Busteni Sky Race... cel mai mare eveniment de alergare montana al anului... 3 zile, 3 evenimente deosebite de o mare valoare!
O organizare impecabila, ca de altfel toate evenimentele organizate de Asociatia "Sport la Orice Varsta" (site, program, regulament, trasee, zona de start/sosire, flori, medalii, trofee, premii... ce mai? tot, tot, tot). Totusi ce face ca aceste evenimente sa fie atat de deosebite de altele? Caci si alte competitii montane sunt bine organizate, dar aici exista ceva deosebit, cineva care face si intretine o atmosfera de neuitat. Este desigur vorba de inegalabilul... incontestabilul Căăăăăăăăăăăătăăăăălin SĂ-NĂ-TESCUUUUUUUUUUUUUUU... cunoscut si ca DJ Trail Race. Un om minunat, cu o voce deosebit de placuta, care stie ce sa zica, cand sa zica si ce muzica sa puna... (ca doar este DJ, nu?).
Na bun... asadar 3 zile... 3 evenimente... o singura pereche de papuci: Mutantii.
Vineri 7 august: Busteni Vertical Race (ziua "Ionuţ Zincă")... din 2010 visam la un vertical, prin Italia sau Elvetia... dar uite ca nu a fost nevoie... ca avem si noi acuma la noi in tara! As vrea sa folosesc cat mai putine cuvinte, dar chiar nu pot sa nu spun ca am murit de ciuda la prima editie ca nu am putut participa... eram insarcinata. In 2014 desi eram complet iesita din forma, cu o lipsa acuta de antrenamente am participat la eveniment.
Acuma insa a fost o zi deosebita pentru mine, imi doream sa castig, dar nu visam si nu credeam ca as putea sa stabilesc un nou record al cursei la feminin. Si totusi... astrele s-au aliniat in favoarea mea... vineri 8 august 2015 ora 17:20 alergam spre Babele si ma simteam ca Ionut Zinca... eram prima... nimeni in fata mea... nici fete, nici baieti... in spatele meu nu se vedea nimeni la 5minute distanta... ma uit la ceas si o las mai lejer... dandu-mi o sansa pentru la anu'.
Sambata 8 august: Campionatul National (CN) de Alergare Montana (ziua "atletei") organizat de Federatia Romana de Atletism (teoretic) si practic de Asociatia "Sport la Orice Varsta". Antrenorul lui Ingrid m-a batut la cap cred ca una, daca nu chiar doua luni sa ii dau o poza si o copie dupa buletin ca sa ma legitimeze la CSM Cluj, sa alerg la CN pentru echipa CSM Cluj. I-am spus ca nu am nici o tragere de inima, ca eu nu sunt buna pe distante asa scurte (8km), ca eu sunt doar o amatoare, ca alerg cand am chef, cat am chef... si ca nu imi sacrific calendarul meu competitional pentru CN. In cele din urma am acceptat, in ideea ca CN va avea loc pe 29iulie. Cand am aflat ca va fi fix intre cursa de vertical si skyrace... am zis... eu nu pot asa ceva!!! 3 curse in 3 zile? Si asa imi era groaza de 2 din 3... am batut in retragere. Saracu' om a fost nevoit sa caute pe altcineva in locul meu.
Stiti vorba aia: "ce-i al tau ii pus deoparte!" Na bun... vineri seara se intampla sa ma culc foarte tarziu... 2:30 nu ca mi-as fi dorit... dar te pui cu destinul? Planul pentru sambata era unul grozav de bun (somn cat cuprinde, relaxare la Paradisul Acvatic, un pic de rulaj pe plat cu Alexandra cu bicicletele). Destinul nu si nu... dimineata sunt trezita la 7 cu o problema importanta... arzatoare... care de fapt nu exista. Na bun... si acuma ca nu mai pot dormi ce drac sa fac? Pun mana pe telefon si-l sun pe Sergiu: "eu sunt inscrisa? eu pot alerga azi?" In 15min ma echipez, imi fac miere cu cacao si fug spre CN.
Aveam de gand sa fac ce pot ca sa urcam cat mai sus pe podium cu echipa. Iau startul lejer... si astept sa ajungem la baza partiei Kalinderu.... unde incepe cursa pentru mine. Incerc sa merg cat mai mult si sa alerg cat mai putin... ma gandesc ca maine este cursa cea lunga, cea mai grea. Dupa prima urcare si coborare a partiei imi dai seama ca as putea termina pe locul V. O intreb pe Ana Rodeanu (colega de echipa) pe ce loc suntem cu echipa?... pe II?... daca o intrec pe cea din fata (de pe locul V) castigam? Nu!... :( daca o intrecem amandoua catigam? Nu!... na bine... deci nu are nici un sens sa ma obosesc. Punctajul se face pe baza unei adunari simple... se aduna primele 3 locuri ale celor mai bune fete din echipa. Cine are cel mai mic punctaj, castiga. Deci nu conta ca sunt eu prima sau ultima din echipa, conta doar sa fim acolo toate. Cum pentru Ingrid si pentru Ana conta si locul la general... le-am lasat sa termine in fata mea... coborand lejer spre sosire, avand totusi grija sa nu fiu depasita de alta atleta.
Asadar am la colectie o medalie "marca" FRA (Federatia Romania de Atletism)!
A fost o experienta deosebita... si imi doresc la anul sa alerg din nou la CN, dar sper sa nu mai fie fix intre vertical si skyrace... as vrea sa trag cat pot pentru un loc cat mai bun. Castigatoarea cursei a fost desigur... cea mai buna alergatoare montana din Romania... care ne reprezinta tara si care castiga numeroase curse internationale de alergare montana si sky race, nimeni alta... decat Denisa Dragomir!
Duminica 9 august: Busteni Sky Race (ziua "Heidi, fetita muntilor")... Au fost niste discutii pe FaceBook despre evenimentele care dau premii mai mici la fete decat la baieti, despre evenimentele care nu afiseaza premiile nici inainte, dar nici dupa eveniment, s-au spus vorbe grele... au fost oameni jigniti... a fost ca la revolutie... Totusi un lucru bun s-a nascut din acele discutiile: limite de timp pentru premiile in bani! Nu alerg pentru premii, nu alerg pentru bani, dar aceasta limita de timp este o provocare. Evident ca vreau sa ma incadrez in aceast limita de timp de 4h15min la feminin. Mai mult prietenii mai pun si paie pe foc: "nici o fata care alearga 2-3 curse in 3 zile nu va scoate acest timp" (exceptie Denisa, care nu participa). Aveam un plan 1:30 pana la Malaiesti, 2:50 pana la Omu si 4:10 la sosire., dar dupa cursa de sambata planul se schimba... voi porni lejer primii 3km de incalzire si daca ma simt bine raman in cursa, daca nu ma retrag. Ma pozitionez in spatele Iuliei si merg cat pot de mult... ma menajez la maxim, dar totusi nu vreau sa o pierd din privire.
Dupa 3km ma simt bine, iar Iulia este si ea la a 3-a cursa... deci nu trage nici ea tare. Cursa va incepe la Malaiesti, asa ca ma menajez cat pot de mult... 1:38 cab Malaiesti... 8min in plus fata de plan... sigur nu voi scoate sub 4:15... nu conteaza... sa-i dam la deal! Trag sa o ajung pe Iulia care s-a distantat un pic, dar totusi nu la maxim... pentru ca delicatesa este Hornul Mare! O depasesc la intrare in horn si trag sa ma departez... 40min de la Malaiesti pana sus in creasta! Wow... este foarte bine... si vf Omu se vede atat de aproape... alternez mersul cu alergarea... si ajung la Omu dupa inca 14minute. 2:32 la Omu.... ha ha radiez de bucurie... nu am nici o sansa sa NU ma incadrez in 4:15. Cobor dupa Gica pana pe firul vaii dupa care il las in urma... Fane si Iulia se grabesc la vale... ma lipesc si eu de ei. Iulia pica gramada in fata mea si in acea clipa am o revelatie... si daca fac jogging pana la final ma incadrez in timp. Pentru ce sa trag? Pentru ce sa ma risc? Poate voi face crampe? Nu am chef sa ma lupt... nu vreau sa fug ca disperata la vale sau mai rau... pe asfaltul din Busteni. Asa ca ma multumesc cu locul II si imi propun sa ma incadrez in timpul limita al baietilor de 3:45. Alerg lejer pe vale... ma opresc sa beau apa... imi recuperez ochelarii de soare pe care i-am
lasat la voluntari, si-l astept pe Gica... anul acesta ne-am intersectat des pe trasee, am alergat impreuna... mi-ar place sa termin cu el. Si cu greu il conving sa nu mai alerge dupa Fane ca s-a dus... vine si Gabi... (dupa o mica rataceala din neatentie) si socializam pana la final.
Ziua se termina cu festivitatea de premiere la ambele curse de vertical si skyrace. Flori, trofee, tricou de castigator... un sfarsit de saptamana pe care nu-l voi putea uita vreodata.
Recuperarea: somn... fructe... aqua-masaj... sauna... gratar cu legume... Compressport si stretching.
Reusita mea de vineri... o dedic celor mai fain oameni de pe traseu... galeriei de la Caraiman, adica noilor mei prieteni de la Brasov... niste oameni exceptionali in frunte cu Alexandra, Paula si Florin, lui Gali, care a fost trup si suflet alaturi de mine in punctele cheie ale celor 3 trasee, celor mai simpatici si frumosi fotografi, Irina si Cornel... care mereu ne zambesc si ne fac sa zambim indiferent de cat de greu ne este si nu in ultimul rand lui Soaca... care face si el km "pe loc"... alergand cu noi, dupa noi, pentru noi. Daca voi toti nu ati fi fost... aceste zile nu ar fi fost atat de minunate.
Celorlalti "fani" ai mei si ai lui Ionuţ Zincă, le spun ca nu am folosit nici un ATP (adenozin trifosfat si vedeti pe
sfatul medicului) in cele 3 zile, doar ca m-am "dopat" cu zmeurica la propriu joi in tura de bicicleta de la Tamina (aluzie la discutiile de pe Eurosport cu shake-ul de recovery ce continea si zmeura baut de Chris Froome in timpul lui Le Tour) si ca produsele Compressport chiar ajuta si cand afirm acest lucru nu ma bazez doar pe ceea ce simt folosindu-le, ci si pe studiile medicale care s-au facut, se fac si se vor mai face de catre echipa de dezvoltare Compressport!
Fotografiile de la evenimente cuprinse in postare au fost realizate de echipa fisheye.ro (Irina Anton & Cornel Pochiu) si Andrei Ivanov.
 |
| Mai cateva secunde pana la startul meu individual |
 |
| Mai un pic de tot pana la cab Caraiman - 56min |
 |
| Sunt coplesita... galeria de la cab Caraiman face galagie doar pentru mine |
 |
| Dintr-o data nu ma mai grabesc spre linia de sosire |
 |
| Dupa sosire imi iau foita de vant si o iau inapoi spre cab Caraiman |
 |
| Facem galerie la toti cei care urca... |
 |
| Un podium mai special... un tricou mai special |
 |
| Campionatul National de Alergare Montana |
 |
| Alt podium mai special... o medalie deosebita marca Federatia Romana de Atletism |
 |
| Un sarut, doar atat... inainte de start Sky Race |
 |
| Cab Malaiesti... cat de mult mi-am dorit sa ajung aici |
 |
| Si de aici... start la concurs pentru mine... pana la Omu... evident |
 |
| Irina... fotografa preferata... nu pot sa nu-i zambesc |
 |
| Veselie mare.... |
 |
Doar este urcare
|
 |
Pe valea Cerbului... la vale
|
Relaxare si multa apa in ultimul punct de revitalizare
 |
La sosire in dreapta mea Gica... cel cu care m-am intersesctat de multe ori pe multe trasee anul acesta, in stanga mea (dreapta fotografiei) Gabi... cel care prin cateva cuvinte mi-a dat incredere in mine (el nu stie, poate afla acuma...)
|
 |
| Adolescenta din mine |
 |
| Podium Sky Race... locul II Fericita ca am reusit sa termin super bine si aceasta cursa |
Aveam de gand sa fac ce pot ca sa urcam cat mai sus pe podium cu echipa. Iau startul lejer... si astept sa ajungem la baza partiei Kalinderu.... unde incepe cursa pentru mine. Incerc sa merg cat mai mult si sa alerg cat mai putin... ma gandesc ca maine este cursa cea lunga, cea mai grea. Dupa prima urcare si coborare a partiei imi dai seama ca as putea termina pe locul V. O intreb pe Ana Rodeanu (colega de echipa) pe ce loc suntem cu echipa?... pe II?... daca o intrec pe cea din fata (de pe locul V) castigam? Nu!... :( daca o intrecem amandoua catigam? Nu!... na bine... deci nu are nici un sens sa ma obosesc. Punctajul se face pe baza unei adunari simple... se aduna primele 3 locuri ale celor mai bune fete din echipa. Cine are cel mai mic punctaj, castiga. Deci nu conta ca sunt eu prima sau ultima din echipa, conta doar sa fim acolo toate. Cum pentru Ingrid si pentru Ana conta si locul la general... le-am lasat sa termine in fata mea... coborand lejer spre sosire, avand totusi grija sa nu fiu depasita de alta atleta. 
Duminica 9 august: Busteni Sky Race (ziua "Heidi, fetita muntilor")... Au fost niste discutii pe FaceBook despre evenimentele care dau premii mai mici la fete decat la baieti, despre evenimentele care nu afiseaza premiile nici inainte, dar nici dupa eveniment, s-au spus vorbe grele... au fost oameni jigniti... a fost ca la revolutie... Totusi un lucru bun s-a nascut din acele discutiile: limite de timp pentru premiile in bani! Nu alerg pentru premii, nu alerg pentru bani, dar aceasta limita de timp este o provocare. Evident ca vreau sa ma incadrez in aceast limita de timp de 4h15min la feminin. Mai mult prietenii mai pun si paie pe foc: "nici o fata care alearga 2-3 curse in 3 zile nu va scoate acest timp" (exceptie Denisa, care nu participa). Aveam un plan 1:30 pana la Malaiesti, 2:50 pana la Omu si 4:10 la sosire., dar dupa cursa de sambata planul se schimba... voi porni lejer primii 3km de incalzire si daca ma simt bine raman in cursa, daca nu ma retrag. Ma pozitionez in spatele Iuliei si merg cat pot de mult... ma menajez la maxim, dar totusi nu vreau sa o pierd din privire.
Dupa 3km ma simt bine, iar Iulia este si ea la a 3-a cursa... deci nu trage nici ea tare. Cursa va incepe la Malaiesti, asa ca ma menajez cat pot de mult... 1:38 cab Malaiesti... 8min in plus fata de plan... sigur nu voi scoate sub 4:15... nu conteaza... sa-i dam la deal! Trag sa o ajung pe Iulia care s-a distantat un pic, dar totusi nu la maxim... pentru ca delicatesa este Hornul Mare! O depasesc la intrare in horn si trag sa ma departez... 40min de la Malaiesti pana sus in creasta! Wow... este foarte bine... si vf Omu se vede atat de aproape... alternez mersul cu alergarea... si ajung la Omu dupa inca 14minute. 2:32 la Omu.... ha ha radiez de bucurie... nu am nici o sansa sa NU ma incadrez in 4:15. Cobor dupa Gica pana pe firul vaii dupa care il las in urma... Fane si Iulia se grabesc la vale... ma lipesc si eu de ei. Iulia pica gramada in fata mea si in acea clipa am o revelatie... si daca fac jogging pana la final ma incadrez in timp. Pentru ce sa trag? Pentru ce sa ma risc? Poate voi face crampe? Nu am chef sa ma lupt... nu vreau sa fug ca disperata la vale sau mai rau... pe asfaltul din Busteni. Asa ca ma multumesc cu locul II si imi propun sa ma incadrez in timpul limita al baietilor de 3:45. Alerg lejer pe vale... ma opresc sa beau apa... imi recuperez ochelarii de soare pe care i-am
lasat la voluntari, si-l astept pe Gica... anul acesta ne-am intersectat des pe trasee, am alergat impreuna... mi-ar place sa termin cu el. Si cu greu il conving sa nu mai alerge dupa Fane ca s-a dus... vine si Gabi... (dupa o mica rataceala din neatentie) si socializam pana la final. 
No comments:
Post a Comment