Duminica 27apr nici cald, dar nici ploaie, asa ca este vreme numai buna de o tura de bike si cum ma aflam in zona Bobot (valea Cernei) cu Alin, Mardale, Diana si Lars (amenajari pt hco...) ce tura mai potrivita ar fi decat Cerna Sat si cheile Corcoaiei?
Plecam in jur de ora panzului Diana, Lars si cu mine; pe Alin si Mardale ii lasam la munca, totusi cineva trebuie sa si munceasca caci mai sunt cateva zile si se da startul la concurs.
Drumul a fost candva asfaltat si din loc in loc se vad urme de asfalt, in rest multe gropi, dar de bicicleta ii numai bine.
Mergem lejer si admiram peisajul de pe drum... poienitze frumoase, case rustice... padure de-un verde crud... ce poate fi mai placut?
Invingatoare iese... Diana
Odata ajunsi in sat cercetam curiosi zona, nu care cumva sa ne scape ceva. Observam pe apa o moara si coboram repede jos sa vedem cum arata. Lars ne explica cum functioneaza scula :P
Pe la gard cu flori de rosu
...mai un catzel, mai niste flori, un camping cu un lac artificial, unde vara probabil se poate lumea da cu barcile si iata-ne ca am iesit din sat si am ajuns la cheile Corcoaiei, de care acum un an imi spusese Liviu-3M... deci am ajuns totusi si eu sa le vad.
Cheile Corcoaie - rezervatzie naturala
Trecem bicicletele dincolo de apa si o lasam pe Diana paznic la "oi", caci ea mai vazuse cheile, iar eu si Lars o luam pe chei in sus. Cheile sunt scurte, dar foarte spectaculoase. Cel mai mult ma impresioneaza dantela brodata de apa in stanca.
Ducem si bicicletele pana unde putem
Dantela
Trecem bicicletele dincolo de apa si o lasam pe Diana paznic la "oi", caci ea mai vazuse cheile, iar eu si Lars o luam pe chei in sus. Cheile sunt scurte, dar foarte spectaculoase. Cel mai mult ma impresioneaza dantela brodata de apa in stanca.
Dantela
Cheile in splendoarea lor
Calutzii fara zurgalai
Dupa vizitarea cheilor o pornim mai departe spre barajul de pe lacul Iovan, dar drumul incepe sa urce sustinut, iar Diana renuntza, zicand ca ne asteapta la capatul satului... urcam vreo 5-10min ajungem intr-o sa... si ne dam seama ca barajul nu e chiar aici. Decid cu Lars sa ne intoarcem sa nu o lasam pe Diana singura... deci facem cale intoarsa.
Calutzii fara zurgalai
Ajunshi inapoi la Cotul Bobotului aflam ca Alin si Mardale au in plan sa urce cu bicicletele pana in Pasul Godeanu. Vreau si eu sa merg cu ei, dar pana la urma merg cu Lars pana la Dumbrava si inapoi.
Si pentru ca nu imi da pace gandul ca nu am mers pana la baraj, cu prima ocazie fac cum fac si il combin pe Radu sa mergem pana acolo. Asta se intampla miercuri (30apr) cand Radu (care a aparut si el in zona, dar sta cazat la camping in Herculane) zice ca are chef de o tura de bike lejera, dar nu pe asfalt.
Asa ca pedalam fara oprire pana in Cerna Sat, decidem ca la intoarcere facem vizita in chei si urcam pana la baraj. Un lac imens si crestele inzapezite care se oglindesc in lac ne bucura privirile. Papam o ciocolata si o luam la vale... he... he... tot ce am urcat acuma coboram... asta da rasplata.
Si pentru ca nu imi da pace gandul ca nu am mers pana la baraj, cu prima ocazie fac cum fac si il combin pe Radu sa mergem pana acolo. Asta se intampla miercuri (30apr) cand Radu (care a aparut si el in zona, dar sta cazat la camping in Herculane) zice ca are chef de o tura de bike lejera, dar nu pe asfalt.
Asa ca pedalam fara oprire pana in Cerna Sat, decidem ca la intoarcere facem vizita in chei si urcam pana la baraj. Un lac imens si crestele inzapezite care se oglindesc in lac ne bucura privirile. Papam o ciocolata si o luam la vale... he... he... tot ce am urcat acuma coboram... asta da rasplata.
2 comments:
Poveste Cheile Corcoaiei: (Din dorinta Gianinei de a afla si altii povestea :) )
Se spune ca in acele chei s-a batut Iovan cu balaurul. In poza salvata de voi "Dantela" sunt ghiarele balaurului iar in poza " Imensa partie de bob" e coada balaurului care fugea de Iovan. Povestea o stiu de cand eram mai mica, dar tin minte ca Iovan la omorat pe balaur...ca-n basme :)
felicitari
super!
este exact ceea ce vreau sa fac eu si cu prietenii mei in perioada urmatoare
nu prea suntem niste fiinte temerare dar la un moment dat chiar simi nevoia sa scapi de job, de oras...
e pentru prima oara cand am simtit nevoia sa fac un comentariu pe net
sper sa mai scrieti, sa ne mai dati si noua idei....
Post a Comment