Creasta Arpaselului sau cand visele se implinesc - 29-31mar

Desi in ultimele saptamani imi tot cautasem zadarnic un coechipier pt Arpasel, acum primesc un telefon de la Cata Pobega, proaspat sosit de peste mari si cu mare dor de munte. Mi-e de ajuns sa incep sa sper ca un vis mai vechi ar putea prinde contur, nu mai stau pe ganduri si desi buletinul de avalansa da gradul 3, adica risc insemnat, simt ca ma trage atza din nou pe crestele Mariei-Sale Fagarasul la doar o saptamana de cand i-am calcat pragul. Si dc inainte nu gasisem oameni, acum vor sa ni se alature Schipi si Alin Ciula.
Conform obiceiului, vineri seara ne prinde la drum si taman la miezul noptzii tragem la hotelul nostru ;) ... adica o noapte de boschetareala pe platforma depozitului garii din Avrig. Cata soseste din Bucuresti sambata la 5am si din tren sare direct in "pat".

Hotelul din Avrig (by Schipi)

Somnorosi de dimineatza (by Alin)

Greu cu trezitul (by Alin)

Sambata dimineatza pe o vreme ireala debarcam din telecabina in caldare la Balea. E plin de snow-boarderi venitzi la concursul H2O. De data asta prognoza pare sa fie favorabila, o vreme superba ne asteapta in acest we. Trag nadejde ca in sfarsit Arpaselul isi va deschide portzile pt mine, dupa ce mai incercasem 2 tentative de iarna. Ajunsesem la portzile lui in Strunga Marelui V, dar vremea rea ii ferecase lacatul de fiecare data.

Partia de concurs la H2O (by Schipi)

Muncim si in we (by Alin)

In Saua Caprei (by Alin)

Planul nostru suna cam asa: vom merge 2 echipe, eu&Schipi si Cata&Ciula si vom parcurge creasta de la vest la est, adica in sensul mai dificil, intrucat avem de catzarat cei 40m de perete ai Marelui V si apoi cele 2 Urechi de Iepure cu portziuni mult mai tehnice decat dinspre partea estica. Intreaga creasta are portziuni f expuse cu cornise amenintzatoare ce stau sa se pravale deasupra peretelui nordic dinspre salbatica vale a Arpaselului sau pe fetzele abrupte incarcate cu zapada dinspre sud ce se termina in rupturi de panta agatzate deasupra impresionantei caldari a Fundului Caprei.

Creasta Arpaselului (by Alin Ciula)

Varfuri (by Alin Ciula)

Follow me (by Alin Ciula)

Caldarea Fundul Caprei are un renume destul de sinistru ... este locul unde zapezile au curmat destinele catorva vietzi: Marius Anitzia, Igor Popovici, Ion Silca si Constantin Zamfir pe 7feb 1963 la prima parcurgere a Arpaselului vest-est dupa retragerea din creasta, nici n-au apucat sa se bucure de reusita lor si mult mai recent cei 4 tineri speologi oradeni pe 28dec 2002, exact in ziua in care eu si Alinu' urcam pe Moldoveanu, pt ca in feb2003 cand 3 dintre ei inca isi mai dormeau somnul de veci pe fundul caldarii sa traversez cu Cata si 2 prieteni caldarea printre fanioanele rosii ce marcau locurile unde trupurile lor fusesera deja cautate de catre salvamontisti ... brrr sinistru!

Caldarea Fundul Caprei si Culmea Raiosu-Museteica (by Alin)

Prin aceasta caldare va trebui sa gasim si noi cale de retragere de pe Arpasel :D Dupa ce scapam de pericolul ruperii vreunei cornise, in retragere trebuie sa traversam locuri f expuse avalanselor.

Cata iesind din MareleV, in fundal valea Fundul Caprei (by Alin)

Eu si Schipi optam pt bivuac la cort, instalam tabara de baza avansata ;) pe piciorul Caprei putzin mai jos de Revolver, intr-un loc unde stiam ca se afla o platforma numai buna de cort. Este un loc ideal ca amplasament pt ca duminica dis-de-dimineatza sa dam atacul asupra Arpaselului cu un minim de mars de apropiere. Suntem aici ca intr-o loja in amfiteatrul caldarii Fundul Caprei si am prins cele mai bune bilete la spectacolul oferit de Fagaras. Acum savuram pleiada de varfuri si creste ce ne coplesesc privirea de la Negoiu pana la Moldoveanu. Dupa pranz, cand soarele a inmuiat zapada, ne infioram de alt spectacol: cel sonor al avalanselor ce se scurg pe mai toate valcelele ce pleaca pe versantul sudic al Arpaselului.

Pe piciorul Caprei si vf Arpasul Mic in fundal (by Alin)

Alinu' si Cata n-au vrut sa-si cumpere bilete ;)), ei asista la alt spectacol, cel oferit de boarderii din caldarea Balea, planul lor e sa se odihneasca mai bine la cab Paltinul, prefera un pat in loc de cort, insa dimineatza vor avea 1.5h in plus de marshaluit, iar la retragere dupa o zi grea vor mai avea de tropait pana la Balea.

Caldarea Balea (by Alin)

Dupa-masa baietzii ne fac o vizita si vazand locul nostru minunat si vremea perfecta, gasesc ca planul nostru e mai bun si vor sa ni se alature. In plus cum Salvamontul era inchis, iar Paltinul era plin de oamenii venitzi la concurs, acum le surade mai mult cortul, decat perspectiva de a dormi pe coridorul cabanei in zgomotul discotecii :D Ba Cata face chiar 2 drumuri la Balea :)) nu-i hotarat din prima, se intoarce dupa izopren si sacul de dormit, noi facem baza si spunem ca-si face aclimatizarea dupa 6 luni pe vapor, face drumuri sus-jos sa echipeze tabara de baza avansata, intocmai ca in Himalaya ;))

Amenajam tabara de baza avansata (by Alin)

Acum dc n-au ascultat de la inceput de cei mai "batrani" si n-au carat cort, avem munca in plus sa amenajam o grota in zapada pt un loc de dormit , iar 3 ne vom inghesui in cort. Cum baietzii n-au venit pregatitzi cu saci de iarna, Schipi baiat bun avand sac adevarat se sacrifica si alege grota.

Grota lui Schipi (by Alin)

Noaptea trece destul de greu, am dormit cam inghesuitzi, Cata si Alinu' s-au plans si de frig in sacii lor. Eu ma gandesc cu emotzie la ziua ce urma, simt ca o sa fie o zi mare pt mine, insa asteptarea ma copleseste de ganduri: nu-mi fac griji pt partea tehnica, cunosc bine Arpaselul, vara l-am mai parcurs de 2 ori est-vest si o data vest-est, peretele Marelui V il urcasem si iarna in una dintre precedentele 2 tentative, deci stiu bine cu cine am de-a face, insa zapada ma nelinisteste ... o sa tina cornisele? vom avea probleme la retragere? avalansele spontane se linistisera dupa ora 17, insa zapada va fi suficient de stabila spre seara ca sa nu plece cu noi? poate pt ca mi-l doream atat de mult si nu vroiam sa ratez din nou, mi-era teama sa nu fortzez si sa nu fac greseli ... nu prea e loc de greseala pe o creasta expusa de genul acesta, orice cadere poate fi fatala, trebuie sa fi dispus sa-ti pui toata increderea in partener, iar dc coechipierul cade trebuie sa fi constient ca nu-l potzi opri stand, doar sarind in partea opusa a crestei.

One day in heaven (by Alin Ciula)

Ma bucur cand ceasul suna 4am si pune capat asteptarii, ma duc la grota sa-l trezesc pe Schipi, afara e frig si ... ghinion! bate vantul destul de tare! Topitul zapezii pt ceai imi ia mult timp, ma fortzez sa mananc, imi revizuiesc echipamentul, mi-e teama sa nu uit ceva: cei 2 pioletzi, coltzarii, 2 semicorzi, pitoanele, buclele, frendurile, nucile, ochelarii de ski, de soare, crema de soare, dulciuri si 1.5l apa.
La 5.30 impreuna cu Schipi incepem sa urcam spre vf Capra. Baietzii mai raman la somn, ei vin in tura a 2-a sa nu faca coada la catzarat in perete. Din vf Capra prindem piciorul stancos ce ne coboara abrupt 200m diferentza de nivel in Portitza Arpaselului. Rasaritul ne prinde undeva la mijlocul coborarii. Vantul aspru si zapada spulberata ne incomodeaza, pare cam tare pt a face echilibristica pe cornisele Arpaselului. Oare nu asta e ziua cea mare? Oare cine l-a adus si de ce? Arpaselul nu-mi va deschide portzile nici de data asta? Imi spun ca orice ar fi vom catzara peretele si apoi in varful Portitzei vom vedea dc vantul ne permite sa continuam.

Rasarit peste creste (by Alin)

Ajunsi in sa ne echipam, ma uit la peretele intunecat si pornim aventura ... acum orice emotzie m-a parasit, incep sa simt bucuria de-a face ce asteptasem atat de mult. Plec primul, Schipi ma fileaza si urc ... pitoanele par de incredere, dar nu ma gandesc sa cad, prima lungime e usoara ... ajung in regrupare. Vine si Schipi, mi se alatura in regrupare si ii zarim pe baietzi care coboara in Portitza, se lupta si ei cu vantul.

Prima regrupare din Marele V (by Cata)

De jos din strunga Cata ne striga o veste nu prea buna: Alinu' nu mai vrea sa catzere! l-au impresionat salba de cornise amenintzatoare ce incep cu varful Portitzei si vantul puternic din creasta:D si in plus se temea de oftalmie caci isi uitase ochelarii de soare, asa ca i se pare mai intzelept sa renuntze :( Cata imi mai striga ca ar vrea si el sa urce cu noi :)) Uff, asta-i buna! Sa mergem 3 oameni impreuna? Vom pierde enorm de mult timp si vom risca sa ne prinda noaptea undeva in creasta. Ma sfatuiesc cu Schipi, nu stiu ce sa-i raspundem :D Imi dau seama ca-si doreste sa vina cu noi, dar deja simt ca inghetz stand in regrupare, umbra peretelui are o racoare glaciala, dc mai stam pana urca si el ...
Una din semicorzi sfasie aerul si zboara in jos ... mda, am decis sa-l luam cu noi ;) Cata ia capatul si vine in sus, vine f repede parca alergand, stie si el sa suntem inghetzatzi.

La sfat in Marele V (by Alin Ciula)

Ma dezmortzesc din asteptare si pornesc in a 2-a lungime ce incepe cu pasajul cel mai greu din intreg peretele: un scurt horn surplombat de 2-3m ce iese intr-o brana. Stiu miscarile din datzile anterioare, din vara si din iarna, asa ca-l depasesc relativ usor, trec de traversarea branei si le strig baietzilor c-am iesit la soare ;) simt cum ma incalzesc instantaneu, degetele mainilor se bucura de caldura, ma simt ca o shoparla ;)

Cata in hornul surplombat (by Schipi)

Ajung sus in regruparea de sub varful Portitzei si-l filez pe Schipi pe prima semicoarda. Alinu' aflat pe celalalt versant ne serveste pe post de walkie-talkie ca sa comunic cu echipa din regrupare. Coarda nu urca si deduc ca Schipi are probleme in hornul surplombat. Stau destul de mult, Schipi da mai multe incercari, insa din pacate nu reuseste sa treaca de pas :( Ia decizia grea sa renuntze si coboara inapoi in strunga filat de Cata din regrupare. Cata nu are probleme si reuseste sa treaca de pas, restul lungimii e usoara, asa ca in curand ajunge sus.

Separated ways (by Alin Ciula)

Cocoase de camila (by Schipi)

Deasupra abisului (by Alin)

Din 4 oameni am ramas doar 2, doar eu si Cata. Pacat de Schipi si Alinu', dar suntem 2, adica suficientzi cat sa incercam mai departe aventura Arpaselului ;)

Mergem mai departe? (by Alin)

Se intampla o mica minune, cat timp am stat singur aici sus vantul s-a domolit ;) ... mi-e f clar, e semnul ca Arpaselul si-a deschis in sfarsit portzile pt noi ;) din partea opusa peretelui, de pe vf Capra cornisele crestei aratau infioratoare, niste capcane gata sa ne inghita prabusindu-se in hauri, dar parca de aici de aproape nu ma mai infioara, imi par de-a dreptul frumoase, niste varfuri cu zapada virgina necalcata de nimeni... ma simt pe un taram nou de basm, parca totul e facut a ne asteapta pe noi cei ce-am cutezat a ajunge aici.
Suntem sus in creasta, vremea e excelenta si amandorura ne e f clar ca vom continua aventura. Doar timpul nu tine cu noi, curge repede si neauzit ... si cu toate schimbarile de plan ce ne-au tinut in loc deja nu stiu cum s-a facut ora 10.30am, suntem putzin iesitzi din grafic, dar suntem hotaratzi sa-i dam bice inainte.

Red Spider (by Alin Ciula)

N-am nici o emotzie la trecerea pe cornisele de care ma temeam atat, deja ma simt intr-o poveste. Pentru sigurantza noastra preferam sa nu mergem concomitent, nu vrem sa riscam, mergem cap-secund, stim ca asta ne incetineste, dar preferam ca timpul sa curga mai repede, decat sa nu mai existe deloc pt noi ... Mergem cap schimbat ca sa economisim timp si cautam sa asiguram cam peste tot unde putem. Cand nu gasim tzancuri de stanca asiguram in zapada la 2 pioletzi.

Incepe aventura (by Alin)

A way to live (by Alin)

Living on the edge (by Alin)

Tort de frisca (by Cata)

Cireasa de pe tort ... adica Cata (by Schipi)

Watch your steps! (by Cata)

Infruntand dinozaurul (by Cata)

Odata cu ora pranzului simtzim ca zapada se inmoaie tot mai mult, uneori mai fuge de sub picioare si incercam sa ne grabim sa terminam zona de cornise. Privim mereu inainte spre Urechile de Iepure unde e mai multa stanca, mai putzina zapada, deci mai multa sigurantza.

Caldura mare (by Alin)

Grabeste-te incet (by Cata)

Pe cocoasele dinozaurului (by Cata)

Din departare prima Ureche, cea vestica arata impresionanta, ne copleseste ... e ca o citadela de piatra inexpugnabila, insa ajunsi la baza ei nu mai pare deloc asa, ii dibuim secretele si deja pare mai abordabila. Pornesc cap in prima lungime, o bucata de 10m pe verticala insa usoara cu prize mari. In top gasesc un singur piton pe care-l dublez pt sigurantza cu o nuca. A doua lungime nu mai e pe verticala, insa are portziuni friabile, nu gasim pitoane, asa ca asigur prin fisuri cu frenduri. Dezgropam din zapada cablul de pe varf si rapelam scurt in lateral, cumva inspre partea nordica a Spintecaturii Iepurelui ca sa tractzionam corect cablul.

Motor! (by Cata)

Diedrul din Urechea Vestica (by Alin)

Asta-vara culegeam floricele (by Alin)

A doua Ureche, cea estica nu mai e atat de simpla, un diedru cu portziuni friabile de 12-15m conduce pana sus in varful Urechii. Urcusul pare mai infiorator la prima vedere pt ca pitoanele lipsesc cu desavarsire :D stiam din tura din vara ca doar in regruparea din top gasim 2 pitoane, asa ca vom fi nevoitzi sa mergem pe frenduri. Batem un prim piton exact in saua dintre Urechi care ne ajuta sa coboram in sigurantza cei 5m prin valcelul nordic abrupt plin cu zapada de unde accedem la diedru. Acum e randul lui Cata sa mearga cap si mai bate un piton la baza diedrului, o masura de sigurantza ca sa nu zburam amandoi in valcel in cazul unei caderi din perete. In rest merge exclusiv pe frenduri, zona e friabila, insa fisuri sunt din belsug. Ma anunta bucuros cand ajunge la pitoanele din top.
Intre timp vremea pare sa strice, ceatza ne invaluie, incepe sa fulguiasca usor, iar eu sunt efectiv sub o mica cascada ce curge din ghetzurile ce se topesc din perete. Apa se prelinge pe coarda si-mi uda manusile, sunt cu mainile murate si simt ca-mi ingheatza degetele, insa n-am cum sa ma feresc de apa, trebuie sa-mi filez partenerul. Exact ce-mi lipsea acum, trebuie sa incep sa catzar si ma simt congelat. Inainte sa ajung in top simt intzepaturi ascutzite in degete, abia mai pot sa strang pioletzii, incerc sa pun mana pe stanca, dar e si mai groaznic. Ajuns sus imi masez degetele, simt dureri cumplite, imi vine sa urlu de durere, parca niciodata nu mi-au inghetzat atat de rau degetele. Imi ia mai bine de 5min sa reusesc sa-mi incalzesc degetele ca sa mai pot face ceva.
In timp ce Cata aduna materialele, ma muncesc mult sa dezgrop din zapada cablul de otzel din varful Urechii dupa care vom face rapel. Las o bucata de cordelina pe cablu, caci altfel coarda s-ar fi blocat intre cablu, bolovani si zapada si rapelam.
Dupa cele 2 Urechi se termina si dificultatzile crestei si ne grabim intrucat inserarea se apropie. Ii dam bice spre vf Fantana, vf lui Adam il shuntam prin valcelul de dedesubt. Zapada ne-a permis sa facem manevra asta, caci odata cu apropierea inserarii, frigul ce pusese brusc stapanire peste creasta a inghetzat totul. La 18.30 dupa 8h de munca sustzinuta suntem pe vf Fantana, acolo unde Arpaselul se intalneste cu muchia nordica a Albotei si de unde pleaca creasta Vartopelului.
Desi mi-ar fi placut sa inlantzuim cele 2 creste in aceeasi tura, decidem amandoi ca deja e mult prea tarziu sa intram pe Vartopel, ne va prinde intunericul pe creasta si trebuie sa alegem exact ceea ce ma temeam: retragerea pe pantele prelungi de sub Turnul Vartopel. As fi preferat o retragere pe la Fereastra Zmeilor, acolo unde creasta se lasa mult mai jos, insa acum nu avem de ales.
Brusc imi razbate un gand prin minte: am facut Arpaselul! yuuuupi! as vreau sa chiui, sa ma bucur, dar nu pot, simt doar o nevoie acuta de a iesi cat mai repede de aici, de a ma pune in sigurantza. Deocamdata intram in gura lupului, o coborare de 3-400m diferentza de nivel pe niste pante incarcate cu zapada pe care toata ziua au curs lavinele de zapada. Coboram printre bulgari mari de zapada framantata, avem insa noroc cu frigul inserarii ce a inghetzat totul. Si trebuie sa ne grabim caci mai avem maxim 1h de lumina si trebuie sa fim jos in caldare. Trebuie sa coboram sub siragul de stanci ce delimiteaza etajul superior al caldarii, acolo unde trece si traseul turistic de vara. Valcele ce brazdeaza siragul de stanci ar putea avea rupturi de panta si pt noi e vital sa le parcurgem pe lumina.
Cu toate astea ne grabim incet, adica din nou preferam sa coboram pe rand asiguratzi in coarda. Legam cele 2 semicorzi si castigam 100m lungime de coborare pt cel ce coboara primul, care fiind pe post de secund filat de sus e in relativa sigurantza in cazul unei avalanse. Al doilea care vine cap risca mult pt ca vine neasigurat, o avalansa l-ar putea tiri la vale cale de 200m, adica 100m sub punctul de asigurare, insa facem acest lucru alternativ, adica secund-schimbat ca sa fie echitabil. Asiguram la ce putem: vanam tzancurile de stanca, iar cand nu gasim rapelam chiar si la petice de iarba dezgropate de alunecarea zapezii, cei 2 pioletzi infiptzi temeinic in pernitzele de iarba inghetzata par sa tina, nu stiu cat ar tine in cazul unei alunecari, insa ne dau cel putzin incredere morala.

Retragerea din creasta (by Alin)

Desi ma simt pe un teren minat, totusi zapada e buna, e deja inghetzata bine si pe masura ce pierdem altitudine ma simt tot mai in sigurantza. Mai avem de trecut si siragul de stanci, valcelele abrupte ce le brazdeaza, chiar putzina descatzarare si gata ... ma gandesc c-am scapat, locul imi seamana cu poteca turistica de vara si chiar atunci se rupe zapada cu mine ... un mic soc si coarda de intinde, insa n-a plecat zapada, nu e avalansa ;) e doar o rimaya, o punga de aer acoperita de strat subtzire de zapada intre stanca verticala si locul unde se schimba panta. Stratul n-a tinut si s-a rupt sub greutatea mea, ma uit in jos ... brrr, e o falie ingusta ce coboara adanc sub stanci aprox 5-6m.
Acum suntem amandoi la etajul superior al caldarii, dam jos echipamentul ce atarna greu pe noi si ne asteapta marsul pe curba de nivel pe sub stancaraiele ce se pravalesc de sub Arpasel. Toata lungimea crestei ce-am parcurs-o o zi intreaga pe sus spre est trebuie acum s-o parcurgem spre vest indreptandu-ne spre Revolver.
E 20.30 si marsul acesta ne solicita mai mult decat credeam. Oboselii de peste zi, i se adauga acum efortul sisific de a sparge urme in crusta de zapada ce se rupe sub greutatea noastra la fiecare pas. Uneori intram pana aproape de genunchi. Arpaselul ne mai supune la o incercare ca sa nu zicem ca-i simplu :D si trimite valuri de ceatza si o fulguiala usoara, e deja intuneric de-a binelea. Stim aproximativ directzia de urmat, cunoastem caldarea, insa vizibilitatea e f mica. Speram sa ne ajute lumina stelelor si a lunii, dar cetzurile nu ne lasa sa zarim piciorul Caprei unde este cortul nostru.

Urcusul spre Revolver (by Alin)

Oare vom nimeri valcelul bun de urcat? oare vom dormi afara? Se intampla din nou o minune ... ii arat lui Cata o stea stralucitoare ce razbate din cetzuri undeva unde banui linia crestei noastre, o fi Luceafarul? dar parca se misca ... pun frontala pe flash intermitent si "steaua" imi raspunde :)) e clar, nu e stea, e "farul din Alexandria" care ne calauzeste pasii, e Schipi, un adevarat camarad care indura frigul stand pe loc si-si ghideaza coechipierii! Luminitza sta fidela la locul ei, mai dispare printre cetzuri, mai reapare, mai dispare inspre cort ;) cam banuim noi de ce ;)) oare ni se pregateste ceva? :P
Asta ne face sa uitam putzin de efortul depus pt a invinge zapada, dar nu-i usor deloc sa inaintam, strangem din dintzi, caut tot felul de motivatzii interioare pt a ignora distantza enorma care inca ne separa de "farul din Alexandria". Acum se simte antrenamentul depus in ultimele luni, distantza scade incet-incet, luminitza se mareste, sting frontala, luminitza poleieste zapada cu lumina alba si-mi arata calea, incep sa disting vocea lui Schipi, ultima panta de urcat, intram pe valcel, evitam mijlocul lui si pt sigurantza prindem o mica crestulitza stancoasa, am uitat de efort, prind aripi, e mai placut sa urci pieptis la deal decat sa spargi urme pe curba de nivel, prind viteza, putzin cramponaj si catzarare pe stanci si ... gata, am iesit! sunt langa Schipi! am facut Arpaaaaaaselul! simt cum ma inunda o bucurie imensa, simt doar caldura si multzumire interioara... il astept si pe Cata sa ajunga din urma ... ninge cuminte si asezat si 3 oameni se imbratziseaza sincer si bucurosi in noapte. E ora 22.00, suntem obositzi, dar fericitzi dupa 16.5h de munca, am terminat cu bine tura, am ocolit toate pericolele, iar eu mi-am implinit visul. Acum pot sa ma bucur ;)
Am intuit bine motivul disparitziilor repetate la cort ale lui Schipi :P ... o supa fierbinte ne asteapta pe amandoi, ce baiat de treaba e Schipi asta! ii multzumim ca ne-a ghidat cu atata rabdare. Urmeaza papa, mananc tot ce prind la mana :D apoi povesti la cort si un somn adanc si odihnitor pana luni dimineatza ... fara alarma pe ceas :D
Luni zi de relax, strangem alene bagajele si cortul care il dezgropam din zapada, a nins asezat toata noaptea, vremea s-a stricat, ne invaluie cetzurile, vantul si ninsoarea ... cetzurile se dau putzin la o parte cat sa ne luam ramas bun de la Arpasel, apoi si-a ferecat portzile pt cine stie cate zile ...
Intoarcerea la Balea e fara istoric, apoi reintalnirea cu Alinu' care dormise la Paltinu ca sa nu inghesuie oamenii obositzi la cort ;)) si asta a fost ... acum mai bine de 10 ani cand faceam primele ture de iarna in Tzarcu si Retezat, auzisem si citisem de Arpasel, imi parea ceva impresionant care ma infiora, numai unii oameni pot face asta imi spuneam :D nu-mi puteam imagina ca voi trai o zi ca si asta ;)


Alin.


PS1. Din pacate o nefericita intamplare a umbrit intoarcerea noastra acasa ... Schipi a avut un accident stupid in fatza cladirii telecabinei Balea, s-a ferit pe munte, insa a alunecat pe poteca unde umbla toata lumea, rucsacul greu din spate a contribuit la accident si s-a ales cu o fractura la glezna, osul peroneu ... ceasul rau! asa c-am dat o vizita la urgentze la Sibiu, atele, ghips si din pacate 3 luni de indisponibilitate :(

Sandwich-uri cu dedicatzie (by Gianina)

PS2. Acasa insa ma astepta o surpriza extrem de placuta ;) deschid usa si ... casa plina de prieteni care ma asteptasera pana la 11pm sa sarbatorim mica mea reusita :P ... cica lumea era bucuroasa ca scapase de obsesia mea Arpaselul :D mai ales Gianina mea ;)) si cum e buna organizatoare a planuit spontan totul si plina de idei nastrusnice m-a asteptat cu o inovatzie proprie: sandwich-uri cu dedicatzie :P cu tort si alte bunatatzuri ... sunt tare norocos sa am langa mine pe cineva care ma sustzine moral sa lupt sa-mi implinesc visele :-) cele mai multe ni le implinim impreuna in pasi in doi pe munte.