Austria - Grossglockner Hochalpenstrasse - 26 aug

Pentru ca suntem pe picior de plecare in alta vacanta voi incerca sa inchei cat mai scurt seria vacantei trecute din Austria, nu de alta, dar i-am promis lui Rodin niste poze de pe Grossglockner Hochalpenstrasse.
Poze si povestirea partii I-a a vacantei
Poze si povestirea partii a II-a a vacantei

Printre munti

Alin si-a achizitionat recent o cursiera care in scurt timp a inceput sa-i placa nemaipomenit. In fiecare seara dupa ce veneam de la plimbare de pe munte, isi lua bicicleta si fugea 1-2h la antrenament. Cel putin aici in Austria soselele sunt ideale pentru mers cu bicicleta. In primul rand asfaltul e de calitate, iar in al 2-lea rand soferii au respect si grija pentru ciclisti. Nu mergi cu stres ca la noi ca te claxoneaza orice idiot care crede ca toata soseaua e a lui si tu ca ciclist i-ai rapit din spatiul vital.
Locul nostru de cazare din Koenigsleitten se afla intr-un pas alpin la 1600m altitudine si soseaua alpina coboara in 2 directii in jur de 1000m diferenta de nivel. Deci toata saptamana a avut loc de antrenament.

Unii la deal, altii la vale

Nu-i usor, dar ii fain

Dar pentru ziua de vineri vine si cireasa de pe tort: Grossglockner Hochalpenstrasse, o sosea alpina in lungime de 48km, iar cel mai inalt punct la care se ajunge este de 2.504m. Soseaua te poarta pana in inima parcului national Hohe Tauern, de unde poti admira cel mai inalt varf din Austria: Grossglockner (3.798m) si ghetarul sau Pasterzen.

Serpentine si iar serpentine

Hai Alin!

Atza pana sus

Ce m-a socat este faptul ca ideea de constructie a acestei sosele alpine a luat nastere in 1924, iar in data de 3 august 1935 ea a fost inaugurata. Ma intreb eu: cate masini aveam noi in tara pe atunci?
Mi-a placut foarte mult cum serpuieste drumul prin munti, cum te duce "nici unde", fiind o sosea care se infunda, deci avand evident un scop turistic. De aici am tras eu concluzia ca parca ar fi facuta, doar ca sa ne faca noua romanilor in ciuda ca in secolul XXI, pe langa ca nu suntem in stare sa ne construim autostrazi, nici macar soselele importante nu sunt puse la punct cum este la ei o sosea inagurata de mai bine de 70ani.
Si era sa uit ca nu s-au rezumat doar la drumul acesta: din soseaua principala, chiar inainte de cel mai inalt punct al ei Hochtor 2504m, se face o deviatie catre un punct si mai inalt, numit Bikers' Point, aflat la 2571m, ca sa poata lumea admira mai bine de peste 30 de varfuri de peste 3000m.

Concentrat

... si totusi o pauza

O coborare de 600m... ca sa mai fie apoi de urcat

Nu mai are sens sa vorbesc de amenajari, parcari, de locuri de joaca, de muzee... toate incluse in pretul de intrare: 29euro/masina. Poate ca vi se pare mult 29euro, dar vorba lui mami: daca ne gandim ca 29euro inseamna pentru ei ca pentru noi 29lei, nu mai pare asa de mult. Nu am mentionat mai sus si toaletele pentru ca este ceva normal sa fie prezente, nu sa mergi in boscheti, sa te pitulesti pe dupa o tufa sau un copac ca la noi.
Si pentru ca nu vreau sa-i iert de nici o culoare pe cei de la drumuri nationale de la noi, am sa mentionez si perioada in care este deschisa soseaua: de la inceputul lunii mai pana la inceputul lunii noiembrie, exact jumatate de an. La noi Transfagarasanul se deschide abia dupa 15iunie. Si urca abia pana la 2040m. Cam cata zapada o fi oare in Austria in lunile: mai, iunie, septembrie si octombrie? Ca sa va ajut am sa va spun ca sambata a nins cam peste tot in Alpii austrieci cam de la 1800m in sus. Iar in septembrie 2010 ne-am scurtat vacanta din Austria pentru ca de la 1700m in sus a nins.

O sosea pentru toti: biciclisti, motociclisti si automobilisti

Bautura preferata: Competition de la Sponser

Un pupic care sa iti tina de cald

Asa si acuma ca m-am descarcat nervii cu soselele lor si drumurile noastre, sa scriu si doua cuvinte despre tura noastra. Alin a parcurs tot drumul pe cursiera, iar eu cu Vlad si cu Geta am mers cu masina, oprindu-ne din loc in loc sa-l asteptam pe Alin pentru a-i face poze si mai ales pentru a-i mai da cate o boaba de strugure, o gura de Competition si un pic de otrava buna (Coca-Cola). Am plecat destul de tarziu, asa ca timpul nu ne-a permis sa mergem si la Bikers' Point. Oricum era prea sus pentru Vlad, nu se incadra in programul de aclimatizare :D si ar fi strigator la cer sa ajunga mai sus de Moldoveanu asa de timpuriu si cu masina.

La final de Glossglockner Hochalpenstrasse

Pana aici a ajuns in plimbare imparatul Franz Joseph in 1856

Vlad s-a distrat de minune cu bunica Geta

Vrem sa revenim pe aceasta sosea, data viitoare amandoi pe cursiera, insotiti de alternativii cu cursiere si de prietenii nostrii Hoinarii, pe care speram sa ii corupem cumva sa isi faca si ei o vacanta cu noi in tinutul habsburgilor.
Acum incalecam Skodita si plecam intr-un nou concediu la mare.