Saturday 1 May 2010

3 bucle 3 amintiri EcoMarathon - 1 mai


Ce obiective ne setam? Cu cine luptam?
Eu imi setez obiective de timp si nu de loc. Cu un timp foarte bun poti iesi la fel de bine pe locul I, dar si pe IV. Si de ce sa fiu dezamagita de mine ca sunt altele mai bune? Timpul este inamicul meu!
Trebuie sa recunosc ca toate incurajarile de genul: "tu sigur castigi, nu se pune problema!" mi-au picat prost si ma faceau sa ma gandesc ca lumea are anumite asteptari de la mine, urmate de intrebarile de rigoare...

Aceleasi numere de concurs ca la MPC

Bucla 1... sau bucla gelurilor buclucase:
Dupa cele auzite la sedinta tehnica, dupa ce mi-am pus vineri seara borseta cu 0.5L de apa la brau... renunt la apa si la borseta. Dar ce fac cu gelurile? Pai simplu... le bag in pantaloni. Alin si Cristi Ghilt imi spun ca nu-i ok, ca voi avea probleme, dar eu sunt hotarata... nu car borseta cu mine pt 3 geluri si nici nu ma bazez ca mami mi le va da pe rand cand termin cate o bucla. Imi place sa ma bazez doar pe mine. Bag gelurile in pantaloni si iau startul.
Evident ca gelurile prind viata in pantaloni si ma tot chinui sa le ridic, ba le las sa alunece pe picior pana la genunchi... si tot asa... pana cand imi vine idee: daca le bag in chiloti nu vor mai aluneca! Acum ca am rezolvat problema... pot sa imi vad de urcarile si coborarile mele!

La START (foto: Cristi Oprea)

Asta iarna m-am antrenat pe banda pentru cel mai important concurs de anul acesta Olympus Marathon, dar organizarea lui Hercules Maraton mi-a rapit din timpul de antrenament. Asadar iata-ma in drum spre EcoMaraton dupa 2 luni in care nu m-am antrenat cum mi-as fi dorit. Am in cap un obiectiv de timp o medie de 1h45' pentru fiecare din cele de 3 bucle ale trifoiului Eco, adica un timp total de 5h15'. Imposibil! Distanta este mai mare decat la Maraton Piatra Craiului si eu imi propun sa scot un timp mai bun. Si ce daca imi pare imposibil? Pentru un obiectiv adevarat trebuie sa lupti! Daca-l atingi vei fi cel mai fericit, iar daca nu, iti vei confirma banuiala ca obiectivul este totusi prea ambitios. Asadar… poate pe prima bucla voi scoate mai putin de 1h45', pe a doua 1h45' si pe ultima mai mult. Cine stie daca voi reusi? ‘om trai si ‘om vedea.

Mai mari betele decat mine (foto: Cristi Oprea)

Termin prima bucla intr-un timp bun, exact cum mi-am propus. Sunt multumita de mine, desi lumea ma anunta ca sunt a 2-a, ei nu stiu ca timpul este inamicul meu si stau foarte bine la acest capitol. Poate ca Daniela, fata din fata mea, este mai antrenata ca mine, dar nu sunt disperata, beau un pahar de energizant de la Sponser si o iau la deal. Media de viteza este de peste 9km/h... este o medie mare si mai sunt multi kilometri pana la final, trebuie sa imi dozez bine energia, sa nu raman fara puteri pe traseu, dar nici cu prea multa energie la final.

Startul lui Alex

Va fi si EcoKids, concurs pentru copii. Vrea oare Alex sa participe? Desi cand iesim in parc, cand urcam scarile la bloc ii place mereu sa se intreaca cu noi, acuma nu pare foarte hotarata ca ar vrea sa participe la un concurs adevarat! De ce oare? Pai tocmai din cauza mentalitatii: castigator versus cei care pierd! Nu este asa! Toti cei care au curajul sa se inscrie, sa participe sunt castigatori! Cine sunt din punctul meu de vedere cei care pierd? Toti cei care stau pe margine si rad de cei care abandoneza sau sosesc foarte tarziu! Este mult mai usor sa stai pe margine si sa fi « destept », decat sa iti iei inima in dinti, sa te inscrii, sa incerci sa fi un castigator! I-am explicat la Alex ca toti castiga, nu doar cei de pe podium. Chiar si cel care nu mai poate si abandoneaza este mai bun decat cel care nu a participat. Sunteti curiosi de concluzia lui Alex? « Azi este cea mai fericita zi din viata mea » imi declara Alex cateva ore mai tarziu cu medalia la gat, cu diploma si o plasa mare plina de premii.


Alex locul II fete 7-9 ani

Bucla 2... sau bucla cu crampe:
Incep sa ma ia crampele musculare si culmea ca nu pe urcare, ci pe plat. Ma trezesc intr-un picior, sprijinita in bete si imi privesc muschiul cum se zbate. Haide, fii bun si lasa-ma macar sa merg! Trag tare la deal, merg pe plat din cauza crampelor si alerg la vale cat pot de tare.


La finalul primei bucle

Am alergat pe mana cu Garmin-ul lui Tibi. Merci Tibi! Ah, ce bine a fost: vreau si eu unul! Din cand in cand il priveam. Imi spunea timpul, distanta, media de timp pe km si pulsul… toate dintr-o privire. Cred ca cea mai buna reclama pe care si-o poate face un comerciant de ceasuri ar fi imprumutul. Eu nu eram convinsa de acest model de ceas, dar acuma m-am convins si sper cat de curand sa imi iau unul.

Alergand... (foto: Laurentiu Pavel)

Bucla 3... sau bucla din psihic:
Termin bucla 2 si ma incadrez in timpul meu… haide Gianina mai ai inca 13km. Si ma gandesc ca la stadion alerg distanta asta intr-o ora. Ma uit la ceas si scad fiecare 100m. Nu mai e mult si timpul este inca bun. Si daca voi merge in 4 labe, nu ma las intimidata de crampe.
Urc hotarata dealul, beau 4 pahare de apa la tanti din deal... un adevarat ajutor. Pe coborarea spre valea Bangaleasa vad pe jos un gel... ma holb mai bine: e plin! Il ridic rapid, il beau si ii multumesc celui care l-a pierdut.


La capatul ultimei urcari (foto: Cristi Oprea)

Sa nu uitam de organizatori. Fara ei nu ar fi fost nici un concurs, nici o mare intalnire cu multi cunoscuti, ar fi fost un banal sfarsit de saptamana. Nu exista organizatori fara participanti si nici participanti fara organizatori!


Dupa 5h06'

Mai am 2km pana la sosire si ma intalnesc cu Andreea care ma anunta ca Alin a iesit pe locul III. Sunt atat de fericita pentru el incat simt ca imi dau lacrimile. Alerg cat pot de repede, acum am doua motive: sa-l felicit pe Alin si sa imi ating obiectivul meu… tic-tac tic-tac… timpul.

Fete si baieti (foto: Ady Beleanu)

Multumim lui Lucian Clinciu ca ne-a imbolnavit pe toti cu acest "microb sanatos". Unii au devenit maratonisti, altii mai mult… si organizatori. Anul acesta au aparut inca 3 maratoane noi: Eco, Hercules si Ciucas. Cred ca ne indreptam in directia buna, poate in cativa ani vom ajunge si noi romanii sa realizam in procent cat mai mare ca miscare inseama sanatate! Ca a participa este un castig mult mai mare decat a sta pe margine. O medalie, un tricou, o diploma si cateva poze ne vor aminti ani buni de acuma incolo ce frumos a fost pe 1 mai 2010.
Participa si tu la un maraton/semimaraton/cros si vezi cum ii! Nu poti spune ca nu iti place o prajitura pana nu o gusti!


Podium fete (foto: Ady Beleanu)

Ajung la linia de sosire si-l imbratisez pe Alin, emotionati ne felicitam reciproc. Cred ca fiecare in sinea lui se bucura mai mult pentru realizarea celuilalt. Eu cel putin asa am simtit.

Micii campioni

20 comments:

Matei said...

Felicitari intregii familii !!

Em' said...

Fain scris blogul.
Mai cu seama reflectile vis-a-vis de mentalitati, castigatori versus perdanti, etc.

Felicitari! :)

Unknown said...

Felicitari, probabil ziua va fi una marcanta pentru viitorul lui Alex!

Cristi Trandafir said...

Bravo la toti trei !!
Foarte faina povestea :)

Silvique_ms said...

Felicitari pentru reusita. Nu am apucat sa citesc articolul, dar probabil ca o sa revin intr-o alta zi! Bravo voua! ;)

SiS said...

poza cu voi 3, medalii, trofeu....toti imbracati la fel e cea mai tare!
Bravo :-)

Cosmin Andron said...

bravo mai familie! :)

Diaconescu Radu said...

Poza cu betele mi se pare ca exprima foarte bine si vorba "a pune capul in pamant".

Felicitari si mult success la Olympus!

Mita said...

Bravo!! Felicitari in primul rand Alexucii!!!!
Si voua, dar asa, mai pe la urma!! ;-)

Cristi said...

Felicitari prieteni si sa o tineti tot asa

Adi Valean said...

Bravo!

Daniel said...

Cum va descurcati cu fetita in numeroasele weekenduri in care iesiti la munte? Iar in timpul saptamanii, cum reusiti sa va antrenati amandoi, aproape zilnic?

Anonymous said...

Sper sa ajung si eu o data sa am o conditie fizica macar pe jumatate cat a voastra...bravo.

Florin said...

Felicitari pentru reusita si articol. Va multumesc voua si celorlalti care tin astfel de bloguri... sunt miscatoare, indeamna la mobilizare. Eu unul am cazut "victima" :)

Silva P said...

Bravos, tineti-o tot asa!

Anonymous said...

FELICITARI ! , ...FELICITARI performantei sportive ! , dar in primul rand FELICITARI pentru ceea ce santeti ! , o FAMILIE UNITA ! , o famile unita fiind cheia succesului in tot ceea ce viata ne ofera , spiritual si material , dar nu ne si obliga a reusi a le avea , ...
Mult Succes la Olympus Marathon !
Cu Consideratie ,
cristi .

Dan Moldovan said...

Brovo !!! ati comis-o din nou ..vad ca din ce in ce mai bine ...
Multa forta si placere in continuare!

Cosmina said...

felicitari!!! bravo, Alex! toata familia pe podium! :)

dia said...

Minunati! Pur si simplu MINUNATI! Ma bucur foarte tare pentru voi desi va stiu doar din povesti si de pe acest Super Blog! Incredibil cum va stiti stimula unul pe altul si acum si pe Alex! Splendid! Cred ca voi 2 sunteti cei mai fericiti si Alex cea mai mandra! Transmite-i TOATE laudele!
Dia S

andreitzale said...

Cum ii spuneam si lui Alin..
Este locul in care imi incarc bateriile motivationale. Traiesc maratonul pe parcurs ce citesc. thx. Nu m-as fi gandit acum un an, cand m-ati luat de pe drum din Moroieni, la ce presupune un marathon. Felicitari si sper sa ne vedem si la Hercules:)
Andrei Tz