Sunday, 11 January 2009

Feerie pe crestele Retezatului 9-11ian


Dupa periplul de sarbatori prin muntzii din centrul tarii, ni se face dor de muntzii de acasa, asa ca gandul ne zboara spre dragul Retezat. Initial ne gandim la o tura de relaxare si socializare, cu lume multa si seara de povesti la un ceai cald la Gentziana, dar constatam ca s-a spart conducta cu populatzie de prin toate orasele tarii si e plin-plin la Gentziana, plin la Pietrele, plin si la Carnic.
In situatzia asta revin bucuros la planul meu initzial, abandonat temporar pt nobilul scop al turei de socializare: o noapte de dormit la refugiul Bucura si duminica o tura ceva mai lunga care sa includa si extremitatea mai rar umblata iarna: Portzile Inchise-Vf Mare si coborare pe valea Galesului.

Am dat de soare in caldarea Pietrele

Singura necunoscuta din plan ramane unde vom dormi vineri noapte, dar care se rezolva chiar inainte de plecare datorita amabilitatzii lui Loli bacsi de la Gentziana si astfel ne alegem cu 6 locuri pt 8 oameni in camera rezervata cabanierilor.
Asa ca vineri seara pe la 22.00 debarcam la Carnic 8 oameni din 2 masini: eu, Gianina, Ioana, Schipi, Mardale, Andrei, Mihai, Hume. Cum puiutzul de ger musca din obraji, nu stam pe ganduri si ii dam bice la deal pana la Gentziana. Hume si Mihai se declara fugaritzi bine si mereu dau vina pe mine, degeaba le spun ca fetele sprintene Ioana si Gianina sunt de vina :D Cum am mers fara pauze ajungem repede dupa 1h35', Hume ofteaza spunand ca nici pe timp de vara n-a urcat asa iute. Dupa un timp ajung si Mardale si Andrei ce-au marshaluit in clapari si cu schiurile de tura in spate.

La deal spre Curmatura Bucurei

Afara la miezul noptzii e o atmosfera linistita de poveste, o luna plina poleieste toata valea, doar noi urcam prin padure. Termometrul cabanei arata -11gr, iar in incaperea neincalzita ce ne asteapta par sa fie ceva grade sub zero. Dar pt noi e minunat s-avem unde dormi, infulecam rapid ceva si ne inghesuim ca sardelele 8 oameni pe 6 locuri... cand pe-o parte, cand pe cealalta... mai o mana amortzita... si uite asa se face dimineatza.

Gianina

Dimineatza ne pornim mai greu, abia pe la 10.30, am mai recuperat din orele nedormite de asta-noapte. Avem noroc ca suntem doar grupul nostru in incaperea cabanierilor, caci suntem feritzi de forfota intregii cabane ce geme de turisti. Plecam ultimii de la cabana, nu inainte de a afla ca vom mai avea vecini in refugiul Bucura.

Fetele Alternative: Ioana si Gianina

Vremea e superba, de-a dreptul de vis: soare generos, cer senin fara vant, chiar prea senin, poate niste norishori pufoshi pe bolta mai lipsesc ca sa pigmenteze pozele, creste inzapezite, zapada excelenta.

Balet pe creste

Ferestruica

Nu ne grabim deloc, ne bucuram de soare, iar in Curmatura Bucurei ii asteptam pe cei 2 schiori: Mardale si Andrei, suntem curiosi de dansul lor pe zapada neatinsa din caldarea Bucurei. Ajunsi in fundul caldarii, o taiem de-a dreptul peste lac spre refugiu, fara teama, caci stratul de gheatza ce acopera lacul pare o adevarata banchiza polara.

In pasi de vals

Mardale

Dupa o pauza de relaxare la refugiu, cu plaja la soare si sesiune foto, eu insotzit de Ioana si Mihai ne hotaram sa incercam sa urcam pe vf Judele. Restul, adica Gianina, Schipi, Hume raman pe langa refugiu, iar schiorii Mardale si Andrei se intorc mai apoi la Gentziana, ei avand planuri de ski pt duminica.

Hume, te imploram! Si noua ne e sete :P

Eu l-am convins

Desi in mod normal ora 15 este cam tarzie de pornit in tura, mai ales ca ziua e inca scurta, insa acum in mod exceptzional avem noroc cu luna plina pe care ne bizuim ca ne va lumina drumul de intoarcere ca ziua. Speram... caci uitasem sa verific acasa ora de rasarit a lunii :D
Ne hotaram pt o ascensiune cat mai rapida cu minim de bagaj, doar cu apa si ceva dulciuri.

Moment publicitar

Inaintam rapid si desi pe alocuri crusta inghetzata se rupe obligandu-ma sa sparg urme, intr-o ora suntem la poalele Turnului Portii sau a Judelui Mic.
Mirosisem traseul optim de urcare de asta-vara cand urcasem cu Gianina fentand poteca de vara mult pe deasupra, pe la poalele fetzelor de stanca din Turnul Portii si cu iesire direct in varf.
Ajunsi pe oglinda acoperita de zapada a Taului Agatat ne echipam cu coltzarii si ne pregatim de portziunea cea mai delicata a urcusului. Aici Mihai constata cu stupoare ca si-a pierdut pioletul agatzat de rucsac!!! asa ca e obligat sa renuntze la varf si face cale intoarsa in cautarea pioletului.
Eu cu Ioana continam si urcam cat mai direct spre baza peretzilor ce se pravale din Turnul Portii. Pe masura ce urcam panta se inaspreste pana spre 60grade inclinatzie, insa coltzarii musca cu hotarare din zapada bocna, iar pioletul completeaza increderea pt moral.

Traseul nostru pe Judele

Ajunsi sub perete, incepem o traversare lunga si delicata spre stanga. Imediat sub perete zapada e inghetzata si buna, 2m mai jos nu e asa inghetzata, nu tine sub greutatea noastra si din cauza ruperii de panta. Nu vrem sa fortzam rezistentza placii de sub noi, asa ca tinem cat mai mult sub stanca si ne asiguram cu pioletul in pernitzele de iarba inghetzata. Nu ne permitem nici o greseala caci un tobogan de sute de metri se casca sub noi pana in fundul caldarii de sub Judele. Dar traseul cu caracter alpin ne incanta deopotriva si pe mine si Ioana si inaintam entuziasmatzi si precautzi in acelasi timp.
Dupa traversare, traseul devine mai usor si mai putzin expus, trecem din nou la urcus frontal, urcand drept spre hornul final ce ne scoate in creasta. Putzina catzarare pe stanci si iata-ne iesitzi sus, apoi o bucata de creasta orizontala destul de ingusta si savuram asfintzitul pe vf Judele.

Ioana si Alin pe Judele la asfintzit

Am urcat mult mai rapid decat estimasem, in 1h45' de la Bucura, asa ca avem timp sa terminam portziunea dificila a coborarii pe lumina. Inserarea ne prinde la Taul Agatzat si apoi coboram entuziasti prin caldarea poleita de lumina lunii, sosita prompt la datorie imediat dupa asfintzitul soarelui.

Cumatra vulpitza

Seara la refugiu ne minunam iar de conducta cu populatzie ce s-a spart we-ul asta in Retezat :D N-am mai intalnit in nici o tura de iarna 18 oameni laolalta in refugiul Bucura! Dar e si un avantaj in asta: cu toate primusurile ce duduie constiincioase sa topeasca zapada termometrul urca la +8grade, cu mult mai cald decat seara precedenta in congelatorul de la Gentziana.
Pana si cumatra vulpitza se hotaraste sa ni se alature la Bucura. Unii zic ca-i aceeasi cu cea de la Gentziana, altul crede ca-i destul domestica daca se comporta ca un catzel flamand, dar se convinge totusi ca-i destul de salbatica... incercand s-o mangaie se alege cu deget stantzat de coltzii cumetrei :D
Echipa noastra de 6 doarme in pod, unde pare sa fie ceva mai cald decat jos la priciuri.

Bucura si Retezatul in razele diminetzii

Duminica dimineatza dau echipei trezirea la 6am, adica in stil spartan moderat asa cum imi place mie atunci cand avem o tura mai lunga de facut. Reusim sa plecam in grafic la 7.30 si ne indreptam spre primul obiectiv al zilei vf Peleaga. Evitam traseul prin caldarea Berbecilor si prindem piciorul stancos ce pleaca de deasupra refugiului. Hume ramane la scurt timp in urma, e captivat mai mult de fotografii, nu ne-am potrivi la ritm pe tot parcursul turei si cum aflam ca nu are piolet :D ii propunem sa se intoarca pe la Gentziana cu ceilaltzi vecini din refugiu.

In loc de cafeaua de dimineatza

Noi continuam tura in echipa de 5 (eu, Gianina, Ioana, Schipi, Mihai). Planul nostru e sa trecem peste Peleaga, apoi Papusa, sa continuam creasta spre vf Mare, urmand ca din Capul Vaii Rele eu cu Schipi sa continuam peste Portzile Inchise-vf Mare, iar fetele cu Mihai sa coboare prin saua Zanoagele spre lacul Galesu.

Puzderie de muntzi

In timp ce urcam, in jur primele raze ale soarelui incep sa coloreze in pastel crestele vecine ale Bucurei, Judelui, Slaveiului, nu insa si fetzele noastre care sunt in umbra masivului picior stancos pe care urcam. O vreme ne simtzim ca in congelator, insa ne dezmortzim pe masura ce urcam si cand ne mangaie primele raze de soare. Cred c-as merge mai bucuros la lucru, daca as putea incepe la fel fiecare dimineatza :D

Mihai urcand pe Peleaga

Lumini si umbre

Pe Peleaga nu zabovim mult, bate putzin vantul si e cam frig, asa ca ne grabim sa coboram in Saua Pelegii, unde atmosfera e calma, soarele ne incalzeste si facem o pauza de reenergizare. Mihai e cam debusolat cand vede ca are de urcat pe Papusa aceeasi diferentza de nivel ce tocmai a coborat-o :D Cand vede panta prelunga ce culmineaza cu Papusa, ar vrea sa coboare in valea Rea, dar ii explic ca un pas inaintea celuilalt te duce departe...

Creasta Pietrele

Coltii Pelegii

Zapada e numai buna pe creasta, destul de inghetzata incat sa urcam cu spor la coltzari. Eforturile ne sunt rasplatite cand ajungem pe Papusa, iar Mihai aflat la prima tura mai serioasa de iarna exulta ca a trecut inca o piatra de incercare.

Atlas ducand Peleaga in spate

Pentru ca Papusa nu s-a lasat asa lesne suita, ne permitem o mica sesiune foto de relaxare pe varf si la totzi ne e draga Papusa... Facem planul pt coborare, acum creasta devine putzin mai ingusta, la finalul coborarii urmeaza si o mica rupere de panta in strunga prevazuta cu cablu de otzel din Spalatura Papusii. Scoatem pioletzii pt asigurare si coboram rand pe rand lasand distantza intre noi, descatzarand cu spatele acolo unde este cazul.

Toata lumea iubeste Papusa

Din mica strunga urmeaza o portziune usor verticala de 3-4 metri care insa este in intregime tencuita cu zapada. Ma caznesc sa urc primul insa soarele a inmuiat deja zapada si aceasta se rupe la fiecare pas al meu. Nu gasesc nimic in care sa infig coltzarii, nici pioletul, e doar zapada moale, iar sub mine se casca spre sud un valcel ce sfarseste in caldarea Taului Andanc. Nu e prea imbietoare perspectiva unei alunecari, asa ca dezgrop constiincios toata stanca din zapada si gasesc 2 bolovani potrivitzi pentru un spraitz si astfel trec micul obstacol.
Ioana cea mica se avanta si ea hotarata si trece usor, dar pt Mihai neobisnuit cu astfel de pasaje si pt Gianina mea prefer sa fiu precaut, scot semicoarda si ii filez de sus dupa un coltz de stanca.
Schipi ambitzios zice ca "daca a reusit asta mica, pot si eu" si trece si el neasigurat fara probleme.

Alin descocotzand de pe Papusa

Portziunea mai delicata se incheie aici si ajungem pe vf Capul Vaii Rele unde savuram privelistea ce ni se ofera pana hat departe spre indepartatzii Fagaras, Calimani si Rodnei. Si daca tot ne saturam privirile, atunci profitam de ragaz si de soarele caldutz si ne intindem la o masa copioasa.
Timpul a zburat repede... si cu asiguratul in coarda si cu pranzul pe creasta... analizez situatzia cu Schipi, e deja 13.30 si ne-ar lua inca 3ore bune sa parcurgem Portzile Inchise, sa urcam pe vf Mare si sa coboram pana jos in caldare la Galesu. Plus ca oricum se mai adauga la socoteala si lunga retragere spre Carnic. Si Schipi inca nu se simte prea in forma cu glezna ce si-a rupt-o in martie in Fagaras si dupa lunile de recuperare ce l-au tinut departe de munte.
Asa ca decidem ca-i mai intzelept sa lasam Portzile Inchise pt o alta tura dedicata si sa coboram impreuna cu restul echipei.

Pas interzis!

Din Capul Vaii Rele prindem o bucata piciorul Vaii Rele pana in Saua Zanoagele si de acolo o luam la vale direct spre lacul Galesul. Daca pe creasta am prins zapada buna si inghetzata, pe masura ce coboram dam de zapada multa adusa de vant, zapada moale si incepem sa ne afundam la fiecare pas. Nu-i usor nici la coborare pe vale...cand nici nu ne asteptam crusta inghetzata de deasupra cedeaza sub greutate si piciorul intra adanc in zapada luptandu-se apoi sa scape din capcana jnepenilor submersibili.

Feeria Retezatului

Ajungem in timp util si la intalnirea cu restul trupei, cu Hume si schiorii Mardale si Andrei si ca de obicei o tura in Retezat o incheiem cu o portzie delicioasa de clatite la Clopotiva.
Poate vremea superba a fost de "vina", poate coechipierii au fost... dar pentru mine a fost una dintre cele mai frumoase ture de iarna din Retezat.

3 comments:

matei laudoniu said...

bravo mosule, foarte tare! mi-ai facut un dor de retezat de m-ai innebunit

Anonymous said...

Frumoasa calatoria si pentru noi.Frumoase poze.
Multumim,
Marian si Elena

romeo said...

Faina tura,faine poze,vreme super.Bravos!