Austria - Seekarsee si Arbeskopf 24-25 aug

Vacanta continua...

Miercuri mergem sa prospectam zona pentru o posibila vacanta de iarna, la schi in zona. Dam o fuga pana in Hintertux, o statiune de schi aflata la capat de vale, unde se poate schia si vara pe ghetar. Desi jos in statiune la 1500m este foarte cald, sa tot fie multe grade peste 20, totusi panourile informative ne indica 20gr la 2100m si 16gr la 2600m. Ne cam sperie cele doar 16gr de la 2600m si decidem sa urcam doar pana la 2100m. Pentru ziua de azi fiind foarte cald nu ne-am luat nici o haina cu maneca lunga.

Deasupra de Hintertux

Zoom pe Hintertux

La munte la plaja

Luam gondola pana la 2100m pentru ca urcarea prin padure nu prea ne tenteaza. Ajunsi sus, realizam ca cele 20gr au fost masurate la umbra, caci la soare ii ca la mare de cald. Ne gandim sa facem un traseu de trekking pana la un refugiu la 2300m, insa perspectiva unei plimbari in plin soare cu Vlad nu ne surade. Admiram valea, luam o mica gustare si revenim pe vale cu gandul sa facem Zillertal HochAlpenStrasee, o alta sosea alpina ce am observat-o pe drum.

Hintertux Glaetscher

Din pacate dupa ce urcam destul de mult in altitudine, niste turisti ne fac semn sa ne intoarcem, caci drumul este in lucru si este inchis. Acuma ne explicam de ce nu era nici un indicator turistic pentru aceasta sosea.

Pentru ziua de joi avem 2 variante: fie Grossglockner HochAlpenStrasse, fie o tura de trekking. Cum astazi este ziua de nastere a lui Alin, il lasam pe el sa aleaga. M-as fi asteptat sa aleaga Grossglockner Hochalpenstrasse, pentru ca era in plan ca el sa urce cu cursiera, in timp ce noi sa-l insotim cu masina si din loc in loc sa-l asteptam pentru rehidratare. Totusi alege o tura de trekking. Probabil isi doreste sa fim cu totii impreuna de ziua lui.

Krimml vazut ca din avion

Ne gandim sa mergem undeva in zona Krimml, ca sa mai admiram inca o data cascada. Ca in fiecare dimineata luam micul dejun cu harta (in loc de ziar) in mana, in cautarea unui traseu cat mai pe placul nostru. Alin gaseste un traseu ce urca mai sus de cascada, dar timpul de parcurgere ne cam sperie: 6h doar dus si se merge foarte mult pe un drum forestier super amenajat si probabil destul de plictisitor. Nu-i de noi.
Asa ca ne mai afundam un pic cu nasul in harta. Zaresc un traseu ce urca pana la un lac (Seekarsee 2230m). Observam ca traseul acesta nu are nici un fel de descriere, iar pe harta este marcat cumva mai sters, nu care cumva sa sara in ochi. Pare mai incitant, asa ca ne hotaram sa mergem intr-acolo.

Lacul Seekarsee

Aici suntem pe teritoriul parcului national Hohe Tauern, un parc plin cu o gramada de trasee si vizitat de multi turisti. Cel putin la cascada Krimml e o forfota imensa. Nu gasim indicatii despre traseul nostru pe pliantele de la parc. Dar cu ajutorul unei harti mai detaliate primite de la oficiul de informatii al parcului dibuim cararea noastra. Aici pare sa nu se ingesuie nimeni. Asta ne surade de minune.

Pe unde-i apa mai mica il trec eu ca's voinicica

Am iesit din padure

Un mic refugiu vanatoresc

De data aceasta ne luam si ceva haine cu maneca lunga si pornim la drum. Se pare ca traseul este de 3h30min, ceva mai lung si cu ceva mai multa diferenta de nivel decat traseul de marti.

Pe cum inaintam realizam de ce traseul era marcat mai discret pe harta. Pentru ca el urca, urca si iar urca, de parca ai urca un zgarie-nor pe trepte, nu ne da ragaz de odihna din mers, doar daca facem noi pauze, traseul urca hotarat, castigand altitudine destul de repede. E un traseu turistic destul de sustinut si probabil nu e adresat marii mase de turisti.

De altfel cat timp urcam intalnim doar un grup de 3 turisti.

Tot in sus

Mami se tine bine si urca foarte bine pentru cineva care este la a 3-a sa tura pe munte, dupa o urcare la Bucura si dupa traseul de marti. Cand ne oprim sa-i dau de mancare la Vlad sau sa-l schimb, Geta constincioasa nu se opreste, ci o ia inainte, nu care cumva sa stam noi dupa ea. Desi ii spunem ca nu ii graba si sa se odihneasca si ea, refuza si isi vede de drum. Daca noi nu am reusit sa o convingem sa faca o pauza, apa rece de izvor, zmeura si afinele au avut un succes mai mare. In aceste locuri Geta face popasuri binemeritate.

La racoare

Masaj la altitudine

Dupa ce iesim din padure, urcusul continua sa fie la fel de sustinut. Dar daca prin padure zmeura si afinele ne-au indulcit urcarea, la golul alpin urcarea ne este usurata de privelistile minunate si de vantul care adie numai bine cat sa ne fie noua bine.
Dupa exact 3h30min, ajungem la lacul Seekarsee. Pentru ca dupa urcarea asta ni s-au lungit urechile de foame, luam o pauza de masa la refugiul omonim.

Spre varf

Pe stalpul indicator de la lac observam un traseu de 45min pana pe varful Arbeskopf de 2400m. Ne ne atrage varful, dar suntem curiosi cum se vede din sa, in valea de dincolo de culme. Mai ales ca pe valea vecina stim ca se afla un ghetar. Il vedem pe harti. Dupa ce mancam facem planul: Geta o va lua usor la vale, pentru ca este stresata de coborare, avand in picioare niste adidasi cu talpa plata (ziceam ca trebuie sa ii facem cadou o pereche de ghete de munte), iar noi3 vor urca pana in sa de unde sa putem admira caldarea cu lacul din care am urcat, valea vecina si ghetarul.

Urcarea spre sa

Urcarea in sa pare sa fie un traseu cu mici portiuni de catarat, amenajat cu cabluri si trepte metalice ajutatoare. La inceputul traseului o placuta probabil ca ne informeaza despre dificultatea sa, dar fiind in germana nu pricepem nimic. Oricum din ce vedem mai sus nu pare ceva amenintator, chiar daca il avem pe Vlad cu noi.

Traseu amenajat

Trepte metalice

Lacul Seekarsee

Ajunsi sus, suntem coplesiti de lungimea si adancimea vaii vecine si incantati de ghetarii care se intrezaresc in capatul vaii. Daca tot am urcat pana aici si pana pe varf nu mai este mult, hotaram sa urcam si varful, de unde putem admira valea in care am lasat masina.

Sus pe Arbeskopf la exact 2400m

Deasupra vaii

La vale

Mai coboram mult?

Ca la noi in Retezat

La marginea pragului

Inapoi pe unde am urcat

Am avut grija sa-l ducem pe Vlad din ce in ce mai sus pe munte, astfel incat sa fie tot timpul "aclimatizat" pentru tura urmatoare. Vorba vine aclimatizat, dar am vrut sa-l observam atent sa vedem cum ii prieste altitudinea pe munte. Daca in prima sa tura la 3 saptamani a fost la Cuntu la 1450m, apoi la 4 saptamani a fost in Fagaras la 1750m, acuma la 2 luni fara cateva zile l-am urcat intai la 2300m, azi pana la 2400m, iar maine fix cand implineste 2 luni, va ajunge si la 2500m.

Si se pare ca-i prieste, doarme linistit si mananca cu pofta.

Mai urmeaza si al 3-lea (ultimul) episod...