Saturday 17 January 2009

Retezat - o noua perspectiva 17-18 ian


Din nou este week-end, din nou plecam pe munte si tot in Retezat mergem ca si we-ul trecut. Desi i-am calcat pragul de nenumarate ori, nu ne-am plictisit deloc de el. Acum vrem sa strabatem un coltzisor in care n-am mai umblat: creasta ce leaga varfurile Vacarea - Lazarului - Gruniu - Ciumfu - valea Marii - Custurii.

Urcam azi?

Desi initzial tura a fost gandita pe schiuri, renuntzam la ele dupa ce Tavi ne spune ca a fost in Godeanu pe schiuri si mai mult s-a chinuit cu ele din cauza zapezii inghetzate.
Plecam la drum doar 3: Schipi, Alin si cu mine; drumul din Timisoara este lung, iar ceatza densa il face parca si mai lung. Vineri seara ajungem in Campu lui Neag si ne cazam la pensiunea Retezat, unde suntem placut surprinsi de conditzii&pret in comparatie cu celelalte oferte din zona.
Gazda noastra, foarte amabila de altfel, ramane surprinsa ca dupa ce c-am ajuns vineri tarziu pe la 22.30, deja la 8 dimineatza si plecam. Asa oaspetzi grabitzi...

Stana Lazarului si vf Gruniu

Dimineatza timpul trece repede pe langa noi... Alin ne lasa cu bagajele in drum la propriu :D ... nu ne paraseste, doar ne lasa la intrarea pe valea Lazarului si merge sa parcheze masina la Cheile Butii, pentru ca pe acolo vom incheia maine circuitul nostru. Ce bine ca nu am luat schiurile... multzumim Tavi de sfat!... forestierul e acoperit cu gheatza lucie, iar prin padure zapada ioc. Tot gandindu-ne ce aiurea ar fi fost sa caram schiurile in spate pe urcusul prin padure, Schipi renuntza si el la rachete, "ajutat" de Alin care ii tot spune ca prin padure nu va fi multa zapada, iar pe creasta fiind bocna vom merge la coltzari... Asadar mai stau la o tura de asteptare, de data asta cu Alin sa-l asteptam pe Schipi, plecat la masina sa-si lase rachetele.

Rachete? Rachete?

Urcam pe forestierul de pe valea Lazarului, insa nu nimerim din prima iesirea de pe drum, nici nu avem cum... nu gasim poteca de pe harta, ne intoarcem un pic pe drum si decidem pe unde este mai bine sa urcam pe piciorul impadurit. Unde ne miroase noua mai bine, ii dam drept pe coasta in sus pana prindem linia culmii Zanoaga. In padure frunze si pamant inghetzat... ce bine ca nu avem in spate schiuri si rachete si ce "distractiv" ar fi fost in clapari de tura.
Cum tot bajbaim dupa poteca care nu e, inceputul turei nu e foarte promitzator, insa Alin ne incurajeaza si scoate o perla: "daca deseara o sa fie lumina, atunci putem merge si pe intuneric!".

Pasi in 2 pe munte (made by Schipi)

Dar nu dureaza foarte mult si se termina padurea de fag, unde e zapada mica si inghetzata si incepe cea de brazi, unde zapada e moale si creste pe masura ce urcam. Il intreb mereu pe Schipi care se afunda pana la genunchi: "Rachete? Rachete? Rachete?".

Opera lui Mos Martin

La un moment dat dam de urme de-ale lui Mos Martin, care si-a lasat opera si pe brazii din padure: niste scrijelituri in scoartza copacului pana pe la 2m inaltzime de ne trec totzi fiorii. Desi urmele in zapada sunt vechi, pana la iesirea din padure piuim si haulim, doar doar ne aude din timp mosul si o intinde din calea noastra.

Mare involburata

Am ajuns

Vremea este rece si nu pare a fi cea mai buna. Valatuci de nori se inghesuie in creasta si fuioare de ceatza ne acopera din cand in cand. Asadar luam decizia sa punem cortul sub creasta, exact sub vf Vacarea la 2250m. In caz de ceata si vizibilitate redusa, maine sa avem optziunea retragerii rapide din creasta, fara sa fim nevoitzi sa orbecaim prea mult prin ceatza.

Incepe spectacolul norilor

Cortina se trage

...si show-ul a inceput

Este cumplit de frig din cauza vantului, asa ca eu ma bag in sacul de puf si ascult racnetele masculine de afara. Ce se petrece afara? a inceput un spectacol al naturii, cetzuri si vant, soarele la apus si sunetele scoase de camarazii mei de tura care indura frigul pentru a fotografia secventze din spectacolul naturii. Alin imi spune ca degetele lui au suferit pt fiecare apasare pe declansator, dar ca a meritat supliciul.

Cei mai frigurosi stau in cort - Gianina

Cei mai rezistentzi fac poze - Schipi si Alin

Vanatorul de peisaje

Dupa ce soarele apune vin si baietzii in cort si incepe inghesuiala. Schipi a sapat o groapa in absida, pe post de bucatarie... acolo au montat aragazele care incep sa sfaraie... fierbe supa, se face pireul, se frig carnatzii si se coc prajiturile (jumate adevarat, jumate delir din cauza frigului).
Dupa cina copioasa, induram pentru ultima data frigul in seara asta si iesim pe rand la... baie.

Bucataria noastra

Schipi imi vorbeste de niste saculetzi minune care la contact cu aerul se incalzesc. Imi spune ca sunt si talpici pt bocanci care se pot refolosi si care te tin un sezon... oare delirez? Se pare ca nu... Schipi scoate 2 pungutze cu un continut magic care incet incet se incalzesc pana cand devin fierbintzi, incredibil, dar adevarat... Dupa ce baietzii ii testeaza sunt fericita posesoare a saculetzilor :D asa ca imi pun unul la shale, dar trebuie sa am grija, nu pe piele... pentru ca chiar arde.

Punctul culminant al spectacolului

Un alt spectacol: rasaritul dupa Parang

Dimineatza asa as mai dormi... dar pot cu matinalul de Alin? Care ca de obicei da trezirea in stil spartan. De fapt se trezeste singur la 5.30, topeste zapada pt 2 oale de apa si apoi la 6.30 ne da si noua trezirea. Strangem cortul si baietzii sunt din nou in extaz... rasare soarele. Dar razele lui nu sunt fierbintzi, asa ca o iau in sus sa ma incalzesc mergand si ii las pe ei sa faca poze. Imi este foarte frig si ma gandesc ca asa frig parca nu mi-a fost niciodata... dar parca tot asa am gandit si in Ciucas cand am fost... insa acasa la caldura mi-a facut placere sa rememorez tura.

O noua zi

O noua creasta

Pe creasta merg constant si incet, dar baietzii nu ma ajung pentru ca se tot opresc sa faca poze. Ii astept totusi pe vf Ciumfu Mic, dar apoi o iau inainte din nou... tot de frig.

Ultimii pasi

Pasind printre nori

Aici mi-as dori sa ma intorc mereu (made by Schipi)

Cand ajung pe varful Custurii, punctul culminant al urcusului nostru, soarele ma aplauda cu razele sale... ce bine, iesi din nori, incalzeste-ma soare! Ii astept pe fotografi si admir privelistea... Nu stiu cum se face, dar tot restul masivului Retezat este in nori, varfurile mai mari Peleaga, Papusa, Mare, Retezatul au o cusma de nori pe frunte, la fel si vecinul Parang in zare, doar pe creasta noastra este senin. Se pare ca ne-am ales bine locul excursiei.

Peleaga si Papusa cu cununa de nori

La vale... spre Saua Plaiului Mic

Pe acolo am fost week-end-ul trecut... Peleaga, Papusa

De pe vf Custurii, manatzi de vant o luam la vale spre Saua Plaiului Mic admirand niste capre negre si toata privelistea ce este dezvaluita incet incet de ceatza.

Cabana Buta

Din sa o luam la vale spre cabana Buta si Cheile Butii. Cum am coborat din creasta vantul a incetat, soarele e stapan pe cer, iar la cabana Buta, pustie acum, termometrul indica la soare +14 grade... ah, ce cald si placut este!
Prin padurea de brazi cu zapada moale il mai necajesc un pic pe Schipi: "Rachete? Rachete?"

Harta traseului nostru (rosu - sambata, violet - duminica)

Pozele lui Schipi le putetzi vedea aici: http://picasaweb.google.co.uk/zarastit/Retezat_iar#

10 comments:

Claudiu said...

Frumoasa tura. Abia astept Retezatul(15-17 Februarie) inca 3 saptamani :D

Anonymous said...

Superbe poze!!

Anonymous said...

m-ati terminat cu pozele astea! bravo neica!

Anonymous said...

Excelent jocul luminilor!
O tura, cum spunea un prieten, legendara...Felicitari!:)

Lucian said...

Faina tura. Poze super. Sincer va invidiez.

GIURGIU said...

Bravo! nu as fi stat in cort nici un moment! Superbe fotografiile - ce bine ca putini pot ajunge acolo! :)
La cat mai multe "ture" de genul asta!

Anonymous said...

Nota 11+ pentru poze. frumoasa tura

Anonymous said...

arata f bine pagina cu headerul asta!

jojika said...

exelenta poze/tura 7/7

Anonymous said...

Fain traseu,reusita tura,superbe imagini!!! bravo