Saturday, 26 July 2008

Garana - Muntele Mic - Garana 26-27iul


In ultima tura de antrenament ne suim din nou in sa pt o tura de bike care avea sa fie cea mai grea din toate cele 4: pe harta am masurat aprox 110km si 2900m diferentza de nivel, pe teren insa aveau sa fie 19h30', 130km si 3400m diferentza de nivel.
Desi tura e planificata la altitudini mult mai mici decat Trans-Alpina din Parang, ne dam seama doar privind harta ca avea insa sa fie o tura mai aspra si mai complexa. Pana la urma avea sa fie chiar ceva mai aspra decat estimarile :D
Traseul e o idee mai veche a lui Mardale si cum tinea mortzis sa-l facem, numai bine era potrivit pt o tura de antrenament de andurantza. Trebuia gasit insa we-ul potrivit pt o astfel de tura, adica la altitudini mai joase, adica un we mai racoros. Si cum we-ul se anuntza destul de ploios, tura se potriveste la fix :D Doar in concurs putem da de orice vreme.

Garana, urcand spre vf Nemanu Mare

Traseul se intinde in 2 masive muntoase, Semenic si Muntele Mic-Tzarcu incepe in Garana (1000m), coboara si urca pe vf Nemanu Mare (1100m), coboara prin Lindenfeld pana in valea Timisului la Buchin (250m), de acolo pe valea Bolvasnitzei pana in Bolvasnitza, trece peste dealuri si fanetze pana in Borlova, urca pe vechiul drum militar pe la Fantana Voinii pana in statziunea Muntele Mic (1525m), de acolo coboara pe sosea pana in saua Jigoriei (1250m), apoi urca prin Poiana Dacia pana la statzia meteo Cuntu (1600m), coboara in Poiana Strigoniu (1000m), iar urca pe Culmea Pleasa (1400m), coboara din nou in valea Timisului prin Sadova Noua si din Slatina Timis (300m) urca pe drumul forestier spre Brebu Nou (1000m) si circuitul se inchide tot la Garana. Deja am obosit doar scriind insiruirea lunga a traseului :D

Markus (din echipa Duracell)

Ca de obicei fixam un base-camp de data asta fara cort, vineri noaptea dormim la cabana din Garana a asociatziei Banat-Ja. Tura este open, se inscrie o gramada de lume, mai multe grupuletze dar cu planuri diverse. Suntem cei cu planuri de antrenament din echipele pt concurs: Half Alternative (Gianina, Mihai), AlternativeTM (Ioana, Mardale si io), Botanicii (Mara, Titi, Calin, Norbi) la care se adauga Neatzu si Markus care si ei sunt tentatzi de intreg traseul. Mai sunt Diana, Hume, Silvica fara planuri precis conturate si Carol, cel mai bun cunoscator al drumurilor din zona, aflat la Brebu Nou dupa o tabara EnduroMania.

Carol se pregateste de tura

Sambata dimineatza ne mobilizam relativ bine si reusim sa plecam la 9am. Ni se alatura si Silvica si Hume care vor parcurge din traseu atat cat le va face placere. Deocamdata Carol e sef de trib, responsabil cu orientarea, cunoaste bine zona si ne ajuta mult caci bucata prin padure in urcare spre vf Nemanu Mare (1100m) si coborarea spre Lindenfeld are puncte delicate in care se poate pierde usor drumul.

Silvica discutand cu bicicleta

Tura incepe promitzator, adica noroaie la greu asa cum ne asteptam, acolo unde pedalele nu conving solul clisos recurgem la reprize de push-bike.

Carol la push-bike

Atmosfera e mistica, padurea e cuprinsa de cetzuri, noi ca niste spiridusi voiosi cutreieram prin cotloanele tainice ale padurii... oare ce cautam? cautam sa urcam, ne muncim impingand bidivii prin noroaie la deal, transpiratzia curge suvoaie, nici nu mai stim dc prin barbi sau pe capete e bruma diminetzii sau transpiratzia noastra.

Prin ceatza

Carol cu bruma-n barba

Mardale zici ca-i pirat brumat

Dupa urcare urmeaza deliciul, cam 850m coborare pe drumeaguri bolovanoase, noroioase, alunecoase, ingredientul perfect pt o aventura pe gustul nostru. Trecem prin Lindenfeld, doar umbra satului a ceea ce fusese odinioara, apoi drumeaguri faine prin fanetze pitoresti si un forestier ce se transforma in sosea.

Totul ii in grafic?

A fost fain pana aici

Trupa la Lindenfield (+ Alin fotograful)

Dupa o repriza de coborare in viteza pe sosea, la 3h30' de la plecare si vreo 35km parcursi iesim la valea Timisului in Buchin. Ne ingrijim intai de bidivii nostri mocirlitzi, ii spalam in Timis, noi nu mai contam, pe noi ne dregem cu bere fara alcohol si energizante.

Sedintza tehnica

Dupa primul sfert de tura

Din Buchin, Carol si Silvica ne parasesc, se decid ca le ajunge tura dc vor inchide circuitul spre Garana pe drumul forestier ce urca din Slatina-Timis spre Brebu Nou, drum ce-l vom urca si noi, insa mai tarziu in noapte. Hume ne parasise inca de pe platourile mistice invaluite in neguri de desupra Garanei, cautand peisaje pt fotografiat.
Noi restul de 6 (Gianina, Ioana, Mardale, Mihai, Markus si io) ne continuam traseul. Mergem o bucata de 3-4km pe soseaua europeana si apoi cotim pe valea Bolvasnitzei. Din Bolvasnitza conform hartzii trebuie sa prindem un drumeag ce taie peste dealuri si fanetze si ce ne scoate tocmai in Borlova.

Alin: In directia aia trebuie sa o luam! Mardale: Oh, nuuuu!

Dupa partea frumoasa prin fanetze la coborarea spre Borlova avem parte de cea mai noroioasa si mocirloasa parte a turei. Intrarea in sat o facem pe un adevarat bulevard, un drum pavat de toata frumusetzea, doar suntem in Banat si locuitorii tin la impresie ;) Dupa 2h din Buchin sosim in Borlova.

Level 3

Pull-bike

Ioana dand iama la mure

Drum pavat

Numai bine ce-am scapat de noroaie, ca odata iesitzi din Borlova, in loc sa alegem asfaltul confortabil al soselei pe care am urca lejer pana pe Muntele Mic la indicatorul banda rosie parasim soseaua si urcam pe drumul vechi militar. E ca si cum ai urca pe jos, in loc sa alegi telecabina :D Noi insa nu vrem sa fie deloc usor si ne asteapta o urcare de peste 1000m diferentza de nivel. Indicatorul ne anuntza ca avem 4h de urcat, noi speram sa-l scoatem mai iute.

De aici incepe urcarea

La inceput urmam drumul forestier pavat de pe valea Sebeselului, aici vechiul drum militar e inca in stare buna, insa odata cu primele serpentine ce prind Plaiul Mare al Borlovei, drumul se inaspreste, panta devine tot mai accentuata, drumul bolovanos. Picioarele trag cat pot, plamanii pompeaza din plin, transpiratzia siroieste, dar la un moment dat bolovanii inving si trecem la push-bike.

Markus la runda de push-bike

La Fantana Voinii loc bun de popas cu apa si bancutza facem un popas de re-energizare, caci motoarele scazusera deja turatzia si apoi continuam traseul care aici devine poteca. Push-bike la greu si in continuare. Eu iau bicicleta Gianinei la impins care-i ceva mai grea, mergem prin cetzuri, oleaca de vant, se face frig, dar in mai putzin de 3h la ora 18 reusim sa ajungem la statziunea Muntele Mic. Asa cum intuiam de jos, jumate din urcare a fost push-bike, dar la concurs vom avea de toate...

Zgribulitzi la Fantana Voinii

Desi nu trecuse 1h de la popasul de la Fantana Voinii, la MMic avem ocazia sa realimentam pt cel mai important popas al zilei, mai ales ca partea nocturna a turei ne va solicita din plin. Asa ca intram la o ciorba la Cerbul si apoi ne pregatim pt deliciul coborarii pe sosea.

Ca iarna la ski la MMic: la o ciorba la Cerbu

Ce urmeaza e greu de descris in cuvinte: 300m diferentza de nivel coborare pana in saua Jigoriei, vantul care vajaie in urechi, traiectorii negociate optim in curbe, inclinare in viraje, accelerare la iesire din viraj... intocmai ca la cursele de motoare, nu-i bine sa am kilometraj la faze din astea ca m-as speria :D Dar cum tot ce-i fain dureaza putzin, doar 9min a durat si coborarea.
De aici ii dam blana la deal prin Poiana Dacia urcand spre statzia meteo Cuntu. Facem pe indienii cititori de urme: la iesirea din baltzi vedem urme de pneuri de bitzigla. Hmmm, oare Botanicii ne-or fi luat-o inainte? Si totusi chiar dc au urcat pe asfalt erau in urma noastra, cum sa ne fi ajuns? Tragem tare si in 1h10' de la MMic ajungem la Cuntu, punctul maxim al turei la 1600m altittudine. Nea Puiu meteorologul de serviciu nu vazuse neam de roata de biciclist. Deducem ca Botanicii nu s-au oprit la Cuntu.
E deja ora 20, nu stam mult caci seara e aproape si noi mai avem de urcat Culmea Pleasa unde trebuie sa ajungem pe lumina.

Cuntu - de aici a urmat noaptea

In Poiana Strigoniu intalnim 2 tarani care ne confirma ca trecuse o trupa de 5 biciclisti, aveau cu ei si o fata. Deci e clar Botanicii sunt inaintea noastra.
Aveam sa aflam ulterior la finalul turei c-au plecat la 10am la 1h dupa noi, dar au ales varianta de urcare pe sosea si din Borlova au facut stopul si un tractor i-a luat pana in saua Jigoriei, unde au suntat MMic si au luat-o direct spre Cuntu.
In elanul coborarii Gianina baga o tranta pe iarba, dar fara urmari, ramane doar cu sperietura.
Apoi urcam voiniceste la deal si atacam serpentinele de pe Plaiul Varciorovei. Ajungem in saua unde se desparte Plaiul Varciorovei de Culmea Pleasa exact cand ziua se ingana cu noaptea. Cum negurile se joaca pe sus pe culme si noi mai avem de urcat pana acolo si apoi sa gasim drumul optim de coborare prin neguri si intuneric, preferam sa alegem drumul sigur de coborare pe drum forestier ce ne scoate in Varciorova.
Aprindem frontalele, farurile de bitzigla si prin ceatza deasa ce s-a pus coboram spre Varciorova, de fapt coborand intrasem in nor. Acelasi deliciu ca si coborarea din Lindenfeld: bolovani, noroaie, drum alunecos, sleauri adanci, de data asta sarea si piperul este coborarea nocturna.
Drumul e foarte lung si sinuos si dc adrenalinsa nu ne-ar tine in priza cu sigurantza ne-ar prinde somnul.
In Varciorova cand iesim la sosea o pierdem pe Gianina in urma, ma intorc dupa ea si aflu ca s-a facut planor :D Ciudat e ca nu prin padure unde avea teren abrupt de decolare, ci aici pe sosea pe loc drept... ea cica a tras tare sa ne ajunga si a intrat cu viteza mare in curba ;)) Bine are circumstanzte atenuante: era totusi trecut de miezul noptzii.
Din valea Timisului urmeaza apoi o portziune plictisitoare pe soseaua europeana, 13km pana in Slatina-Timis in care ne chinuim sa nu adormim la volan, adica la ghidon ;) avem "noroc" ca din cand in cand ne mai "mangaie" TIR-urile din spate :D
La 5h de la Cuntu pe la ora 1am ajungem in Slatina-Timis unde Mardale cheama echipa de recuperare: pe Silvica cu masina. Genunchiul ii joaca feste si nu mai vrea sa fortzeze in cei 18km de urcare pana in Brebu Nou si cei 24km pana in Garana. Mihai si fetele adera si ei rapid la plan. Cum nu incapem totzi 6 in masina il conving pe Markus ca schimbul 2 va ajunge prea tarziu pt noi, avem timp suficient sa urcam pe biciclete. Nu pare el prea convins, insa important e ca suntem coechipieri.
Il motivez pe Markus sa formam echipa Duracell, ultimii care vor lupta pe baricade si ideea terminarii cursei in pedale ma motiveaza din plin sa urcam cei 18km pana la crucea de deasupra Brebului.
Previziunile mele se confirma: Silvica ne intersecteaza in coborare cu masina abia dupa 1h, dupa 1h40' ne depasesc inainte sa iesim in punctul maxim al urcarii. Deci am avut o medie buna in urcare, peste 10km/h. Gianina si Ioana au pedalat si ele la deal in asteptarea lui Silvica, au fost recuperate 8km mai sus. Mardale si Mihai au tras un pui de somn pe jos cuibaritzi langa biciclete ;)
Intalnirea cu echipa de recuperare ne da aripi si motivatzie pt a continua urcarea si cei aprox 7km pana in Garana.
Atmosfera este de vis: luna plina pe cer, stele scanteind pe cerul senin, sub noi lacul Brebu este scufundat sub o patura de neguri, noi doi suntem 2 licurici cu luminitze-n frunte zburand la vale... ma simt ca-n povestile copilariei cu zane si spiridusi.
Dc pana aici ne-a fost cald, scufundarea in caldarea invaluita in neguri aduce si frigul, imi ingheatza genunchii in viteza coborarii, lampile nu mai fac fatza cetzurilor dese si reducem viteza sa nu ne facem si noi planoare. Ajungem in final la Garana, urcusul sustzinut prin sat si ultimul este cireasa de pe tort a turei, inca am suficienta energie sa-l urc in fortza.
Dupa 19h30' de pedalat si push-bike la ora 4.30am ajunge si echipa Duracell, pe restul echipierilor ii gasim deja infulecand de zor la masa si insirand povesti.
Duminica e zi de recuperare, ne spalam bidivii la rau, ne refacem dupa tura nocturna si ne intoarcem catre Timisoara.

Saturday, 19 July 2008

Trekking in Parang 19-20 iul


We-ul acesta vine din nou randul unei ture de trekking pt antrenament si pentru ca tura de bike ne-a deschis apetitul pentru Parang, revenim tot aici in zona... tot in trupa mare: Ioana, Mardale, Muri, Xena, Eugen, Mihai, Alin si cu mine. De data asta nu mai batem drumul pana la Obarsia Lotrului, ci vineri seara fixam base-camp-ul intr-o poienitza de langa Groapa Seaca.
Dormim odihnitor, mai ales ca noaptea ploua sanatos, iar dimineatza din cauza cetzurilor ce acopera crestele ne prelungim si noi oleaca somnul.

Toata lumea se adapa

Bagatzi apa ca urcam pe creasta

Desi nu se anuntza un sfarsit de saptamana prea grozav, vreme se indreapta repede, cortina de cetzuri se da la o parte si Parangul isi dezvaluie culmile sale stancoase.
Planul de acces in creasta e sa pornim in directia vf Carja, sa trecem pe la lacul Verde si Slivei, apoi sa continuam spre lacul Inghetzat, sa urcam pe culmea Mijei si sa o luam matematic pe muchie pana in creasta principala, pe vf Carja.

Muri catre Xena: Hai ca-ti arat eu drumul!

Pornim de la Groapa Seaca pe traseul de Roshiile, iar apoi imediat cotim dreapta prin padure pe triunghi galben. Pe harta noastra nu e figurat traseul, dar pana aici traseul merge conform planului si ideii noastre facute cu harta in fatza. Doar ca la un moment dat traseul face o cotitura pe curba de nivel si o ia spre inapoi de ne pune pe ganduri... ne intrebam oare mergem bine? oare mergem spre lacul Verde sau ne scoate la Roshiile? Suntem norocoshi caci ajungem asa cum ne-am propus si noi la lacul Verde (unde vedem o tabara de 6 corturi printre jnepeni), doar ca traseul ne-a derutat un pic cu intorsatura sa radicala.

Tot inainte dupa Presedinte

Pauza

De la lacul Verde vedem un indicator spre lacul Inghetzat 30-45min, asa ca o luam repejor intr-acolo si suntem dejamagitzi de lac :( asa mic? asa urat? Gheatza gri nu ne prea place... dar totusi incercam sa vedem partea frumoasa si ne gandim la un cappucino cu frisca afundata deja in ceasca... si parca deja arata mai frumos lacul Inghetzat.
De la Inghetzatul o luam in sus spre vf Mija (2390m), un urchus sustinut de 270m pe care l-am facut "dintr-o rasuflare"... cu alte cuvinte mi-a placut acest urcush.

Lacul Inghetzat

Turma de pe vf Mija

Io mi-s momarlan

Ajunsi pe vf Mija facem o mica pauza, ne adunam cu totzii; mai o ciocolata, o aluna, o banana, vine si un cioban cu o turma mica de oi, povestim un pic cu dansul si-i promitem sa-i trimitem pozele... prin posta, nu prin email :D O luam din loc pentru ca pana la creasta principala ne mai asteapta un coborash si apoi urcushul pe vf Carja (2405m).

O banana?

Tot in sus

Greuceanu

Admiram lacul Mija cat de albastru si frumos este, am fi coborat la el, dar gandul la urcush ne face sa ne multzumim cu admiratul de sus in jos.

Mihai si lacul Mija

Albastru de Mija

Chiar urcarea finala pe Carja este un pasaj mai stancos care place tuturor... si parca usor ne face pofta de catzarat. Las ca trece si CA si apoi o sa avem timp de relaxare si cocotz.

Mai un pic si suntem sus pe vf Carja

Toata lumea la mine!

Ajunsi pe vf Carja ne despartim si cei din echipa cu planuri de antrenament (Ioana, Mardale, Mihai, Alin si cu mine) o luam mai in fatza. Muri, Xena si Eugen vor scurta tura si dupa vf Parangul Mare vor cobora, asa ca nu mai are sens sa-i asteptam si o luam inainte.
Pe creasta principala intalnim mai multe grupuri de drumetzi cu rucsaci mari in spate si ne gandim... doame ce bine este sa ai in spate un rusacel mic... si ne gandim ca au si turele alea farmecul lor, dar totusi daca se poate face un circuit cu mai nimica in carca... este de vis :)
Urmatoarea pauza o facem dupa o ora pe vf Parangul Mare (2519m).

Relaxare pe vf Parangul Mare

Ii in regula aici

Continuam linia crestei principale si trecem prin saua Gruiu, urcam pe vf Gruiu, apoi pe vf Piclesa, urmat de vf Ieshul, saua Gheresul unde alimentam cu apa si apoi lunga urcare spre Saua Piatra Taiata si ajungem pe vf Coasta lui Rus. Aici facem sfat... planul zilei era maretz, urma sa mai mergem pe creasta peste varfurile Setea Mica, Setea Mare, Plescoaia si Mohorul, de unde sa coboram pe la lacul Iezer si Calcescu, dar o lene generala ne cuprinde :D si suntem cu totzii de acord sa lasam si pe a 2-a zi. Asa ca decidem sa coboram prin saua Huluzul si de acolo la Groapa Seaca.

Am adus apa!

Caldarea Rosiile cu lacurile Mandra si Rosiile

De pe Coasta lui Rus se vede pe creasta o mare de jnepeni, eu propun o varianta prin dreapta jnepenilor ce ajunge direct la lacul Ciobanului si in saua Huluzul, dar baietzii vor pe cararea dintre jnepeni, asadar o pornim pe creasta spre jnepeni... doar ca nu se arata nici o carare prin marea de jnepeni.
O luam prin stanga de jnepenish si ajungem la o stana, balaurim un pic prin padurea deasa si hotaram sa revenim la stana. Numai bine ca gasim o poteca ciobaneasca ce ne scoate direct la stana Coasta lui Rus fara sa mai mergem pana in saua Huluzu. Aici un ciobanel ne canta din fluier o cantare de la ei de la oi, de la ei de la momarlani cum isi spun, mai socializam un pic si o luam la vale.

video

La final de tura ascultam fluierashul ciobanului

Ajunsi la Groapa Seaca intram la cabana pentru o ciorba, o mamaliga cu branza, smantana si o bere. Apoi o luam cu groaza spre masini... oare or fi multe corturi aparute in zona? oare or fi manele?
La masini Muri, Eugen si Xena montasera si cortul lui Mardale, Ioana si Mihai, doar pe al nostru nu :( neavand si cheia de la masina noastra. Totul este bine, nici un cort nou, doar ceva muzica de la cabana de langa, dar totusi nu manele. Obositi fiind adormim repede.
Planurile de duminica pica din cauza stomacului lui Alin care s-a razvratit toata noaptea. Alin a dat vizite repetate in padure si la rau. Dimineatza arata ca o lamaie stoarsa si este dezamagit ca nu mai poate face si tura de duminica, dar noi restul nu avem nici un regret... ii buna si o zi de relaxare.
Mihai, Alin si cu mine am mers la Valea cu Pesti si apoi in cheile Butzii sa papam, iar restul trupei au plecat la papanasi la Obarsia Lotrului si apoi pe Transparang, de data asta cu 4X4-ul lui Muri.

Traseul nostru

De data asta putem spune c-a iesit o tura de relaxare, n-a fost una deloc fortzata, am plecat dimineatza la 10 si ne-am intors seara la 10, am mers 30-35km, am urcat doar 2340m diferentza de nivel ascensionala.

Saturday, 12 July 2008

TransParangul dus-intors - 12-13 iul


Pt al doilea we de antrenament pt concurs am fixat locul de joaca in Parang si-l vom strabate in saua bicicletei. Orice ciclo-turist pasionat incepe sa vibreze cand aude cuvantul Trans-Parang sau Trans-Alpina. E una dintre marile traversari ale Carpatzilor, o tura devenita clasica intre bikerii impatimitzi, cea mai inalta sosea din tara. De fapt sosea e mult spus, desi are indicativul DN 67C, nu poate fi strabatuta de orice masina, serpentinele abrupte si bolovanoase pun la grea incercare orice motor, trebuie sa fii un sofer inconstient dc vii aici fara jeepan :D

Coborarea din saua Muntinului

Noua ni se pare mai frumos insa sa venim aici pe 2 rotzi, sa ne folosim doar de fortza gambelor, de puterea plamanilor, dar mai cu seama de vointza de a infrange cuvintele "nu mai pot", "e prea greu" sau "am obosit". De fapt trebuie sa fii al naibii de incapatzanat cand simtzi ca panta abrupta itzi ucide picioarele, cand suflul se accelereaza, transpiratzia curge siroaie, totzi bolovanii se impotrivesc si tu inca reusesti sa invarzti lantzul care te urca la deal.

Prioritate in urcare

Mardale invarte lantzul

Cand reusesti asta te simtzi victorios privind panta ce tocmai ai urcat-o, dar cand privesti peste creste drumul ce te asteapta itzi dai seama ca de fapt trebuie sa-ti invingi doar propria slabiciune. Cand nu reusesti exista varianta de back-up: push-bike-ul :D

N-aud ce zici ca se-nvarte lantzul!

Asa se face ca atractzia Trans-Alpinei ne-a adunat int-o trupa numeroasa... unii cu planuri mari de antrenament, echipa de Adventure: Gianina, Mircea, Mardale si io, altzii ca echipa de sustzinere: Mara si Neatzu, iar altzii pur si simplu sa se simta bine pe munte, echipa bike-for-fun: Diana si Markus.

Echipa Adventure la popas: Mardale, Mircea, Gianina

Din experientza altor prieteni pasionatzi stiam ca Trans-Parangul se poate include intr-un circuit de 2 zile cu plecare din Petrosani, parcurs in stil ciclo-turistic, cu bagaje si innoptat la Ranca. Noi insa preferam doar partea alpina a Trans-Parangului, vrem doar altitudine si racoare, fugim de caldura torida si astfel renuntzam la portziunile joase de la poalele muntzilor. Cum sunt diverse planuri in trupa noastra si trebuie sa le imbinam pe toate, strategia cu base-camp-ul la Obarsia Lotrului s-a dovedit cea mai potrivita.
Astfel ca planul nostru al echipei de Adventure s-a conturat firesc: vom face Trans-Alpina de la Obarsia Lotrului la Novaci, adica portziunea cea mai savuroasa si mai dificila, insa ca sa fie ceva mai aspra o facem dus-intors ;) Optam pt o tura in stil adventure, adica cu bagaje minime, o tura one-shot intr-o singura zi... de fapt o tura care stim ca se va termina tarziu in noapte :D lucru ce ne convine dealtfel, doar trebuie sa ne antrenam pt coborarile nocturne de la concurs :P

Neatzu trage la deal

Astfel ca vineri tarziu in noapte, de fapt sambata la 1am debarcam la Obarsia Lotrului si dupa ce ne cazam la casutzele din camping, ne bagam rapid la somn.
Nu putem fi matinali data fiind ora de culcare, insa odata trezitzi, ca la comanda intram totzi in priza... in loc sa incepem ziua spalandu-ne pe ochi si mancand, ne ingrijim de bidivii nostri pe 2 rotzi, ungem angrenaje, facem ultime reglaje.
Reusim sa plecam doar la 10.30, cam tarziu :D, insa oricum planul nostru include si tura nocturna. Intram pe valea Lotrului si in curand dam de primele serpentine stranse. Suntem 6, adica echipa cu planul de antrenament si echipa de sustzinere. Echipa bike-for-fun nu se grabesc si n-au de ce sa traga tare, asa ca raman mai in urma. Ne asteapta o portziune de urcus constant, de la 1400m ai Obarsiei pana la 2160m sub vf Carbunele II, adica peste 750m diferentza de nivel.

Urcand pe plaiul Casariei

Pe plaiul Casariei ne depasesc tot niste trupetzi pasionatzi pe 2 rotzi, dar sunt enduristi pe motoare.

Tot pe 2 rotzi

Cand sa iesim in creasta ce vedem? O coloana mare de vreo 30 jeepane bengoase, toate VW Touareg conduse de soferi care mai de care mai curiosi de motivatzia noastra de a ne "chinui" pedaland si asudand la deal :D Unii ne aplauda pt "indrazneala" noastra, ne spun ca suntem curajosi ;)) Probabil n-au vazut prea des bikeri tragand la deal, asa cum nici noi n-am mai vazut "Touareg Experience"... fiecare cu hobby-urile lui ;)

Fetele "curajoase": Gianina si Mara

De sub vf Muntinul Mare (2113m) privelistea ne copleseste, Trans-alpina ni se dezvaluie in toata splendoarea - o coborare de 250m in fundul caldarii Urdele si apoi serpentinele sinuoase pe care vom transpira urcand in punctul maxim al turei noastre - pasul Urdele 2145m.

Din saua Muntinului spre caldarea si pasul Urdele

Pe coborarea in caldare ma las dus de val si ma fac avion :)), tzoagla se propteste intr-un bolovan, iar eu ma dau peste cap cu bitzigla peste mine :D Cand zic c-am scapat ieftin, vad o piatra buclucasa cuibarita in piciorul meu si ma aleg cu o gaura frumoasa sub genunchi. Jos la paraul Urdele, Mara medicul echipei ma oblojeste.

Ii buna si-o pauza! - deasupra de Iezerul Muntinului

Tragem din nou la deal spre pasul Urdele, ultimul urcus al primei jumatatzi a turei, unde savuram succesul cu o masa copioasa. Aici la 2145m ne dam seama ca suntem totusi masochisti: serpentine sinuoase coboara spre Ranca la 1600m, iar Novaci se afla undeva spre orizont in negurile caldurii de la campie la 550m altitudine. Si noi vrem sa coboram acolo ca sa avem de unde urca :))

Pauza de energizare

Nu ne gandim acum prea mult la urcare, ci la placerea de a cobori cei 1600m diferentza de nivel. Dupa saua Dengherul, echipa de sustzinere ne paraseste, nu vor o tura prea lunga, asa ca Mara si Neatzu urca pe vf Papusa pt ca apoi sa se intoarca la Obarsia. Ramanem doar cei 4 din echipa Adventure.
In Ranca ne permitem o pauza de 1h, vrem sa fim siguri ca ne va prinde noaptea pe traseu :P La pensiunea Tara declaram la unison c-am mancat cea mai proasta si mai lunga ciorba. Beau o bere sa dreg gustul... prima din tura, fara alcohol ;)

In Ranca intrebam unde incepe drumul forestier ce coboara pe valea Gilortului, dar nimeni nu stie si nici nu vedem vreo ramificatzie :( Planul e sa facem un fel de circuit intre Ranca si Novaci: coboram pe forestier si urcam pe sosea.
Renuntzam la idee, asa ca prindem soseaua si incepe nebunia: 18km si peste 1000m de coborare. Suntem in extaz! N-am kilometraj, dar mai bine asa ca poate m-as ingrozi :P In viteza coborarii nu ne dam seama cum creste temperatura, doar asfaltul moale si incins spune ceva...
Oprim in Novaci pe malul Gilortului la primul chiosc, pun gura pe 2-a bere din tura... tot fara alcohol ;) si o golesc urgent din 2 sorbituri. E 17.30 si realizam ca aici la 550m altitudine e cald ca in cuptor. Altzii ar mai bea vreo 2 beri... cu alcohol :D, ar face baie in Gilort si apoi s-ar odihni. Noi am ales altceva: sa fim doar la jumatea turei. Am vrut adventure, aventura si caldura o sa avem ;))

Poza de varf... de fapt de vale la 550m ;)

Practic aici abia dupa 7h de tura odata cu urcusul spre Ranca simt ca incepe antrenamentul de concurs, pana aici a fost plimbareala de relaxare. Am coborat 1600m din Urdele ca sa fim siguri ca-i vom urca inapoi, alta motivatzie mai buna nu puteam avea :D Ranca doar se ghiceste peste dealuri, iar Mohorul si Papusa plutesc undeva intangibile la linia orizontului. Asta-i cel mai bun antrenament pt psihic: sa te simtzi ca un pui la rotisor, transpiratzia sa-ti inunde fatza, rotzile se lipesc de asfaltul incins, gambele se incing la temperatura de fierbere, plamanii pompeaza din plin si tu stii ca ai de urcat 1600m. N-ai altceva mai bun de facut decat sa pedalezi sisific, sa urci serpentina dupa serpentina si sa privesti cum creste altimetrul. Cand itzi fierbe apa si se incinge motorul faci o pauza, apoi reiei de la capat.

Mircea pedaland cu spor

Mi-am propus sa nu opresc decat o data la 3km si chiar dc organismul cere odihna, psihicul nu i-o acorda decat dc isi face treaba :D

Mardale inca zambitor

Dupa 3h de urcus solicitant ajungem inapoi la Ranca si amurgul ne prinde pe terasa unei pensiuni... nu mai vrem la Tara :D Hotaram sa ne refacem fortzele cu un gratar ;) Bineintzeles a 3-a bere din tura se evapora rapid ;) ... tot fara alcohol. Desi e tarziu nu ne grabim, nu-i stress, oricum vom urca pe noapte. Dupa mai bine de 1h de pauza, la 21.45 reluam urcusul spre Papusa, ne mai asteapta 550m de urcus pana in pasul Urdele.

Amurg peste creste

Hmm, curios pe off-road-ul de dupa Ranca urcam mai cu spor decat pe asfaltul soselei, probabil gratarul are efect Placebo sau racoarea noptzii ne face mai iutzi. Altitudinea creste, zgomotele chefurilor din Ranca se estompeaza, latraturile cainilor de stana ne insotzesc contrariate... pe noi aratari ciudate cu luminitze pe cap ce urca la ora asta sus pe munte. Atmosfera calma si idilica ma indeamna la pedalat.

Miezul noptzii ne prinde sus in pasul Urdele, am urcat bine pana aici. Constiintza imi sopteste ghidus ca se simte minunat sa fie la miezul noptzii in inima Parangului la 2145m. Dau ceva dulce si organismului pt energizare sa savureze si el momentul. Gianina se trezeste si ea, pana aici a facut push-bike printre reprize de atzipeli ;))

Coborarea pana in fundul caldarii Urdele ii trezeste si ei simtzurile la maxim... e buna si adrenalina la ceva. Frontala si farul de bicicleta ne ajuta sa nu devenim planoare, facem slalom printre bolovani.
Atacam ultimul urcus al turei, inca 250m pana sub Muntinul Mare. Gianina trece iar la regimul de push-bike cu atzipeli. Mardale vrea sa-l tin in priza si ma provoaca la discutzii. Din saua Muntinului pana sub varf fac push-bike la 2 biciclete, caci Gianina a trecut la programul de mers cu atzipeli ;)) Eu n-am somn deloc, o fi de la gelul energizant, contzine si cofeina.
Cel mai bun remediu impotriva somnului ramane tot adrenalina, cei 750m de coborare nocturna de sub vf Carbunele pana la Obarsia o fac pe Gianina bufnitza de noapte :P De fapt suntem 4 bufnitze ciudate ce zboara rapid la vale cu luminitze-n frunte si dam alarma printre cainii de la toate stanele din drum.
La stana de la izvor pun frontala pe strunga oilor si dintr-o data ma simt vedeta :P E intuneric bezna, nu se vede nimic decat sute de ochi verzi sclipind in intuneric ce se uita la mine ;)) In viatza mea n-am fost asa privit :D
Coborarea nocturna prin padure e mirifica, spotul luminos al farurilor scaneaza doar drumul, restul bolovani si brazi de pe margine defileaza rapid in secventze intunecate perceptibile doar cu coada ochiului.
Ajungem si la portziunea de drum orizontal, nefiresc de usoara pe langa toate obstacolele ce le-am ocolit in coborare. Trecem in goana pe langa ultimii picnicari ramasi treji... sau betzi, dansand in jurul focurilor de tabara. Motivatzia odihnei meritate ce ne asteapta in camping ne sporeste viteza pe forestierul neted ca-n palma.

Trans-Alpina: intai dus, apoi intors

La ora 3am se incheie si tura noastra, dupa 16.5h de la plecare, 100km si peste 2800m diferentza de nivel ascensionala. Cred c-am consumat vreo 5-6l de lichide, is bune si berile in tura ;) dar fara alcohol ;)
Duminica incepe cu somnul mult dorit si apoi cu o scurta tura de relaxare la lacul Vidra.