Primul team-building mai timpuriu... in septembrie. Desi e septembrie tot frig de noiembrie este... asa ca imbracatzi destul de gros ne miscam cam greoi spre atelierele de "lucru". Dar incet, incet incepem sa mai dam jos din haine... exercitziile ne incalzesc. Pe cablul la 50cm de sol unii pastreaza gecile, dar deja pe stalp la 4m si pe cabluri la 5m lumea renuntza usor la geci si sangele se stabilizeaza in obrazi: toti suntem "sanatoshi".
Indienii
Iata-ne in plina activitate... in sir indian reusim sa trecem "podetzul" de cablu si ajungem cu totzii in sat teferi si nevatamatzi.
Sunt prea mica pentru trapez
La trapez ni se face un gol in stomac, ca urmare mergem cu totzi la masa. Si ca sa ne pice bine mancarea o luam la plimbare. Unii prefera o plimbare mai lunga, altzii mai scurta, dar vai... au incurcat trainerii hartzile? Ah nu... ne-au facut-o special. Mergem inainte dupa indicatziile celuilalt grup, dandu-le si noi informatzii lor, comunicand prin statzii.
Mergand dupa indicatziile primite prin statie
Alo... mai la S-V?
Alo... mai la S-V?
Mihai ne ghideaza f bine, dar se pare ca lucrurile se complica Robi: isi "rupe" un picior si trebuie sa-l caram cu targa intr-un loc unde poate sa vina elicopterul sa-l ia. Dintr-o coarda, un izolir, o folie si cateva lemne din padure construim targa.
Cine a picat cu curu' in apa?
Plimbarea cu peripetzii se incheie intr-o poienitza unde pregatim cina haiduceasca: mancare la ceaun, salata, paine in batz si pui la groapa... sa vedem ce-o iesi.
A doua zi vreme nu mai este la fel de insorita, ba mai mult se mai scapa si cu cativa picuri. Ca sa ii facem in ciuda, imbracam costumele de neopren si o luam pe apa Lazarului in sus... apoi ne dam la vale in spumele marii, pardon pe valea Marii.
Nu conteaza inaltimea, ci conteaza increderea... la concluzia asta am ajuns cu Gabi cand am reusit sa ajungem la capatul cablului, desi de jos am socotit noi ca distantza mare dintre cabluri este mai mare decat lungimea bratzelor noastre.
Si uite cum s-a mai dus un team-building... in care am avut din nou parte de vreme racoroasa si in care am realizat ce anume avem de imbunatatzit ca echipa ;) asa ca obiectivele pentru la anu' sunt clare: respectarea deadline-urilor, inventarierea si folosirea tuturor resurselor.
Ah si pentru ca nimic nu ii perfect, deci nici acest team-building, la final am crezut ca suntem uitati acolo, dar in cele din urma... a venit totusi dupa noi microbuzul.
Nu conteaza inaltimea, ci conteaza increderea... la concluzia asta am ajuns cu Gabi cand am reusit sa ajungem la capatul cablului, desi de jos am socotit noi ca distantza mare dintre cabluri este mai mare decat lungimea bratzelor noastre.
Si uite cum s-a mai dus un team-building... in care am avut din nou parte de vreme racoroasa si in care am realizat ce anume avem de imbunatatzit ca echipa ;) asa ca obiectivele pentru la anu' sunt clare: respectarea deadline-urilor, inventarierea si folosirea tuturor resurselor.
Ah si pentru ca nimic nu ii perfect, deci nici acest team-building, la final am crezut ca suntem uitati acolo, dar in cele din urma... a venit totusi dupa noi microbuzul.
1 comment:
Un grup de 40 de oameni care se gandesc toti la mancare = parastas
Un grup de 40 de oameni din care 2 se gandesc la sex si restul la mancare = nunta
Un grup de 40 de oameni care se gandesc toti la sex = team-building
Post a Comment