Parangul Mic 19-20 feb

Vremea nu se anunta prietenoasa, mai precis ceata si precipitatii, dar cum precipitatiile inseamana zapada, ne gandim imediat la schi. Hotaram impreuna cu Hoinarii sa mergem in Parang, sa mai schimbam peisajul de Semenic si Muntele Mic si sambata dimineata pornim la drum. Locul nostru de parcare este sus langa Hotelul Rusu, in fata la Momarlanul Fericit. Iulius iti aduci aminte de Momarlanul Fericit? ;)

Am sosit la zapada... Foca sus!

Momarlanul Fericit

Dupa ce tacticosi ne scoatem echipamentul de tura la zapada, incepem cu o pauza de socializare in parcare la Rusu, unde tocmai ce a sosit si echipa Vertical Adventure.

Echipa Vertical Adventure este si ea in zona

Urcam in statiune printr-o ceata groasa si ne cazam nenea Steli, loc recomandat de Suca. Nu avem in plan sa zabovim mult, doar cat sa luam un pranz copios.

Cu noul echipament de ski ultra usor urcarea e o placere

Pe foci, ca pe telescaun ii plictisitor

Apoi ne scapam de bagajele grele, ne luam rucsaceii usori si ne pregatim sa urcam spre Parangul Mic. Dupa ce iesim din statiune nu mai vedem aproape nimic, e o ceata groasa si laptoasa. Dar tot e bine ca nici vantul nu bate deloc. Si nu e frig.

La coborare de pe varf pana in statiune chiuim incontinu... si nu de bucurie, ci de necaz: intr-una dam de pietrele ascunse din zapada si ne crestam talpile la schiuri. Asta e ce sa-i faci, asa e la schiul de tura.

Am urcat mult, am obosit :))

Panou informativ si in rest... ceata

Dupa-masa bagam cu totii un somn de frumusete, iar seara coboram pentru socializare pana la Rusu; noi pe schiuri, Hoinarii in alergare. Dupa cateva portii uriase de papanasi o luam la deal fiecare dupa posibilitate: Hoinarii in alergare, Alin intr-o alergare pe schiuri, iar eu raman singura singurica in miez de noapte sa urc in plimbare la lumina frontale. Cum Suca a masurat traseul cu GPS-ul, stiam ca am de urcat mai bine de 4km, asadar am inceput sa imi numar pasii si sa aproximez cat mai am pana la cabana. La cabana este cazata o trupa de la Defileul Jiului cu care mai socializam un pic, pentru ca ei sunt foarte glumeti si petrecareti. Mai discutam unde alta de echipament, de schi... de activitatile lor si de activitatile noastre montane, dupa care ne retragem la culcare.

Elena pregatit de snow-running

Duminica vremea este un pic mai prietenoasa (din cand in cand prin ceata se deschide cate o fereastra mica spre vale) si zapada mai primitoare. Suca si Elena investesc un pic in partiile din zona, iar Alin si cu mine mai scoatem ceva bani din investitiile facute in foci. Alin da 2 ture de coborare pana la Rusu si 2 urcari pe foci pana in statiune ca antreament pe Postavaru Night Race din martie.

Pe partie dar in sus

Pentru mine coborarile nu sunt prea placute, avand in vedere ca partia nu este batuta si s-au format destul de multe hopuri care ma zdruncina destul de tare la noul meu gabarit, prefer sa trag si astazi un pui de somn, inainte de plecare.
Cand isi termina toti damblalele, o luam impreuna la vale si mai apoi spre Timisoara.
Si uite asa am facut un pic de miscare prin ceata groasa ce s-a napustit pe toti muntii din zona de vest a tarii.

PS: toate pozele sunt preluate de la Hoinari, noi am fost foarte lenesi in tura asta si desi am carat aparatul cu noi, nu l-am folosit deloc. Multumim Suca de poze!