Am plecat la Rausor trupa mare. Horica a fost cel care ne-a rezolvat de cazare si nu doar atat, s-a ocupat si de gospodarie.
Sambata Alin, Horica, Mardale, Suca si Elena au pornit spre partia din spatele refugiuliu Condor. O partie privata cu acces pe baza de piei de foca. Andreea si cu mine ramanem sa dam ture pe partia din Rausor.
Zapada este putina si imi place mai mult sa urc decat sa cobor. Facem cateva ture si ne intoarcem la cabana sa mai bagam lemne pe foc. Plictiseala mare...
Zapada este putina si imi place mai mult sa urc decat sa cobor. Facem cateva ture si ne intoarcem la cabana sa mai bagam lemne pe foc. Plictiseala mare...
Trupa de la Condor nu au nici ei o zi mai reusita. Pe sus zapada se crapa, iar prin padure nu are nici baza, asa ca indreptam ziua cu seara. Ni se alatura si Oana cu Mishu si-l sarbatorim pe Markus (inca o data "La multi ani" pentru Markus). Mishu ne povesteste cum bunica lui "era 7 frati", iar Markus isi aduce aminte de traseul de bike de la CA: "erau niste coborari tehnice pe urcarea aia!".
Duminica vreme este mai buna si pornim cu toti pe foci in sus. Cei mai hotarati ajungem pana pe creasta sub varful Lolaia si avem parte de distractie maxima la coborare. Sus in creasta zapada este bocna, printre jnepeni avem parte de zapada mixta, iar prin padure pulvar. Ce mai nasoala parte este pe sub telescaun unde ochii se bucura de pulvar, dar pietrele musca din schiuri.
Venit! Vazut! Urcat! Schiat! Zgariat! Plecat!
Venit! Vazut! Urcat! Schiat! Zgariat! Plecat!
No comments:
Post a Comment