Prin ploaie pe Muntele Mic - 21sep

We-ul asta se prefigureaza cam trist :( Vreme mohorata toata saptamana, ploi peste ploi si lipsa de entuziasm acuta la camarazii de munte. In plus Gianina ma lasa singur acasa si pleaca de joi cu colegii de la lucru in team-building.
Pe nimeni nu prea inspira vremea de afara, asa ca ma consolez si ma pregatesc psihic sa plec singur in tura. De fapt nu-mi displace sa mai plec singur din cand in cand, dar ca sa nu-mi fie urat imi trebuie o tura care sa ma tina in priza non-stop, asa ca ma gandesc iar la o tura in stil adventure :D Un gand mai vechi nu-mi da pace: sa parcurg creasta Tarcului, a Godeanului si Retezatului intr-un singur we.

Mister

Ca sa nu fiu singur iau GPS-ul cu mine :D prognoza nu suna prea optimist, se prevad ploi, deci ceatza si neguri pe creste... ma pregatesc constiincios si fac track-uri pt ruta aleasa, astfel voi putea naviga si daca ma vor invalui cetzurile.
Vineri seara n-am nici un chef sa-mi fac bagajul, sunt lipsit de entuziasm, sun la statzia meteo de pe Tarcu ca sa ma conving de ceea ce intuiesc: vreme proasta, burnitza, vant, nu-i vreme de scos nici cainele afara. Imi suna prea trista o astfel de tura. Asa ca desi nu-mi doream defel, sambata raman in oras.

Civilizatzie

Pana la o urma tot o tura cu prietenii e mai frumoasa si pt duminica se prefigureaza o iesire mai scurta cu bicicletele pe Muntele Mic. Sambata seara punem la cale detaliile turei cu Horica, Mardale si Ioana si duminica dimineatza tot pe o vreme mohorata pornim spre Muntele Mic, dar macar suntem 4 ;)
Debarcam in Turnu-Ruieni unde lasam lebadutza lui Horica si ne pregatim bicicletele de drum.

Pregatiri de drum

Umflam rotzile, ungem lantzul

Planul e sa urcam pe soseaua ce duce spre telescaun, de acolo continuam spre saua Jigoriei si Poiana Dacia, apoi sa dam o fuga pana la Cuntu sa-i dam binetze lui Ion Argintaru apoi sa ne intoarcem in Dacia si sa urcam pe Muntele Mic si de acolo sa coboram pe off-road pe drumul vechi militar pe la Fantana Voinii pe Plaiul Mare al Borlovei si sa iesim in Borlova pe valea Sebeselului.

Tractziune 4x4

Vremea e inchisa si mohorata, cetzurile acopera culmile de deasupra vaii, noi insa suntem veseli si binedispusi.
Horica si Mardale au chef de acrobatzii, Horia il provoaca pe Mardale la ridicari intr-o roata. Mardale e hotarat, trage tare de ghidon, dar nu tine cont ca e blocat in SPD-uri... face un flick-flack pe spate, caderea e iminenta si aterizarea dureroasa.... auch! ... nu stim ce sa facem: sa radem sau sa-l compatimim? :))

Inainte de decolare

La aterizare

Pe masura ce urcam si intram in norul ce acopera culmile, burnitza devine tot mai serioasa si sacaitoare. Punem gecile pe noi. Minunata vreme ne-am ales :D dar nici chef sa stam acasa nu aveam :P

Ioana

Ma ia cu frig cand te vad!

Mai urcam?

Burnitza sacaitoare nu ne strica buna-dispozitzie, mai mult radem si glumim decat sa pedalam, urcam la deal in ritm de melci turbatzi, dar urcam...

Mai glumim, mai povestim...

Cot la cot

Calutzi in ceatza

Burnitza sacaitoare incepe sa ne ude tot mai tare, asa ca ne mai ajustam din planurile indraznetze ;)) Renuntzam sa mai urcam si pe la Cuntu, tinta noastra devine o ciorba calda la Cerbul.

Cam plouatzi...

Burnitza se mai opreste si cand putem vedea ceva in jur arata chiar frumos...

Atmosfera de poveste

Inca un pic si suntem sus

Horica in ceatza

Nu mai fac acrobatzii :D

Ultimul pit-stop

Dupa o binemeritata pauza la caldura la restaurantul Cerbul, cu ciorbe, ceaiuri si alte cele, hotaram sa ajustam din nou planul :P Nu vrem sa ne noroim in ultimul hal, asa ca renuntzam sa coboram pe off-road pe Plaiul Mare al Borlovei si alegem sa coboram tot pe asfalt.

Horica si bucatarul

Ne blindam cu tot ce avem pe noi, geaca, supra-pantaloni, manusi, caciula si ne pregatim sa infruntam burnitza de afara. Coechipierii mei au fiecare ochelari de bike, arata tare nostimi asa, eu nu am, dar urmeaza sa aflu ca mi-ar prinde bine si mie o pereche. Cum acum nu bate vantul deloc, la coborare am conditzii de "laborator" reale ca sa fac diferentza intre cum se simte pe munte un vant la 25km/h, la 40km/h sau la 55km/h.

Ioana cea mica si Horica cel sugubatz

Pe timp uscat coborarea de pe Muntele Mic e o placere, am coborat si cu 70km/h, acum insa... Dc la 30km/h e rezonabil, la 40km/h inca il infrunt cu stoicism, la 55km/h simt c-am atins limita superioara a sigurantzei: ceatza e prea deasa sa vad din timp o masina aparand in curba, asfaltul prea ud pt viraje luate in viteza, ochii mi-s acoperitzi de apa, abia de mai zaresc ceva, iar burnitza imi biciuie fatza pana simt usturime. Deci frana... la 45km/h ma simt mai confortabil.

De ce ai asa ochi mari bunicutzo? ;))

In doar cateva minute de coborare suntem uzi din cap pana-n picioare, dar cum iesim de sub norul ce acopera muntele burnitza inceteaza, iar jos pe sate la Borlova si Turnu-Ruieni e chiar bine si ne uscam din mers.

N-am prins noi o vreme stralucita, m-am convins si eu ca dc mergeam singur in tura mea n-as fi vazut alt peisaj decat ecranul GPS-ului :D Asa a fost mult mai frumos cu prietenii si in concluzie a fost o tura de genul: cum sa nu stai acasa in week-end? :P