La catzarat prin Retezat 23-25ian

E alt week-end, e acelasi munte, Retezatul pt al 3-lea we consecutiv. Cineva m-a intrebat daca nu ma plictisesc sa merg tot acolo? Cum sa ma plictisesec? Caci dupa atatzia ani inca n-am ajuns sa-i scotocesc toate ungherele, mai sunt atatea chestii de descoperit, alte provocari de incercat.

Nu-i prea blanda vremea!

De data asta mergem la catzarat cu gashca de la club: Ioana, Mardale, AndreiP, Margica, Oana&Nae, Markus. Ni se mai alatura Luci, Sorin, Justin si Laura din Bucuresti, Ioana din Cluj.
Plecam pe rand cu 3 masini din TM care cum poate scapa mai iute de pe plantatzie si ceva mai tarziu in noapte vor sosi Razvan cu Calin (Captain) si inca 2 baietzi.

E o mica aventura si sa ajungem la Gentziana: Mardale e hotarat sa urce cu masina cat mai sus pe forestier dupa Carnic pana cand incepem sa dansam pe gheatza ca sticla de pe drum. Cu ceva emotzii si cu un ultim avant hotarat reuseste sa treaca de gheatza si parcam in dreptul amenajarii hidrotehnice. Si urcusul pe picioare ne pune serioase probleme... echilibrul si indemanarea ne sunt puse la incercare cu dansuri pe calotele de gheatza lucie ce impanzesc drumul.

Stam ca pinguinii in frig

Ajungem exact la miezul noptzii la Gentziana, unde Csabi cabanierul ne asteapta foarte primitor cu ceaiuri calde. Deocamdata suntem singurii oaspetzi ai cabanei. Csabi, militaros din fire, isi face datoria si ne informeaza ca de obicei despre regulile cabanei: in cabana nu se umbla in bocanci, ci in slapi, mancarea se pune in dulapioarele din sala de mese, stingerea e la ora 22, noaptea chiar dc suntem somnorosi nu se face pipi in zapada pe poteca spre WC :D, ci exact la WC. Din respect pt munca depusa pt amenajarea cabanei, intzelegem si respectam regulile, chiar daca unii ar mai fi stat la povesti sambata dupa 22.

Scrutez traseul la intrarea in Creasta Vulturilor (foto Oana&Nae)

Sambata dimineatza in mod miraculos, data fiind ora tarzie de culcare, reusesc sa trezesc trupa Alternativa intre 7-7.30 :P Toata lumea e in priza si se fac echipele pt catzarat. La ora 8.30 reusim sa plecam spre peretele Bucurei in configuratzia: eu-Ioana, AndreiP-IoanaCJ, Margica-Mardale, Nae-Oana-Luci. Restul mai savureaza somnul si aleg trekking.

Micutza alpinsita Ioana pe valcelul din Furcile

Oana in regrupare in Furcile

Vremea nu-i grozava, desi pentru motivare noi l-am aburit pe AndreiP ca prognozele indicau "conditzii ideale de catzarat" :D La fatza locului conditziile ideale se traduc in: frig, burnitza slaba, oleaca de vant si multa ceatza. Atat de joasa si de deasa e ceatza incat avem probleme serioase sa ne orientam si sa nimerim drumul optim spre perete Bucurei.

Mardale, vesel in post (foto Oana&Nae)

Simtzurile ne spun c-am iesit prea devreme din poteca la dreapta si s-ar putea s-o fi luat mai degraba pe saua Stanisoarei. Mergem pe curba de nivel pe niste versantzi abruptzi si nu recunoastem deloc imprejurimile ascunse de cetzuri.
Ne trezim adunati ca oile gramada dezorientatzi si fara prea mari sperantze sa mai gasim peretele. Dar optimismul si buna dispozitzie nu ne parasesc, asa ca cel mai bun lucru e sa dam atacul la ciocolatzi, biscuitzi si ceaiuri ;)

Valcelul de iesire din Furcile pe Bucura II (foto Oana&Nae)

La un moment dat norocul ne surade, norii incep sa se sparga nitzel, ceatza se mai ridica si uluitzi vedem peretele exact deasupra noastra. Navalim totzi gramada la baza lui si incepem echiparea. Conditziile nu sunt dintre cele mai grozave: peretele e tapetat cu un strat subtzire de gheatza din lapovitzele saptamanii trecute, nici prea gros cat sa tina, numa "bun" cat sa acopere stanca, iar vremea nici ea prea grozava. In conditziile astea nu raman multe alternative: doar clasicele trasee Creasta Vulturilor si 25Octombrie. Problema e ca suntem 4 echipe adunate la un loc si vom sta la coada.

Asteptam cuminzti la rand (foto Oana&Nae)

Oana in traversarea din Furcile (foto Oana&Nae)

Eu cu Ioana intram in Creasta Vulturilor cum era planul. Incepem cu o lungime de dinaintea intrarii in traseu printr-un valcel inclinat pe unde urc neasigurat, dar cu grija. Iesirea din valcel imi pare delicata, asa ca pt sigurantza imi bat un piton si regrupez la placutza de la intrare. Intre timp observ cum ceilaltzi au abandonat planurile initziale si au zbughit-o totzi in traseul Furcile. Ioana se cazneste mult sa scoata pitonul, deja inghetz de frig, asa ca dupa ce ma plictisesc ii spun sa-l lase ca sta bine :D Ajunge sus si ne sfatuim: cu rataceala prin ceatza deja s-a facut ora 13, noi ne-am miscat cam incetutz pana aici ca sa iesim pe lumina din cele 6 lungimi ale traseului, asa ca-mi pare mai intzelept sa sunam retragerea.

Ante-intrarea din Creasta Vulturilor (foto Oana&Nae)

Echipa: Ioana si Alin

O zbughim si noi cu elan dupa restul, urcam rapid valcelul plin cu zapada, care pare sa stea bine si ii ajungem la lungimea de traversare, unde Oana inchidea plutonul. Deja pare sa ninga mai serios. Folosim si noi asigurarile mobile montate de Margica si iesim ultimii incheind plutonul pe vf Bucura II.

Greuceanul Margica

Ziua o incheiem cu o mansa montata de Margica undeva in zona intrarii in traseul 25Octombrie.

La cascada de gheatza de sub Stanisoara

Duminica avem iar planuri mari, ma trezesc primul din cabana... sau cel putzin asa cred eu pana-l intalnesc pe Csabi cabanierul care sta in liniste in pozitzie de dreptzi, cu mainile la spate in pragul incaperii sale... oare vad un capitan de vas? visez?... nu e doar Csabi militarosul :P care pare sa indeplineasca un ritual, acela al intampinarii oaspetzilor cabanei in prag de dimineatza, focul deja e facut in sala de mese si deja ma intreaba de ceai si de planurile de azi... de admirat Csabi pt pasiunea care o pune in ceea ce face!

Oana&Nae

Nu stiu cum, dar reusesc sa-l trezesc pe Mardale cu noaptea-n cap , adica la 7.15 :D Decidem sa facem echipa si sa mergem in Creasta Frumoasa. Pe cand ceilaltzi se trezesc, noi reusim sa plecam. Imediat ce iesim din poteca, incepem "distractzia" zilei, adica lupta cu jnepenii. Zapada e foarte moale si ne scufundam pana la sold in capcanele submerse intinse de crengile jnepenilor. Tragem cu schimbul la solicitanta munca de a sparge urme. Intr-o 1h reusim sa ajungem la baza Crestei Frumoase.

La lucru: Alin si Oana

Avantul nostru insa este curand spulberat... Mardale intra cap si dupa catziva pasi deducem ca intrarea in traseu e destul de dura, o fatza cazuta si spalata pe care nu sunt prize la piciorul stang. Dupa cateva sfortzari aluneca si smulge un piton, noroc ca ramane agatzat in pioletul din dreapta. Brusc ii scade moralul si pofta sa mai incerce alte manevre. Eu inca nu ma simt in postura sa incerc cap un astfel de traseu, poate cand o sa cresc mare o sa ma bag si eu :D

Exersez (foto Oana&Nae)

Asa ca ne bagam coada-ntre picioare, lasam Creasta Frumoasa pe alta-data si o luam pe curba de nivel spre cascada de gheatza, care intre timp vedem ca e luata cu asalt de restul trupei.
Nu avem cuie de gheatza asa ca Nae si Luci (zis Vulturu) pun 2 manse pe gheatza pe pinii de deasupra, iar eu cu AndreiP punem o mansa mai in dreapta pe stanca curata pt dry-tooling.
Toata lumea se da pe gheatza, pare foarte distractiv, imi testez si eu pioletzii cei noi de gheatza ;) Bucata din dreapta e mai usoara, e inclinata la 70-80gr, insa cea din stanga e mai frumoasa, are 2 tzurtzuri verticali pe care pioletzii mei catzara aproape singuri.
Mansa de dry-tooling nu pare sa atraga lumea, asa ca ma dau doar eu si AndreiP, care isi incearca si el pioletzii cei noi ;) Ii incerc si eu, caci ai mei erau foarte solicitatzi. Amandoi ne declaram multzumitzi de traseu.
Margica si Justin au intrat intre timp si ei in Creasta Frumoasa si cum sunt Greuceni... normal c-au facut lungimile cele mai importante... macar i-am ajutat si noi cu batutul urmelor pana la perete.

Aprofundez (foto Oana&Nae)

N-am prins vreme frumoasa we-ul asta, nici nu prea ne-am realizat planurile de acasa, poate data viitoare, dar macar am avut ocazia sa iesim impreuna si bineintzeles am respectat traditzia si am incheiat iesirea cu delicioasele clatite de la Clopotiva.