Saturday, 27 February 2010

Pregatiri Hercules Maraton 27-28feb


Maratonul din Piatra Craiului ne-a imbolnavit. Alergand prin frig si ploaie sistemul imunitar a cedat si virusul numit de specialisti VH1TR, adica virusul trail-running sau alergatul la padure cum se mai numeste el in popor, ne-a declansat boala. Am cautat pe internet cum se trateaza acest virus nou, dar am aflat ca nu s-a gasit inca nici un antidot. In schimb creeeaza depedenta, obligand gazda sa alerge necontenit si sa-si achizitioneze papuci de padure. Pe noi virusul ne-a afectat extrem de grav, am facut niste complicatii mai rar intalnite si ne-am trezit organizand Hercules Maraton.

Printre picaturi pornim la deal

Pe traseu

Off ploaie asta!

Primele semne ale iernii

Cum orice maraton montan se desfasoara pe un traseu montan, deci intai de toate trebuie stabilit traseul. Avem o baza destul de buna, un traseu conceput de Alin ca antrenament pentru Maraton Piatra Craiului. Acest traseul are 34km si am vrea sa mai adaugam o portiune la el, pentru a-l apropia cat mai mult de distanta unui maraton de sosea 42.195km.

Ce frumos va fi la primavara pe aici

Alergand cu spor pe frig

Ceata

Eu pe unde alerg acuma?

Acasa imi fac si eu munca cu ajutorul bunului prieten Google Earth si studiez posibilitatile de largire a buclei initiale. Dupa ce teoretic am gasit 3 variante, urmeaza sa mergem in teren sa vedem despre ce este vorba.
Pentru prospectare de data aceasta alegem ca baza satul Bogaltin, de unde marsul de apropiere si de retragere e mai facil decat din valea Cernei. Locul de dormit ni-l alegem... in masina. Cu noua achizitie de la Spumotim, un burete gros si dens, dormim mai bine in masina decat in cort, ca intr-un pat mobil.

Zapada sta exact in drum

Haide! Vii?

Snow-running?

O bucla care ar duce un plus de 7km la traseu ar fi prin valea Bolvasnitei si aceasta zona este prioritatea numarul 1 in prospectarea de sambata.
Pornim din Bogaltin in sens invers traseului de maraton, spre Poiana Lunga si coboram in valea Bolvasnitei. Coborarea nu pare sa fie prea potrivita pentru maraton, nu mai e de mult timp circulata si poteca s-a umplut de smarcuri si lastaris, dar rapid ajungem in vale unde dam de un drum forestier. Pe aici nu am mai fost niciodata, este o zona noua pentru noi. Observam aici urmele unor vechi defrisari: versanti dezgoliti, tot felul de baraci si urme de exploatare. Drumul este potrivit pentru alergare sau bike, dar peisajul nu se potriveste cu specificul restului traseului. Traseul de baza alterneaza prin zone prin padure, cu portiuni prin zone deschise, prin fanete cu peisaje imbietoare.

Prin ceturi si nameti

Buna ziua calutilor!

Pe valea Bolvasnitei

Bolvasnita

Din valea Bolvasnita revenim in traseul nostru printr-o zona foarte fascinanta in care am intalnit jnepeni, brazi, pasuni si stanci. Zona arata foarte bine, dar este plina de drumeaguri si poteci in toate directiile, deci ar fi mare riscul ca participantii sa se rataceasca. Plus c-ar necesita o logistica imensa din partea noastra ca organizatori. Decidem ca bucata aceasta ar duce doar un plus de km, dar ar ciobi din frumusetea traseului. Decat mult si prost, mai bine mai putin, dar de calitate. Hotaram ca tinem mai mult la frumusetea traseului decat la distanta lui si renuntam a introduce aceasta bucla in traseu. Ne retragem la somn in dormitorul nostru pe 4 roti, urmand ca maine sa prospectam ultima sansa: o bucla care include o parte mica din creasta muntiilor Cernei.

Bau!

Pe valea Bolvasnitei

Ciocnim un vin in noul cort

Spre Poiana Matii

Duminica pornim spre Poiana Matii si cautam iesirea in creasta prin saua Prislop. Zapada nu ne ajuta de loc, ci mai degraba ne incurca... ascunzand de noi potecile. Trackul de GPS facut de mine in Google Earth este aproximativ, caci din satelit nu se vad potecile prin padure, asadar incercam sa intuim o poteca si ajungem la stana Ciumerna.

Nu mai pot, am obosit!

Sa intru un ceata?

Fugi ca te prind ceturile!

Bogaltinul privit din Poiana Matii

La stana Ciumerna vedem multe urme proaspete de lupi si ne gandim amadoi: oare nu vom avea privilegiul sa vedem si noi niste lupi? Ne-am tot dorit noi sa vedem lupi, dar din pacate doar urme am vazut... nici un lup nu ni se arata. Poate ca ei ne privesc pe noi din padure, dar noi n-avem asa priviri ascutite sa-i vedem.

Pe aici oare unde iesim?

Podet peste Ciumerna

Pe la stana Ciumerna

Spre creasta muntior Cernei

De la stana urcam pieptis pe muchie si incercam sa iesim in creasta. Fermoarul de la geaca imi face necazuri si nu-l pot inchide de loc, iar vantul care bate in creasta ma patrunde. Aici este iarna in toata regula. Renunt la iesirea in creasta. Alin este dezamagit, ar vrea sa iasa in creasta si sa se intoarca prin saua Prislop, astfel sa avem track-uita aceasta zona. Coboara cu mine pana in padure la drumul forestier cunoscut, iar de aici se intoarce singur inapoi pe creasta, apoi parcurge bucata de creasta si coboara prin Saua Prislop.

Mai un pic si ajung sus

Zapada multa pe creste

E totusi inca iarna

Iarna la stana

Ma fac si eu utila jos in Bogaltin, spal de noroi papucii din tura de sambata si pana vine Alin fac curat si in masina.
Desi prognoza meteo te imbia sa stai acasa, noi am reusit sa facem treaba buna: am prospectat o zona noua si am definitivat traseul de maraton. Abia asteptam sa vina primavara, sa topeasca zapezile, sa putem si noi alerga acest traseu care ne place foarte mult si care ne este foarte drag. Fiecare cioara isi lauda puiul, nu?

3 comments:

Mihai-Sorin Sirbu said...

Super tare initiativa sunteti de medaliat! Succes maxim!!

Silvique_ms said...

Subscriu: Succes maxim! :)

fane said...

Foarte interesant