Monday, 13 October 2008

Boschetarind prin Godeanu - 11-12oct


Ma gandeam eu asa intr-o zi cu harta patriei in cap unde n-am mai fost demult... si Godeanu cam lipsea de la apel. Am zis sa remediem problema ;) Si vreme de o luna am ramas cu problema in cap, am iesit prin alte locuri, caci vremea n-a fost blanda si nu era loc de Godeanu. Pe plaiurile late si inierbate te potzi pierde usor in ceatza, asa c-am asteptat rabdatori vremea buna.
Se anuntza un we frumos de toamna caldutza si cum n-am mai iesit demult pe munte cu Alin Ciula, am zis ca-i momentul sa mergem in Godeanu. Asa ca we-ul acesta a stat sub semnul prietenilor vechi, prieteni buni...
Vineri dupa lucru am imbarcat bicicletele pe masina si impreuna cu Gianina si Ciula am parasit bucurosi Timisoara.

Pastel de toamna

La ce ne-o fi trebuind biciclete in Godeanu? Ciula zice ca-i prea complicat planul meu, implica desfasurari logistice, dar pana la urma s-a lasat convins :P Cum sa faci creasta Tarcului si a Godeanului fara sa tropai 20km pe drumul forestier de pe valea Lapusnicului Mare? Simplu: e mult mai placut sa pedalez la vale pe forestier ;) Unde lasi bicicletele cand urci in Tarcu prin Saua Iepii? La baracile gardienilor ce strajuiesc barajul Gura Apei. Cum ajungi inapoi la biciclete? Dupa ce termin de parcurs crestele lui Tarcu si Godeanu, cobor cu masina ce-a ramas de sambata dimineatza in parcarea din Poiana Pelegii. Unde dormi sambata noapte? Nu mai iau cort cu mine, merg cu bagaje reduse la minim, deci boschetaresc pe unde apuc :D ori in una din stanele de la Mlaci, ori in refugiul din caldarea Scarisoarei.

Boschetareala de 5 stele

Unde dormi vineri noaptea? Pai cu cortul in Poiana Pelegii. Aici insa Ciula da solutzia optima: pai facem boschetareala pana la capat atunci;) stiu eu o cabanutza in Lunca Berhinei, mai sus de Rotunda, se poate dormi in pod. Intr-adevar vineri noapte boschetarim regeste la mansarda cabanutzei, e foarte curat sus... speram sa ramana tot asa... Noaptea de toamna e foarte rece aici pe vale, +5grC sunt dimineatza, dar sacii de puf ne-au mangaiat visele.

Oglinda, oglinjioara...

Sambata dimineatza parcam masina langa Poiana Pelegii si la 9am incalecam bidivii pe 2 rotzi adusi sa ne ajute in tura si ii dam bice la vale. Doar ca pornitzi la o tura lunga de trekking, nu acordam prea multa atentzie bidiviilor si pt doar 20km nu mai luam kit-ul de reparatzii :D Calutzul lui Ciula se revolta si dupa 3km face pana. N-avem de ales si Ciula decide sa coboare pe janta. Si uite asa in loc sa gonim iute pe forestier, sa savuram placerea coborarii, ne taraim in ritm de melci turbatzi la vale.

Gianina: Drumul imi zdruncina creierii in cap, peisajul trepideaza tot, dar eu o dau la vale, tot la vale. Ajung la Rotunda… baietzii nu vin din spate… stau cateva minute si cobor spre baraj incet. Coborand asa ma gandesc eu: sigur ceva s-a intamplat, nu se poate sa le ia asa de mult coborarea…Ma opresc si fac cale intoarsa... sunt convinsa ca tura este compromisa si astept sa apara baietzii cu masina ... Ajung la Rotunda.... nimic... mai urc vreo 1-2km si iata-l pe Alinu’ meu... ma bucur. Apare si Ciula shontac shontac... cu pana la roata din spate. Super nu este nimic compromis... sa-i dam inainte ;-)

Autumnala

In fine reusim sa parcurgem cei 20km pana la barajul Gura Apei, parcam bidivii la gardieni si abia la 11am, mult in intarziere, ne pornim in tura de trekking. Meandrele forestierului de pe valea Raului Ses ne incanta ca niciodata, alta data ofera doar tropaiala plictisitoare, acum insa ne desfata cu privelisti superbe de toamna. Parca nici pe valea Cernei n-am mai vazut atata diversitate coloristica: foioase in toata paleta de la galben pal la ruginiu aprins pigmentate de conifere in verde intens.

Fiind voinici paduri cutreieram

Iesim la gol alpin urcand spre Saua Iepii si aici Tarcu ne intampina imbracat in haine de pajiste galbuie cu voal de zapada de un alb stralucitor.

O fi toamna sau primavara?

Dar sus o fi iarna?

Mai rar am prins asa peisaj prin Tzarcu... dar oricum decat pajistile searbede cu iarba uscata, sunt mai placute ochiului asa presarate cu petice de zapada de iarna timpurie.

Furnicutza la deal

Iuuui, da' fain ii!

Ciula: Mi-s ficior de carasan

Din saua Iepii prindem creasta Tzarcului, urcam pe varfurile Baicu si Nedeia si cum vremea frumoasa este pe duca... norii incep sa impanzeasca cerul, frigul ne obliga sa punem ceva pe noi, asa ca marim ritmul si ne indreptam intins spre Saua Suculetzului.
Nu stiu cum face Gianina, dar in saua Scheiului imi spune ca si-a pierdut caciula si manusile din buzunarul exterior al rucsacului. Asta-i buna! Ii pasez manusile mele, caci deja vantul incepe sa bata rece si taios, iar ea e mai friguroasa. Cat despre mine vad eu cum o sa ma descurc.

La pas intins

Nici dupa iarna n-am mai prins Tzarcu atat de tarcat, cu petice de zapada cu desene bizare... Gianina spune: arata ca o zebra... Ciula: zici ca-i un tigru siberian... iar pe mine ma intriga padurea de foioase ce se termina brusc in golul alpin fara trecerea spre conifere. Ruginiul incredibil de frumos intregeste imaginea de tigru siberian a versantului de la obarsia Hidegului.

Tigrul siberian

Din saua Suculetzului prindem culmea Prislopului si sarim in Godeanu. Nu-i chiar usor de sarit, caci impresionantul Rau Ses ne bareaza trecerea. Sesul e incredibil de lat la aceasta altitudine. Nici nu vrem sa ocolim Sesul pana sub vf Olanele, ne-ar lua prea mult timp aceasta bucla, doar ca sa scapam de "placerea" trecerii prin apa. Asa ca de sub vf Ciocanasu prindem o poteca ciobaneasca si coboram spre apa. Suntem La Mlaci si parca am fi intr-o alta lume... o gramada de adaposturi de piatra in forma de iglu imapanzesc versantzii, ciobanii si-au facut stane peste tot, unele chiar arata fain si-s bun pt innoptat... Ciula spune: imi aduc aminte de Highlander si ma fac sa ma simt in epoca de piatra. Dar noi ii dam bataie mai departe, desi e deja ora 18 si se apropie inserarea, hotaram sa nu innoptam aici si sa fortzam inaintarea spre refugiul din caldarea Scarisoarei. Gianina testeaza trecerea prin apa la ciorapei, are aderentza mai buna pe pietrele umede, eu si Ciula insa verificam direct pe piele temperatura apei Sesului.

Traversare peste Raul Ses

Pana la refugiu insa mai avem ceva de tras, noi estimam vreo 3h, stim c-o sa ne prinda noaptea, insa ne bizuim pe lumina lunii aproape plina. Ne gandim noi ca 1h ne ia urcatul din strafundurile Raului Ses (1600m) pana sus pe vf Godeanu (2229m) si apoi inca 2h pe creasta pana deasupra caldarii Scarisoarei. Asa planuim noi, insa... zeul Eol se opune si trimite vanturi si valuri de ceatza ce acopera intreaga creasta.
Pe vf Tucila ne prinde inserarea, vantul se intetzeste, frigul se inaspreste. Ma ia frigul asteptandu-mi camaraziii ce scazusera ritmul. Asa ca-mi iau geaca, dar incep sa-mi inghetze mainile. N-am manusi, le-am dat Gianinei ce si le pierduse... ma gandesc sa urc fara betze si sa-mi var mainile in buzunare. Dar ca o sclipire imi vine ideea sa folosesc sosetele de rezerva pe post de manusi ;) Inca simt frig la maini, dar totusi nu-mi ingheatza.
Camarazii mei urca tot mai greu, acum oboselii de pe zi se adauga si vantul turbat si pe masura ce urcam spre vf Godeanu imi par tot mai epuizatzi. Facem pauze dese. Vantul ne reduce la tacere, abia ne auzim intre noi, parca nici nu merita sa consumi energie pt a vorbi. Nu avem dupa ce ne ghida, nu exista stalpi de marcaj, mergem dupa busola si dupa linia culmilor ce urca spre varf.

La pensiune

In sfarsit dupa mai mult de 2h de eforturi ajungem sus pe Godeanu. E deja trecut de ora 20 si nu mai vedem absolut nimic in jur. Hotarasc sa facem pauza de energizare, trebuie cumva sa se invioreze camarazii mei, altfel nu vom reusi sa infruntam vantul si sa ajungem la refugiu. Ne blindam cu supra-pantalonii si pornim mai departe.
Dar unde? Nu vedem mai mult de 5m si totul pare abrupt in jur. Iau azimut cu busola si gasim coborarea, dar parca mergem ca orbetzii, n-avem sigurantza ca suntem pe traseul de creasta, ne intrebam dc nu coboram aiurea in vreo caldare. Dar cineva are grija de noi acolo sus si pt cateva minute risipeste ceatza, luna ne zambeste vesela si ne arata drumul.
Fac echipa buna cu Ciula la orientare... consultam periodic harta, fixam directzia de mars, stau cu ochii in busola si ce bine sa am altimetru ;) ma ajuta sa ne localizam pe cate o cota marcata pe harta. Din cand in cand ceatza se mai subtziaza, lumina lunii razbate firav si atunci mai putem verifica pozitzia noastra dupa cate un picior de munte, o caldare. Orientarea il tine in priza pe Ciula, acum i-a revenit energia, in schimb Gianina se tine dupa noi ca un robotzel teleghidat.

Stana din caldarea Scarisoarei

Ne revine entuziasmul cand ceatza dispare complet deasupra noastra, vantul inceteaza si el, luna lumineaza toata creasta, iar luminile satelor dinspre Oltenia si ale barajului de pe lacul lui Iovan se vad mirific. Asa trecem de saua Matzului, de vf Piatra Scarisoarei, ultima Golgota de urcat si cea mai inalta cota a zilei 2245m... sau ma rog a noptzii :D
Dar ghinion! pe intinsul platoul somital al muntelui Scarisoara intram iar in ceatza, un nor ce se incapatzaneze sa stea agatzat de creasta. Bajbaim mai bine de 30min, simt ca suntem aproape de coborarea spre caldarea Scarisoarei, dar nu o gasim, relieful nu aduce deloc cu ce stiam noi. De fapt urma se ne dam seama ca noi incercam sa coboram in alta caldare, in Scurtele.

Pe acolo am balaurit si boschetarit asta-noapte

Gianina: Sunt obosita, super obosita iar din cauza cetzii si a intunericului imi este si somn... Abia mai urc la deal si ochii mi se inchid... nu mai vorbesc cu restul, imi numar constiincioasa pasii si incerc sa nu ma departez prea tare de Ciula care merge primul prin ceatza. Din spate il aud mereu pe Alin care ba zice „mergem bine inspre N-E”, ba „mai Ciula iar mergi prea spre dreapta, fa stanga”, pe Ciula "stiu unde suntem, aici am vazut atunci in iarna capritzele". Eu habar nu am unde sunt, ma uit pe harta, vad unde presupun baietzii ca suntem, ma uit cat mai avem si imi dozez energia... vreau sa ajung la capat, un lucru stiu sigur: NU vreau sa dorm in creasta in ceatza si vant, deci continui sa merg...
Mergem pe marginea unei caldari, cica cea buna, apoi Alin zice ca nu, sa ne intoarcem, mai hoinarim prin ceatza asa si imi dau seama ca deja incepem sa mergem aiurea. Mi-as dori sa vad traseul nostru pe hartie: oare sunt cercuri, romburi? Alin spune ca mai bine dormim in creasta sub cerul liber decat sa coboram intr-o caldare in care nu suntem siguri ca ii cea buna, caldarile din zona fiind abrupte cu rupturi de panta. Eu sunt optimista si am incredere in baietzi, ma gandesc ca totul depinde de mine... sa merg, chiar daca simt ca pic de somn. Ah dar cineva ne rasplateste eforturile si face lumina... toata ceatza dispare si la picioare avem caldarea buna. Yuhu... sunt super fericita, desi pe fatza mea se vede disperarea unui mic urcus.

Uite Retezatul

Coboram... Ciula o ia inainte, Alin merge la izvor sa ia apa, iar eu ma asez jos si inchid ochii. Cand sticla mea este plina vreau sa plec pentru ca sunt constienta ca merg cel mai incet. Aud un piuit de la Ciula si plec intr-acolo, dar nu-l vad. Il rog sa aprinda frontala sa-l localizez, fac si eu la fel, apoi le stingem si ne continuam drumul. Ma intreb Alin oare stie unde suntem... si intorc capul sa ma uit dupa el... uau, vad o frontala mare... ce mare e.... o fi Alin? Si in cateva secunde realizez ca e luna... arunc privirea si mai inapoi si il vad si pe Alin ca vine. Ma gandesc... sunt chiar obosita, dar mai pot.

Fugutza la vale

Ajungem la refugiu nu dupa 2h de pe Godeanu cum estimasem in conditzii de vreme buna, ci in 4h. La ora 0.25, dupa 15h30' de parcurs parcam in sfarsit in micul nostru hotel. N-are el prea multe stele, dar e tot ce avem nevoie acum. Din pacate ciobanii nu l-au prea ingrijit, nu e prea curat pe dinauntru, dar la oboseala ce o avem in noi e perfect. Gasim un singur prici, doar pt 2 persoane, unde dorm eu cu Gianina, iar Ciula ce are saltea autogonflabila se sacrifica si doarme pe jos.

Si Godeanu are stanci ;)

Asa panorama vreau si acasa!

Dupa lunga tura nocturna ne permitem putzina odihna pt refacere, asa ca lenevim in saci pana la 8.30. In sacii de puf nici n-am simtzit deloc racoarea noptzii +3grC, am dormit ca niste prunci. Ne-a trezit lumina de afara ce se strecura printre scandurile refugiului neizolat. Ies afara si vad ca duminica ne intampina cu o vreme splendida, toate cetzurile au disparut ca prin farmec, nu este nici un nor pe cer.
Ne asteapta si azi o bucata lunga de creasta, insa mult mai usoara si cu diferentze de nivel mult mai mici. Nu ne facem probleme pt ziua de azi ce pare sa fie mirifica. Strabatem creasta Godeanului si rand pe rand trecem de varfurile Galbena, Scurtul, Paltina, Sturul.

Tau inghetzat

Gianina: Ma resimt dupa ziua de ieri, iar pajistile cu iarba urscata din Godeanu nu ma incanta... nu am nici o motivatie, asa ca tot ce imi doresc este sa merg sa scap de aceste pajisti. Alin incearca sa imi spuna ca pot admira Retezatul, dar il vad deja de 1-2ore, sa ma bucur de vremea splendida de azi... asa ca merg si merg... pana cand... hopa ceva imi sclipeste in ochi: este calcarul si jnepenishul din Retezatul Mic... si uite cum incepe sa-mi placa din nou, iar oboseala de ieri a disparut intr-o clipa.

Mandra-i Piatra Iorgovanului

Din Curmatura Soarbele parasim pajistile inierbate si ingalbenite ale Godeanului si pasim in lumea de calcar si jnepeni a Retezatului Mic.

De vorba cu voinicul Iovan Iorgovan

Camaraderie

Pe masura ce ne apropiem de saua Plaiului Mic, avem parte de privelisti tot mai coplesitoare spre fratele mai mare Retezatul. Poteca lina si inierbata ne lasa sa mergem pe pilot automat cu privirile mereu atzintite spre zapezile Retezatului.
Se pare ca si Mos Martin a bantuit pe aici inaintea noastra, caci ii zarim urmele intr-un loc cu zapada.

Mai plecam acasa?

Relaxare dupa tura

Si uite asa am reusit sa facem o tura frumoasa de toamna, o tura in care am strabatut 3 masive muntoase, din saua Iepii pana in cea a Plaiului Mic, adica o bucata din creasta Tzarcului, intreaga creasta a Godeanului si a Retezatului Mic. Se vede ca ne-a folosit participarea la Carpathian Adventure ;) am introdus si bicicleta in planul logistic al turei care ne-a scutit de 20km de tropaiala inutila pe forestier. De fapt tura din prima zi a fost chiar foarte grea din cauza vremii potrivinice de peste noapte, si-as putea spune ca a depasit ca efort tura de la Carpathian Adventure.
Inca o data se adevereste ca Muntele te lasa sa-l "cuceresti" doar atunci cand vrea el, altfel in conditzii potrivnice totul se poate transforma in lupta pt supravietzuire.

Poza pt sponsori: Cu betzele astea 2, am facut echipa noua

Papusa inzapezita

Datele tehnice:
-total: 20km bike+62km trekking, 4000m diferentza de nivel ascensionala
-sambata: 20km bike+40km trekk, 2800m dif nivel ascensionala, 2h bike + 13h30' trekk
-duminica: 22km, 1200m dif nivel ascensionala, 7h20'

traseul din Tzarcu (sambata trekking - verde)

traseul din Godeanu (sambata -verde, duminica - roz)

traseul din Retezatul Mic (sambata bike - maron, sambata trekk - verde, duminica trekk - roz)

7 comments:

Roxana Campian said...

Excelenta tura!

Andrei said...

Mie intotdeauna mi s-au parut caraghiosi oamenii care sunt cu bete de schi dar nu au schiuri. :P
Io cand merg pe munte imi iau o bata daca imi trebuie sa ma ajut la mers sau sa ma apar de caini.

Gianina said...

Pai nu sunt betze de schi :P sunt de trekking ;)

Serban said...

Faina tura si buna ideea de parcurgere a traseului.
Poate pe viitor o sa va cer cateva informatii despre Godeanu, caci il am si eu demult in plan.

PS. Ne-am intalnim (si am vorbit) pe undeva langa Saua Paltina. M-am uitat la pozele voastra, eu si prietenul meu am ajuns in Saua Iepii la o ora si un pic dupa voi :-) .

Recensamantul Bloggerilor Banateni said...

Esti banatean? Vino la recensamant!

http://bloggeri.actualvest.ro/

Anonymous said...

O sa fac si eu we acesta un traseu aproape identic cu al vostru (Gianina dak iti gasesc manusile te anunt):D

Radu Solo said...

Salut! Am dat un search la google cu tag-ul Poiana Pelegii si am ajuns la blog-ul vostru (blog pe care de altfel il citesc de mult timp). Am o intrebare: stiu ca umblati mult pe la Retezat; ma interseza daca (si in ce conditii) s-ar putea ajunge cu masina (renault clio) pana in Poiana Pelegii??? Intentionez sa ies la catzarat in zona Bucura 2-Coltii Pelegii si am inteles ca asta ar fi cel mai rapid si usor acces in zona. Nu am mai fost in zona decat iarna si numai dinspre Gentiana. Multumesc anticipat! Dc se poate, dati-mi un mail: powdersolo@yahoo.com
Radu Solo (Cluj)