Dimineatza de 1 mai m-a gasit in campingul de la Herculane, asta dupa ce cu o zi inainte ploaia torentiala de o ora ne-a gonit pe toti la vale din zona Bobotului. Ezitand intre o tura de bike si una de trekking... pana la urma castiga trekkingul.
Impreuna cu Radu, Cata si Andrei, fratele lui Cata, plecam spre cheile Tzasnei si crovuri.
Le sugerez baietzilor ca ar fi bine sa lasam o masina la Dumbrava si una sa o ducem la km20, pe cand coboram sa ne scuteasca de marshul pe asfalt. Zis si facut... Cata si Radu se ocupa de operatiunea masini, iar eu si Andrei o luam incet pe chei in sus.
Impreuna cu Radu, Cata si Andrei, fratele lui Cata, plecam spre cheile Tzasnei si crovuri.
Le sugerez baietzilor ca ar fi bine sa lasam o masina la Dumbrava si una sa o ducem la km20, pe cand coboram sa ne scuteasca de marshul pe asfalt. Zis si facut... Cata si Radu se ocupa de operatiunea masini, iar eu si Andrei o luam incet pe chei in sus.
Inainte de moara ne ajung si baietzii din urma si cum ei nu au mai fost pe traseul acesta (chei-crovuri) sunt un fel de ghid. Grabita cum sunt de felul meu... nu fac exceptie nici acuma... si ma grabesc repede repede sa o luam in sus... spre Pietrele Albe. Asa ca o luam matematic pe culme, prin padure si pe stanci... ajungem direct pe varf. Padurea, desi nu este trezita complet la viatza (mai sus pomii inca nu au infrunzit) ne ingreuneaza uneori urcusuhul... iar cei cu pantaloni scurtzi (Radu si cu mine) ne cam zgariem pe picioare... vorba lui Radu (anul asta nu putem participa la Miss, dar macar ne putem uita). Iesitzi din padure realizez ca data trecuta nu am urcat asa direct si am inceput urcushul din poiana Bechet.
Si totusi am ajuns sus
Ajunsi in creasta scapam de teroarea desisului, iar pe mine ma apuca teroarea viperelor. Acum 2 ani am vazut o vipera in zona... asa ca ii fac atenti pe baietzi sa fie cu ochii in patru.
Prin padure deja ii alta treaba
Iata si crovurile in splendoare lor, iar cerul cu tot soiul de nori le face si mai fotogenice. Prin crovuri marshaluim destul de repede, desi este frumos si ne simtzim invitatzi la "perdut vremea", dar din pacate am plecat cam tarziu in tura, pe la 11 jumate, iar Radu plange de foame si viseaza la cloaca.
1 comment:
nu urca nimeni pe marcajul din capatul poienii spre Pietrele Albe???
Este in stanga dupa ce treci de cei cativa copaci seculari din capatul poienii urca pe un scurt horn iar apoi lejer prin padure.
Dan C.
Post a Comment