferit de vant unde sa instalam cortul.

In aburi de supa

Deja de la golul alpin intram in regimul de croaziera, acum urcam usor, in schimb cand urcam pragul glaciar spre Cruce dam de o zapada pulver foarte uscata si prafoasa, frigurile intense de dupa ninsori n-au lasat sa se lipeasca fulg de fulg, asa ca ne afundam mult si focile abia prind, ne caznim sa nu alunecam inapoi si suntem nevoitzi sa facem zig-zag-uri dese.
Cu mult efort iesim la Cruce, frigul nu prea ne lasa ragaz mult, asa ca strabatem mai departe Caldarea Buna si ajungem sub Fereastra Mare. Pe urcusul final punem schiurile pe rucsac, caci panta e prea mare si zapada nestabilizata. Ar fi fost buni si coltzarii la urcare, caci sub stratul de pulver nu prea mare dam de gheatza, dar cum nu i-am mai luat cu noi ne descurcam la cramponaj in varful claparilor. Sap constiincios trepte sa le usurez urcusul Gianinei si lui Nicu.

Cina festiva

La multzi ani!: echipa din Fereastra Mare

Ultima geana de lumina a anului 2008 ne prinde la iesirea in Fereastra Mare si ne bucuram caci aici nu bate deloc vantul, iar soarele de peste zi a incalzit aerul, am iesit din racoarea glaciala a caldarii. Avem conditzii excelente aici in loja Ferestrei si montam cortul sub multzimea de stele licarind pe cer. Avem si lumina caci cornul subtzire al Lunii s-a itzit deja. Satele transilvane sunt cufundate sub plapuma de nori si doar lumina rosiatica ce razbate firav de dedesubt tradeaza prezentza lor. In rest, doar noi, crestele albe tolanite la orizont ca niste blanzi uriasi si imensitatea cerului ce parca a oprit si timpul in loc.
Primusul duduie constiincios, supele fierbintzi ne ung la suflet, iar Gianina prepara bunatatzile cinei festive de Revelion. Trecem apoi la povesti in caldura confortabila a sacilor de puf si treptat mos Ene ne da tarcoale. Pun ceasul sa sune la 23.50 sa avem timp ne pregatim costumele de Revelion.

"Pensiunea" din Fereastra Mare a Sambetei

Nu stiu cum se face, dar asa de bine dormim cu totzi 3, alarma suna ea saraca de undeva din strafundurile sacului de dormit, puful inabusa insa orice zgomot si noi dormim dulce. Ma trezesc cumva pe la 0.45 si fac eu pe alarma: "mah, trezitzi-va c-am scapat Revelionul!" :)) Nu-i bai, il sarbatorim dupa ora Europei de Vest, asa ca pasam de la unul la altul sticlutza de Sangria adusa de Nicu si ne uram toate cele bune in noul an. Dupa atata petrecere de Revelion ne culcam la loc.

O dimineatza de milioane

Prima zi a anului ne intampina cu o vreme superba, fara pic de vant si nici un nor pe cer. Mi se pare tonifiant sa ma trezesc sus inconjurat de creste pe o astfel de vreme. Optimismul nostru atinge cote maxime.

Bine ai venit 2009!

Trecem pe rand de Coltzul Balaceni, vf Cheia Bandei, vf lui Mogos, vf Urlea, depasindu-le direct pe creasta sau pe curba de nivel in functie de conformatzia zonei si de starea zapezii. In unele zone dam de zapada pulver peste un strat inghetzat, in alte zone doar de strat inghetzat bocna, depinde cum a suflat vantul. Spre deosebire de caldarile nordice, aici unde bate soarele, zapada e mai stabilizata. Pe portziunile inghetzate unde urmarim curba de nivel sunt nevoitzi sa cantam puternic.

O dorintza pt noul An

Depasind vf Urlea ajungem in fundul caldarii Bandei, aici apare si vantul destul de rece si taios. Dam de portziuni inghetzate tun si cum pantele prelungi de sub vf Iezer sfarsesc nu prea imbietor sute de metri mai jos in fundul caldarii, urmam matematic linia crestei.

Tot asa diminetzi s-avem in 2009!

Avem de cocotzat si descocotzat o suita de movile stancoase si apoi panta abrupta ce ne suie pe vf Iezer, asa ca luam schiurile pe rucsaci. Ne caznim anevoios doar prin cramponaj in varfurile claparilor. Aici nu mai dam deloc de zapada moale, e doar gheatza si stanca, nu avem unde sa sapam trepte. Si dupa vf Iezer urmeaza si custura ce-o separa de vf Fundu Bandei, care pare imposibil de trecut doar cu varfurile claparilor. In orice caz privind fundul caldarii Bandei de sub noi, nu mai pare deloc distractiv si incep sa regret amarnic caci nu nu ne-am luat coltzarii cu noi.

Plutind peste creste

Imi amintesc vorba care zice: "prostia si domnia se platesc". Acum constat pe propria piele ca e adevarata vorba. Am gandit ca-i prea multa zapada proaspata, n-o sa dam de gheatza si la o tura pe schiuri pe "dealurile" din estul Fagarasului se poate trece si fara coltzari. Uite ca uneori nu se poate trece! Am vrut sa avem bagaje usoare, am renuntzat la coltzari, am fost domni, acum stam si ne uitam prostitzi la feeria crestelor fagarasene pe care nu mai putem ajunge.

Opera vantului

Pe foci inainte mars!

Cu parere de rau iau decizia sa ne intoarcem, nu are sens sa ne expunem la riscuri inutile traversand in clapari. Pe drumul de intoarcere spre Fereastra Mare intorc capul in urma de cel putzin 20 de ori, parca imi vine greu sa ma despart de magia crestelor. Si am fi avut atatea planuri... sa ne abatem si pe varfuri de peste 2500m pe care nu le mai urcasem: Dara si Hartopul, sa inoptam in noul refugiu Zarna, sa ne bucuram de schiatul pe "dealurile" fagarasene si sa ne bucuram de cateva zile de vreme frumoasa pe creasta Fagarasului.

Perdele zimtzate

Creste fagarasene

Dar ne bucuram de coborarea prin pulverul fantastic de pe valea Sambetei. Ajungem in vale odata cu inserarea. Nu prea ne imbie sa ne cazam la cabana turistica, unde cu greu am gasi loc in multzimea adunata de Revelion, parca nici n-am pune cortul in fatza cabanei, dar avem noroc si salvamontistii din Victoria ne primesc cu caldura la refugiul lor. Avem parte de o seara placuta la povesti cu oameni de munte adevaratzi si avem ce auzi.

Coltul Balaceni sau Matterhorn-ul Romaniei

Pe 2 ianuarie dimineatza coboram jos la pastravarie unde am lasat masina si daca nu a fost sa facem toata tura ce ne-am propus-o apelam la planul de rezerva: luam drumul Ciucasului.

La refugiu salvamont Valea Sambetei

Si noi am venit la munte!

5 comments:

Roxana Campian said...

Superba tura!

Alin said...

Ooo, frumos-frumos!!!
Va invidiez pentru turele astea...

Am patit si noi treaba cu gheata pe culme, va povestesc acum:

Urcam spre pasul Vulcan de la cabana cu acelasi nume, eram 5 (eu pe schiuri de tura, Lore si cu Bolo pe rachete, si Feli cu Eugenia in bocanci normali).
Din Saua Dambu Casilor (acolo se desprinde un traseu spre Vf Straja traversand o vale pe la Stana Straja) drumul urca usor putin mai la E si sub creasta mai accidentata si stancoasa (Creasta lui Crai, parca asa ii zice).
http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/2008_CraciunVulcan#5287745656011594562
http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/2008_CraciunVulcan#5287745656011594562
Am ales drumul pe creasta la urcare, ca sa coboram apoi pe drum la intoarcere (urma sa ne intoarcem pe acelasi traseu).

Surpriza a fost cand am inceput sa alunecam pe gheata de sub stratul de zapada de cativa cm. In unele locuri, zapada era spulberata complet de vant, practic ramanand doar crusta de gheata.

Pinguinii (Lore si Bolo) n-au avut nici un fel de problema, rachetele lor fiind echipate cu colti metalici pe talpa. Au trecut in siguranta.
Pedestrasii (Feli si Eugenia) s-au descurcat cu chiu cu vai, alunecand si ajutandu-se de bete, mai bagandu-se prin tufele de afine inghetate de pe creasta, mai lunecand...
Foca de mine a dat jos schiurile si intrucat aveam plastici, am reusit sa sparg crusta destul cat sa infig varful, si asa am urcat, infigand de 3 ori fiecare pas.

Zonele alunecoase nu au fost deloc lungi, mai multe de cativa m.
Pana la urma am parcurs creasta inghetata, deloc lunga, mai putin Eugenia, care dupa ce a trecut de partea cu gheata, n-a mai vrut si s-a dat la vale pe fund din dreptul unui bolovan, pana la drum.
http://picasaweb.google.com/loredana.stefanut/2008_CraciunVulcan#5287745656011594562

Ne-am asumat urcarea aia, si pentru ca la o eventuala alunecare, perspectiva cea mai groaznica era un derdelus de vreo 20m la 45%, cu zapada pufoasa, si pe urma copacii.
Mai ca nu-mi venea sa-mi dau drumu' intentionat (dar n-aveam pioletul la mine sa pot exersa oprirea :D ).

Insa, se schimba complet abordarea, atunci cand esti pe crestele Fagarasilor, si ai in stanga si dreapta ta prapastii impresionante.

Bine ati facut ca ai fost prudenti.
Cu bine,
Alin

matei said...

parca il cunosc pe cumatru` ala care nu e nici geanina nici alin! nu e nicu din sibiu? :)) salutari bai nicule daca citesti comentariile astea!!!

Bogdan said...

Imi pare rau pentru voi ca nu ati putut merge mai departe este o zona foarte frumoasa poate altadata ....totusi bine ca ati fost prudenti:d

cezarpart said...

Foarte frumoasa tura. Va multumesc pentru ca m-ati dus (evident cu gandul si cu imaginile) la trecerea dintre ani si in Fagaras. Asa valuri fagaresene am vazut si eu mai rar.
Prudenta este cea mai buna iarna alaturi de hotararea grea de intoarcere. Astea doua prevad o alta tura reusita.

Inca o data felicitari! Cezar