Varfurile lui Stan - 29 apr

Azi Alin si cu mine ne-am luat liber de la hco si am plecat intr-o tura de trekking, dar cum Alin a gandit tura ca fiind un circuit, am plecat pe biciclete, ca sa shuntam cat mai mult mersul pe sosea. Asadar am luat-o pe biciclete in sus spre pasul Godeanu si ne-am oprit in curba de sub varful lui Stan, unde am ascuns bicicletele in padure si am luat-o perpedes in sus, asta dupa ce ne-am facut dushul de dimineatza la izvor... ehh totusi a fost urcare pana aici... un dush ii de bun simtz :D

Tura incepe pe bicicleta

Dushul de dimineatza

Acolo am parasit drumul de Baia de Arama

De la sosea am luat-o in sus prin padure pana am ajuns la un drum de care (si chiar au trecut doua carutze pe acolo inainte sa ajungem noi in drum), apoi am luat-o un pic pe drum, dupa care am luat-o un sus spre varf pe pietre.
Si cum este primavara, cald, soare si pietre... nu lipsesc "prietenele" mele: viperele. Mergeam prima cand am vazut una... dupa tzipatul de rigoare cedez locul din fatza, dar la nici 100m Alin este si el atentionat de o alta vipera care il pufaie. De data asta sunt si mai speriata... si sunt gata sa renuntz la tura... nu mai vreau vipere!!! In cele din urma Alin zice sa mergem atentzi si totul va fi bine.

Tot in sus

Numai soimul ii mai sus ca noi

Intre timp niste nori se baga in seama si acopera soarele... astfel ne consolam noi ca viperele s-au ascuns, le-o fi lor frig ;)) O fi fost asta, nu o fi fost... adevarul este ca nu am mai vazut alta vipera in ziua aia.
Ajunshi pe vaful stancos admiram peisajul: creasta Cernei cu zapada, valea Cernei inverzita toata, Godeanu... si ne indrepta pasii spre vf Stan, cel geografic.
Intre cele doua varfuri padurea este destul de deasa, dar avem noroc ca inca copacii nu au infrunzit, deci ne strecuram mai usor. Alin imi povesteste cum a mai fost el pe aici si cum si el si Mitza credeau ca au ajuns pe vf lui Stan, desi vorbeau de doua varfuri diferite (cel geografic si cel stancos). Asadar vf lui Stan este asemenea Arjanei... or fi rude? sau doar vecini?

La trecerea dintre anotimpuri

Intre varfurile lui Stan

Am sta un pic pe varf, dar niste muste piscatoare ne-au gonesc in poiana Beletina, de unde am luat-o sper valea Cernei pe TG, dar la un momentdat am prins o carare ciobaneasca ce cobora mai domol si o lua mai in sus pe vale, asa ca decidem sa o urmam, gandindu-ne ca ne va scoate mai aproape de km25, la cotul Bobot, unde ii masina (incercam ct mai mult sa scapam de asfalt).

Mai jos, sub varfuri

In asteptarea oilor

Cararuia ciobaneasca ne duce pe la niste stane care isi astepta oile... ce frumoase sunt stanele fara oi... daca nu sunt oi nu sunt nici caini, nici noroi si nici capuse :D

Ce linistita este viatza aici

Nu e nevoie de apa imbuteliata

In drumul nostru intalnim o tanti a locului care cosea urzici pentru porci; o ashteptam si Alin o ajuta luandu-i unul din cei doi saci de urzici. Ne scoboram cu ea pana la conacul ei, unde barbatul dansei ne serveste cu un vin. Stam un pic de vorba, bem un paharel de vin si o luam spre sosea, nenea conducand-ne spre poteca care ne va scobora la km25.

Bine ati venit!

Oamenii locului incaltzati in opinci

Nu ii chiar km25, ii 23, dar este bine, mai mergem un pic pe sosea, ajungem la Bobot, luam masina si mergem sa recuperam bicicletele. Am onoare sa cobor pe bicicleta tot ce am urcat de dimineatza pe bicicleta.