La Cuntu cu tot poporu 29nov-1dec

Alin: Ma uit cu Gianina intr-o zi pe blog si ne speriem cand vedem ca n-am mai fost pe munte de mai bine de o luna si jumatate :D Asa ceva nu ni s-a intamplat niciodata de cand pasim impreuna pe aceleasi carari! Dupa ce ne-am desfatat o luna intreaga cu aer sarat de peste mari, ni s-a facut pofta de aerul tare al muntzilor de acasa.
Hotaram sa remediem grabnic problema si oferta d-lui Presedinte (aka Mardale) vine la fix: o tura la Cuntu cu tot poporul de la club si pt oricare doritor de trekking de inceput de iarna asa ca pe vremurile "copilariei" noastre pe munte... adica mers cu trenul personal, urcat cu trupa mare la cabana si distractzie... ca doar e Sf Andrei si avem niste "sfintzi" in club ;)

Oana | Nae

Gianina: Pentru ca avem de sarbatorit si la Oradea, dar si la Cuntu... plecam de vineri seara la Oradea, iar sambata seara revenim in Timisoara, lasam bagajele de oras si punem in masina bagajele de munte, pregatite cu mult drag de joi seara, apoi la drum... caci la Cuntu ne asteapta trupa plecata de dimineatza cu trenul.
Mergem cu masina doar pana in gara la Caransebes, de acolo luam un taxi pana la telescaun... luni ne vom intoarce pe culmea Pleasa si planul cel mai bun ar fi sa recuperam masina din gara si nu de la telescaun.

Markus, Mara, Nae

Putzin inainte de miezul noptzii ne pornim si noi la deal... 2 cucuvele pe intuneric pe drumul de Muntele Mic. Desi planul e sa urcam rapid sa prindem cat mai multe ore de somn, cei 2km pe sosea ii urcam incet, incetinitzi fiind de poleiul ca sticla, dar din clipa in care parasim drumul si dam de poteca, intalnim zapada, castigam aderentza, marim ritmul si pana la Cuntu nu ne mai oprim.
Dupa 2h suntem ajunsi, la Cuntu lumea cam doarme, este aproape ora 2 in noapte si doar cei din camera noastra sunt treji... oare are vreo legatura cu faptul ca Pitiu sta cu noi in camera?

Spre Tarcu

Tot in sus

Desi ne-am culcat ultimii, duminica dimineatza ne trezim printre primii si mergem in sala de mese sa luam micul dejun si sa salutam lumea ajunsa de ieri. Pentru ca intr-un asa grup mare, in jur de 40 de oameni, coordonarea este aproape imposibila, ne spargem in mici grupuletze si fiecare pleaca spre varf cand si cu cine prefera. Noi urcam intr-o echipa mai maricica, dar pana la urma ajungem sus cu Oana, Nae si Doru.

Cerna-si trage plapuma de iarna

Frig

Cand ajungem sus la statzia meteo de pe varf, picam in mijlocul unei mici dispute intre primii sositzi si unul din meteorologii de la statzie. Motivele disputei si desfasurarea ostilitatzilor sunt destul de hilare asa ca... no comment... Oricum concluzia e ca nu-i bine sa te pui cu meteorologii mai ales la ei acasa... si stitzi de ce? pentru ca la asa furie, atata ceatza s-a adunat pe creasta :))

Finish la statzia meteo Tzarcu

Si pentru ca mai batea si vantul si era destul de frig, de ceatza nu vedeai mai nimic, Oana, Nae si cu mine am decis sa ne intoarcem la Cuntu, renuntzand la continuarea turei in circuit Cuntu - vf. Tzarcu - vf. Caleanu- vf Brusturu - valea Olteana- poiana Seroni - Cuntu, in care unii au si plecat deja ignorand totusi ceatza.

Pe Vf Tarcu

Alin isi doreste sa faca circuitul sau macar o tura mica pana pe vf Caleanu, asa ca ramane singur la statia meteo sa vada daca se calmeaza meteorologul (a ce citi "daca se ridica ceatza"). Singur, adica el si meteorologul... doamne ce curaj pe el ;)
La coborare spre Cuntu il observam pe Alin printr-o gaura de ceatza. Este un punct negru ce se deplaseaza rapid pe saua dintre vf Tarcu si Caleanu , ii clar a plecat dupa cei 7 pitici, desi ceatza se tot joaca pe creasta si nu da semne de retragere.

Marshaluind spre culmea Pleasa

Ajunsa la cabana, socializez cu colegii de camera, niste tineri simpatici din Lugoj de la clubul Concordia (Razvan, Calin, Ciups si Ema)... este asa de placut sa cunosti oameni noi care iti impartasesc pasiunea. Si dintr-o poveste in alta se face ora 17 si merg sa vad daca nu apar trupetzii, caci dupa estimarile mele ar cam trebui sa ajunga. Aflu ca vor intarzia, pentru ca incepatorii au un ritm mai lent... nu imi fac griji, Alin are harta, are busola, iar in tura din Godeanu mi-a dovedit ca este maestru in orientarea pe ceatza.

Lumini si umbre

Alin: Unii au luat-o inainte prin ceatza, altzii au coborat la Cuntu, eu raman singur la statzie sperand sa dispara ceatza. Intre timp de plictiseala recurg la o indeletnicire placuta: ma pun sa extermin dulciurile:P Apoi astept si ceatza da semne ca se sparge, nu mai stau pe ganduri si o iau din loc spre Caleanu. Merg printre crampeie de ceatza, zambete se soare si smuciri de vant nebun. Ceatza pare sa acopere Caleanul, dar ma indrept voios spre el. Ma acopera si pe mine. Urmele celor din fatza par sa deseneze zig-zag-uri prin zapada... aoleu! au luat-o prea spre est spre saua Suculetzului. Desi ma indepartez de tinta, o tin dupa ei sa vad daca si-au dat seama la timp de greseala. Mda, din fericire dupa inca un desen, au revenit la directia buna. Acum chiar nu mai vad nimic, doar busola, pastrez urmele lor, sunt bune, urc usor si intai altimetrul, apoi hornul abrupt din dreapta si apoi indubitabil stalpul cu insemnele Montan Grup ma conving ca sunt pe Caleanu.
As merge eu mai departe sa-i ajung pe cei 7 pitici: Markus, Muri, Tzarcu, Lore, Eugen, Maralin, Sandel, dar nu-mi place deloc ceatza asta, trebuie vizibilitate ca sa prind piciorul bun la coborare de pe Brusturu si cum e deja tarziu ora 15 risc o balaureala inutila. Asa ca decid sa ma intorc pe urme, cat despre pitici se descurca ei daca s-au aventurat, sunt oameni mari cu buletin.

Culmea Pleasa

Trucaj?

Apare si Alin la fereasta, dar nu cu cei 7 pitici, ci cu Horica, Mardale si Alina... intarziatzii de pe vf Tzarcu care au ramas sa alunge ceatza de la statia meteo. Incet incet ne adunam in sala de mese si totul este linistit, pana cand primim un telefon de la pitici... s-au cam ratacit pe ceatza si noapte si vor sa le iesim in intampinare cu lumini. Ne pregatim sa iesim si punem si de un ceai... sigur le va prinde bine la sosire. Un al 2-lea telefon ne baga in viteza: piticii au fost luatzi de o avalansa, iar la numaratoare au iesit doar 6. O luam rapid inspre ei... si vedem un pitic... Markus, piticul lipsa. Bucurie mare... anuntzam piticii sa nu mai sape dupa Markus si le iesim in intampinare.

Markus - organizatorul sef

Ajunsi la cabana toti par inregula, doar putzin sifonatzi, avalansa i-a azvarlit in liziera padurii, au scapat ieftin doar cu niste contuzii, doar Tzarcu care s-a lovit la cap si vomita, ne da de gandit. Nu este de joaca cu capul, asa ca apelam la ajutorul unor oameni si montaniarzi adevarati, Romeo Dunca... care vine de la MMic cu snow-mobilul si-l coboara pe Tzarcu in poiana Dacia... si Coco Galescu care-l preia cu masina si-l duce la spital in Caransebes. Vom afla luni ca totul este in regula cu capul sau, greatza tragandu-se probabil de la o izbitura de copac in urma careia s-a ales cu o coasta fisurata.

Nae - nr. 1 in comunicatie

Traseu sau partie de ski?

Luni dimineatza cu voie buna pornim spre Slatina-Timis peste culmea Pleasa in jur de 30 de oameni, restul coborand direct la telescaun. Vremea superba face ca tura de retragere sa fie cireasa de pe tort pt iesirea de 1decembrie.
Pornim de la Cuntu pe urmele lui Carol si urcam pe culmea Pleasa pe urmele batute de Alin. Ajunsi pe culme admiram traseul parcurs pana aici... se poate ghici Cuntu, iar tot traseul de la Cuntu pana pe culme pare o partie de schi. Privelistea este de vis, se poate studia Tzarcu ca in palma si intreaga creasta a muntilor Cernei ni se asterne privirilor.

Peisaj racoros

Iarna la stana

Inclinat de shale, nu de vant

Pauza

Doua shiruri

Pe culme se inainteaza repede, ba coboram un pic, ba urcam un pic si tot asa... pana la coborarea finala in Savoda Noua, unde suntem intampinati cu ospitalitate de sateni si primim pomana cozonaci, tzuica, cafea si suc in cinstea lui nea Avram, din cate se pare un satean cunoscut si stimat care decedase de curand.

Ca pe schiuri

Schema a la "fratzii" Preda: Tufish si Andrei

Schema de moshulici :P... in toiag Mardale si Horica

O ultima privire...

Avem noroc cu o duba care mergea la Timisoara, preia bagajele trupei noastre, ii scuteste pe oameni de caratul in spate pe drumul dintre Sadova si Slatina-Timis, le lasa in gara de la Slatina Timis, iar pe patru dintre noi ne duce pana in gara de la Caransebes sa recuperam masinile. Foarte ospitalieri si saritori oamenii de la munte, ne-au ospetzit, ne-au ajutat... in satele de munte oamenii au ramas inca altcumva... altcumva decat cei de la campie...