La ski la Muntele Mic - 21dec

We-ul asta e cat pe ce sa se prefigureze la fel de dezastruos ca si cele anterioare prin prisma iesitului pe munte. Sambata ne retin alte lucruri mai prioritare in oras, dar din fericire duminica o salvam cu un ski cu prietenii la Muntele Mic.
E criza acuta de zapada, miercuri aflu de la Coco ca se vad petice de iarba pe partie, insa sambata imi da vestea cea buna... a mai nins ceva si se poate schia.


Asa ca noi2 impreuna cu Nae, Oana, Ioana si catzelul Lucky pornim duminica de dimineatza spre MMic. Nu este un drum obisnuit... avem totusi cu noi in masina un catzel aflat si el abia la a doua calatorie cu masina. Nu ajungem bine in Buzias si lui Lucky ii este rau. Vomita putzin prin masina :D Pesemne Oana ii daduse o portzie de Pedigree de dimineatza. Oprim sa isi revina un pic, apoi Oana pregateste o punga, de i-o mai fi rau catzelului sa verse in punga.
Trecem de Lugoj si Lucky a inteles... daca ii este rau, baga cuminte capul in punga si varsa. De la Caransebes, tot prin gropi si serpentine pana sus la MMic... va dati seama ca Lucky a devenit expert la varsat in punga.
Cum jos la telescaun nu-i zapada suficienta de urcat pe jos pe foci, Nae reuseste sa ne suie cu Toyota 4x4 pana sus in statziune. Sus este ceatza, frig si vant, asa ca rapid pe schiuri de la masina si ne intalnim la un ceai impreuna cu cealalta jumatate de trupa (Alina, Lars, Mishu, Markus si Horica).

Lars, Ioana si Markus... in "ceatza"

Nu va speriatzi nu-i defect aparatul, am vrut sa testam ce poze ies cu un aparat aburit... nu de ceatza de afara, ci de condens. E clar ca ies poze aburite :))

Alin, Oana si Alina

Pentru ca am luat si focile cu noi pornim pe ele in sus, in cautarea varfului Muntele Mic prin ceatza. Vorba vine varful... caci varful este un platou intins marcat in mijloc cu o borna din beton, probabil pe cel mai proeminent guguloi de pamant. Ne jucam de-a v-ati ascunselea prin ceatza in cautarea bornei, asa ca urcam ce urcam, ajungem in platou si hotaram ca nu are sens sa ne invartim prin ceatza pana nu mai stim de unde venim. Asa ca "desfocim" vorba lui Mishu, adica dam jos focile si o luam la vale. Am fi vrut sa coboram pe urme, dar urmele deja nu se mai vad... au fost viscolite, asadar o luam dupa instinct... pana pe partie... si apoi pe partie in jos... tot prin pulver pana la un vin fiert.

Horica si Nae

Scafandrii pe uscat: Oana si Alin

La un vin fiert: Ioana, Markus si Mishu

Dupa vin, dam si noi cateva ture cu teleschiul. Partia din Caldare e inchisa, se schiaza doar pe partia Soarelui, asa ca noi am ales sa ne dam pe/prin pulver pe langa teleschi.

Ultimele zvarcoleli ale soarelui

La coborare

Asfintzit in ceatza

La intoarcere lumea cobora pe schiuri cat se poate, putzin mai jos de saua Jigoriei, iar Lucky este si el fugarit pana nu mai poate, spre binele lui, in felul acesta pe drumul spre Timisoara a dormit ca un prunc si a scapat de "vorbitul" in punga.

De cand ne-am intors din Thailanda, in ultimele 5 we-uri am reusit sa iesim doar 1.5we-uri... ba un concurs la panou, ba vreme proasta, ba lipsa zapezii, ba alte planuri mai prioritare, oricum pe ansamblu o medie dezastruoasa :D Dar nu-i bai ca vine vacantza de sarbatori si speram sa recuperam daca 'om avea noroc si iarna-i inca in fasa.