Iata-ma in weekend la Herculane, cu un alt scop decat "turism"... de data asta am venit la treaba. Plec vineri seara din Timisoara cu Lars si Mardale, ajungem pe intuneric, atat la propriu (pe la miezul noptzii), cat si la figurat (s-au ars becurile de la faza scurta, aman-trei si cel de rezerva) sau asta tot la propriu ii?
La miez de noapte montam corturile, mai povestim putin si la nani. De dimineatza mergem la piatza, un laptic proaspat de vaca, o omleta, o cafea si pe la pranz ajungem si noi la faleza. Auzisem eu ca e de lux... dar acum m-am si convins :)
Se mai aduna lumea... suntem multzi si mai vine si Ami si Diana... asa ca nu mai sunt singura fata. Mardale, Margica si Markus inarmati cu masini de gaurit bat trasee; Norbi, Mata, Lars, Doru din CS curatza trasee, iar Tufish si Andrei merg sa faca un clasic.
Eu ma simt cam inutila, dar pana la urma ajung sa curatz si eu la un traseu... oribil: praf, pamant, iarba, pietricele... toate pica pe mine, pe papuci, pe pantaloni, mai simt si intre dintzi un scartzait de pamant... oribil. Dar ce este cel mai demoralizant este faptul ca traseu ii lung... sa tot aibe vreo 30m si e foarte jegos. Inaintez fara spor si ma demoralizez usor. Ii clar: nu este de mine. Eu am nevoie de ceva ce sa mearga repede, ceva ce se lucreaza in echipa... sa am cu cine interactiona. Interactiunea cu pamantul, pietrele si iarba nu imi surade.
Incerc sa o combin pe Diana lui Tufish, dar ea renuntza mult mai usor ca mine, de fapt face doar un rapel si atat.
Daca tot nu am facut mare branza azi ii propun Dianei sa alergam... si o luam in sus pe vale. Ma simt mult mai bine, macar am alergat azi :)
Seara la foc... o gura de bere... am onoare sa dau nume la traseul pe care l-am inceput a-l curatza, nu gandesc prea mult, de fapt deloc, si zic: "Jegosu' ", mai o povestire, punem la cale operatziunea tricourile HCO si fetele sunt primele ce pica prada somnului.
Aud cand restul trupei merge la culcare si nu sunt sigura daca eu pana atunci am dormit sau nu, dar totusi am dormit. Ma pun la povesti cu Margica si povestesc si povestesc, mai povesteste si el, mai povestesc iar eu, apoi povestesc tot eu :)) ca apoi ii clar care ii mai vorbaretz :P. Deschid telefonul sa vad cat o mai fi ora... si imi aduc aminte ca si ora se schima in defavoarea noastra. Ma sochez (ii 5, adica 6 dupa ora noua), inchid gura (fara sa zic cat ii ora) si la culcare, dar nu rezist :)) si pana la urma zic cat ii ora...
Duminica dis de dimineatza pe la 10:30 Mardale ne trezeste. Mi-e tare lene... oare de ce? asa ca prefer sa stau in sac si sa pap la gura cortului. Foarte comic restul trupei se insiruie in fatza cortului la micul dejun.
Aud cand restul trupei merge la culcare si nu sunt sigura daca eu pana atunci am dormit sau nu, dar totusi am dormit. Ma pun la povesti cu Margica si povestesc si povestesc, mai povesteste si el, mai povestesc iar eu, apoi povestesc tot eu :)) ca apoi ii clar care ii mai vorbaretz :P. Deschid telefonul sa vad cat o mai fi ora... si imi aduc aminte ca si ora se schima in defavoarea noastra. Ma sochez (ii 5, adica 6 dupa ora noua), inchid gura (fara sa zic cat ii ora) si la culcare, dar nu rezist :)) si pana la urma zic cat ii ora...
Duminica dis de dimineatza pe la 10:30 Mardale ne trezeste. Mi-e tare lene... oare de ce? asa ca prefer sa stau in sac si sa pap la gura cortului. Foarte comic restul trupei se insiruie in fatza cortului la micul dejun.
Mai un pic de curatzat la "Jegosul", mai stresez lumea obosita cu energia mea... si tarziu plecam spre Herculane. Lasam echipamentul la Bruno, luam cina si la drum... ca-i mai mult rau decat lung drumul spre Timisoara.
Pe la 1:30-2am ajung acasa... dush si nani...
Gianina.
Pe la 1:30-2am ajung acasa... dush si nani...
Gianina.
No comments:
Post a Comment