TransParangul dus-intors - 12-13 iul

Pt al doilea we de antrenament pt concurs am fixat locul de joaca in Parang si-l vom strabate in saua bicicletei. Orice ciclo-turist pasionat incepe sa vibreze cand aude cuvantul Trans-Parang sau Trans-Alpina. E una dintre marile traversari ale Carpatzilor, o tura devenita clasica intre bikerii impatimitzi, cea mai inalta sosea din tara. De fapt sosea e mult spus, desi are indicativul DN 67C, nu poate fi strabatuta de orice masina, serpentinele abrupte si bolovanoase pun la grea incercare orice motor, trebuie sa fii un sofer inconstient dc vii aici fara jeepan :D

Coborarea din saua Muntinului

Noua ni se pare mai frumos insa sa venim aici pe 2 rotzi, sa ne folosim doar de fortza gambelor, de puterea plamanilor, dar mai cu seama de vointza de a infrange cuvintele "nu mai pot", "e prea greu" sau "am obosit". De fapt trebuie sa fii al naibii de incapatzanat cand simtzi ca panta abrupta itzi ucide picioarele, cand suflul se accelereaza, transpiratzia curge siroaie, totzi bolovanii se impotrivesc si tu inca reusesti sa invarzti lantzul care te urca la deal.

Prioritate in urcare

Mardale invarte lantzul

Cand reusesti asta te simtzi victorios privind panta ce tocmai ai urcat-o, dar cand privesti peste creste drumul ce te asteapta itzi dai seama ca de fapt trebuie sa-ti invingi doar propria slabiciune. Cand nu reusesti exista varianta de back-up: push-bike-ul :D

N-aud ce zici ca se-nvarte lantzul!

Asa se face ca atractzia Trans-Alpinei ne-a adunat int-o trupa numeroasa... unii cu planuri mari de antrenament, echipa de Adventure: Gianina, Mircea, Mardale si io, altzii ca echipa de sustzinere: Mara si Neatzu, iar altzii pur si simplu sa se simta bine pe munte, echipa bike-for-fun: Diana si Markus.

Echipa Adventure la popas: Mardale, Mircea, Gianina

Din experientza altor prieteni pasionatzi stiam ca Trans-Parangul se poate include intr-un circuit de 2 zile cu plecare din Petrosani, parcurs in stil ciclo-turistic, cu bagaje si innoptat la Ranca. Noi insa preferam doar partea alpina a Trans-Parangului, vrem doar altitudine si racoare, fugim de caldura torida si astfel renuntzam la portziunile joase de la poalele muntzilor. Cum sunt diverse planuri in trupa noastra si trebuie sa le imbinam pe toate, strategia cu base-camp-ul la Obarsia Lotrului s-a dovedit cea mai potrivita.
Astfel ca planul nostru al echipei de Adventure s-a conturat firesc: vom face Trans-Alpina de la Obarsia Lotrului la Novaci, adica portziunea cea mai savuroasa si mai dificila, insa ca sa fie ceva mai aspra o facem dus-intors ;) Optam pt o tura in stil adventure, adica cu bagaje minime, o tura one-shot intr-o singura zi... de fapt o tura care stim ca se va termina tarziu in noapte :D lucru ce ne convine dealtfel, doar trebuie sa ne antrenam pt coborarile nocturne de la concurs :P

Neatzu trage la deal

Astfel ca vineri tarziu in noapte, de fapt sambata la 1am debarcam la Obarsia Lotrului si dupa ce ne cazam la casutzele din camping, ne bagam rapid la somn.
Nu putem fi matinali data fiind ora de culcare, insa odata trezitzi, ca la comanda intram totzi in priza... in loc sa incepem ziua spalandu-ne pe ochi si mancand, ne ingrijim de bidivii nostri pe 2 rotzi, ungem angrenaje, facem ultime reglaje.
Reusim sa plecam doar la 10.30, cam tarziu :D, insa oricum planul nostru include si tura nocturna. Intram pe valea Lotrului si in curand dam de primele serpentine stranse. Suntem 6, adica echipa cu planul de antrenament si echipa de sustzinere. Echipa bike-for-fun nu se grabesc si n-au de ce sa traga tare, asa ca raman mai in urma. Ne asteapta o portziune de urcus constant, de la 1400m ai Obarsiei pana la 2160m sub vf Carbunele II, adica peste 750m diferentza de nivel.

Urcand pe plaiul Casariei

Pe plaiul Casariei ne depasesc tot niste trupetzi pasionatzi pe 2 rotzi, dar sunt enduristi pe motoare.

Tot pe 2 rotzi

Cand sa iesim in creasta ce vedem? O coloana mare de vreo 30 jeepane bengoase, toate VW Touareg conduse de soferi care mai de care mai curiosi de motivatzia noastra de a ne "chinui" pedaland si asudand la deal :D Unii ne aplauda pt "indrazneala" noastra, ne spun ca suntem curajosi ;)) Probabil n-au vazut prea des bikeri tragand la deal, asa cum nici noi n-am mai vazut "Touareg Experience"... fiecare cu hobby-urile lui ;)

Fetele "curajoase": Gianina si Mara

De sub vf Muntinul Mare (2113m) privelistea ne copleseste, Trans-alpina ni se dezvaluie in toata splendoarea - o coborare de 250m in fundul caldarii Urdele si apoi serpentinele sinuoase pe care vom transpira urcand in punctul maxim al turei noastre - pasul Urdele 2145m.

Din saua Muntinului spre caldarea si pasul Urdele

Pe coborarea in caldare ma las dus de val si ma fac avion :)), tzoagla se propteste intr-un bolovan, iar eu ma dau peste cap cu bitzigla peste mine :D Cand zic c-am scapat ieftin, vad o piatra buclucasa cuibarita in piciorul meu si ma aleg cu o gaura frumoasa sub genunchi. Jos la paraul Urdele, Mara medicul echipei ma oblojeste.

Ii buna si-o pauza! - deasupra de Iezerul Muntinului

Tragem din nou la deal spre pasul Urdele, ultimul urcus al primei jumatatzi a turei, unde savuram succesul cu o masa copioasa. Aici la 2145m ne dam seama ca suntem totusi masochisti: serpentine sinuoase coboara spre Ranca la 1600m, iar Novaci se afla undeva spre orizont in negurile caldurii de la campie la 550m altitudine. Si noi vrem sa coboram acolo ca sa avem de unde urca :))

Pauza de energizare

Nu ne gandim acum prea mult la urcare, ci la placerea de a cobori cei 1600m diferentza de nivel. Dupa saua Dengherul, echipa de sustzinere ne paraseste, nu vor o tura prea lunga, asa ca Mara si Neatzu urca pe vf Papusa pt ca apoi sa se intoarca la Obarsia. Ramanem doar cei 4 din echipa Adventure.
In Ranca ne permitem o pauza de 1h, vrem sa fim siguri ca ne va prinde noaptea pe traseu :P La pensiunea Tara declaram la unison c-am mancat cea mai proasta si mai lunga ciorba. Beau o bere sa dreg gustul... prima din tura, fara alcohol ;)

In Ranca intrebam unde incepe drumul forestier ce coboara pe valea Gilortului, dar nimeni nu stie si nici nu vedem vreo ramificatzie :( Planul e sa facem un fel de circuit intre Ranca si Novaci: coboram pe forestier si urcam pe sosea.
Renuntzam la idee, asa ca prindem soseaua si incepe nebunia: 18km si peste 1000m de coborare. Suntem in extaz! N-am kilometraj, dar mai bine asa ca poate m-as ingrozi :P In viteza coborarii nu ne dam seama cum creste temperatura, doar asfaltul moale si incins spune ceva...

Oprim in Novaci pe malul Gilortului la primul chiosc, pun gura pe 2-a bere din tura... tot fara alcohol ;) si o golesc urgent din 2 sorbituri. E 17.30 si realizam ca aici la 550m altitudine e cald ca in cuptor. Altzii ar mai bea vreo 2 beri... cu alcohol :D, ar face baie in Gilort si apoi s-ar odihni. Noi am ales altceva: sa fim doar la jumatea turei. Am vrut adventure, aventura si caldura o sa avem ;))

Poza de varf... de fapt de vale la 550m ;)

Practic aici abia dupa 7h de tura odata cu urcusul spre Ranca simt ca incepe antrenamentul de concurs, pana aici a fost plimbareala de relaxare. Am coborat 1600m din Urdele ca sa fim siguri ca-i vom urca inapoi, alta motivatzie mai buna nu puteam avea :D Ranca doar se ghiceste peste dealuri, iar Mohorul si Papusa plutesc undeva intangibile la linia orizontului. Asta-i cel mai bun antrenament pt psihic: sa te simtzi ca un pui la rotisor, transpiratzia sa-ti inunde fatza, rotzile se lipesc de asfaltul incins, gambele se incing la temperatura de fierbere, plamanii pompeaza din plin si tu stii ca ai de urcat 1600m. N-ai altceva mai bun de facut decat sa pedalezi sisific, sa urci serpentina dupa serpentina si sa privesti cum creste altimetrul. Cand itzi fierbe apa si se incinge motorul faci o pauza, apoi reiei de la capat.

Mircea pedaland cu spor

Mi-am propus sa nu opresc decat o data la 3km si chiar dc organismul cere odihna, psihicul nu i-o acorda decat dc isi face treaba :D

Mardale inca zambitor

Dupa 3h de urcus solicitant ajungem inapoi la Ranca si amurgul ne prinde pe terasa unei pensiuni... nu mai vrem la Tara :D Hotaram sa ne refacem fortzele cu un gratar ;) Bineintzeles a 3-a bere din tura se evapora rapid ;) ... tot fara alcohol. Desi e tarziu nu ne grabim, nu-i stress, oricum vom urca pe noapte. Dupa mai bine de 1h de pauza, la 21.45 reluam urcusul spre Papusa, ne mai asteapta 550m de urcus pana in pasul Urdele.

Amurg peste creste

Hmm, curios pe off-road-ul de dupa Ranca urcam mai cu spor decat pe asfaltul soselei, probabil gratarul are efect Placebo sau racoarea noptzii ne face mai iutzi. Altitudinea creste, zgomotele chefurilor din Ranca se estompeaza, latraturile cainilor de stana ne insotzesc contrariate... pe noi aratari ciudate cu luminitze pe cap ce urca la ora asta sus pe munte. Atmosfera calma si idilica ma indeamna la pedalat.

Miezul noptzii ne prinde sus in pasul Urdele, am urcat bine pana aici. Constiintza imi sopteste ghidus ca se simte minunat sa fie la miezul noptzii in inima Parangului la 2145m. Dau ceva dulce si organismului pt energizare sa savureze si el momentul. Gianina se trezeste si ea, pana aici a facut push-bike printre reprize de atzipeli ;))

Coborarea pana in fundul caldarii Urdele ii trezeste si ei simtzurile la maxim... e buna si adrenalina la ceva. Frontala si farul de bicicleta ne ajuta sa nu devenim planoare, facem slalom printre bolovani.
Atacam ultimul urcus al turei, inca 250m pana sub Muntinul Mare. Gianina trece iar la regimul de push-bike cu atzipeli. Mardale vrea sa-l tin in priza si ma provoaca la discutzii. Din saua Muntinului pana sub varf fac push-bike la 2 biciclete, caci Gianina a trecut la programul de mers cu atzipeli ;)) Eu n-am somn deloc, o fi de la gelul energizant, contzine si cofeina.
Cel mai bun remediu impotriva somnului ramane tot adrenalina, cei 750m de coborare nocturna de sub vf Carbunele pana la Obarsia o fac pe Gianina bufnitza de noapte :P De fapt suntem 4 bufnitze ciudate ce zboara rapid la vale cu luminitze-n frunte si dam alarma printre cainii de la toate stanele din drum.
La stana de la izvor pun frontala pe strunga oilor si dintr-o data ma simt vedeta :P E intuneric bezna, nu se vede nimic decat sute de ochi verzi sclipind in intuneric ce se uita la mine ;)) In viatza mea n-am fost asa privit :D
Coborarea nocturna prin padure e mirifica, spotul luminos al farurilor scaneaza doar drumul, restul bolovani si brazi de pe margine defileaza rapid in secventze intunecate perceptibile doar cu coada ochiului.
Ajungem si la portziunea de drum orizontal, nefiresc de usoara pe langa toate obstacolele ce le-am ocolit in coborare. Trecem in goana pe langa ultimii picnicari ramasi treji... sau betzi, dansand in jurul focurilor de tabara. Motivatzia odihnei meritate ce ne asteapta in camping ne sporeste viteza pe forestierul neted ca-n palma.

Trans-Alpina: intai dus, apoi intors

La ora 3am se incheie si tura noastra, dupa 16.5h de la plecare, 100km si peste 2800m diferentza de nivel ascensionala. Cred c-am consumat vreo 5-6l de lichide, is bune si berile in tura ;) dar fara alcohol ;)
Duminica incepe cu somnul mult dorit si apoi cu o scurta tura de relaxare la lacul Vidra.