In ultima tura de antrenament ne suim din nou in sa pt o tura de bike care avea sa fie cea mai grea din toate cele 4: pe harta am masurat aprox 110km si 2900m diferentza de nivel, pe teren insa aveau sa fie 19h30', 130km si 3400m diferentza de nivel.
Desi tura e planificata la altitudini mult mai mici decat Trans-Alpina din Parang, ne dam seama doar privind harta ca avea insa sa fie o tura mai aspra si mai complexa. Pana la urma avea sa fie chiar ceva mai aspra decat estimarile :D
Traseul e o idee mai veche a lui Mardale si cum tinea mortzis sa-l facem, numai bine era potrivit pt o tura de antrenament de andurantza. Trebuia gasit insa we-ul potrivit pt o astfel de tura, adica la altitudini mai joase, adica un we mai racoros. Si cum we-ul se anuntza destul de ploios, tura se potriveste la fix :D Doar in concurs putem da de orice vreme.
Desi tura e planificata la altitudini mult mai mici decat Trans-Alpina din Parang, ne dam seama doar privind harta ca avea insa sa fie o tura mai aspra si mai complexa. Pana la urma avea sa fie chiar ceva mai aspra decat estimarile :D
Traseul e o idee mai veche a lui Mardale si cum tinea mortzis sa-l facem, numai bine era potrivit pt o tura de antrenament de andurantza. Trebuia gasit insa we-ul potrivit pt o astfel de tura, adica la altitudini mai joase, adica un we mai racoros. Si cum we-ul se anuntza destul de ploios, tura se potriveste la fix :D Doar in concurs putem da de orice vreme.
Garana, urcand spre vf Nemanu MareTraseul se intinde in 2 masive muntoase, Semenic si Muntele Mic-Tzarcu incepe in Garana (1000m), coboara si urca pe vf Nemanu Mare (1100m), coboara prin Lindenfeld pana in valea Timisului la Buchin (250m), de acolo pe valea Bolvasnitzei pana in Bolvasnitza, trece peste dealuri si fanetze pana in Borlova, urca pe vechiul drum militar pe la Fantana Voinii pana in statziunea Muntele Mic (1525m), de acolo coboara pe sosea pana in saua Jigoriei (1250m), apoi urca prin Poiana Dacia pana la statzia meteo Cuntu (1600m), coboara in Poiana Strigoniu (1000m), iar urca pe Culmea Pleasa (1400m), coboara din nou in valea Timisului prin Sadova Noua si din Slatina Timis (300m) urca pe drumul forestier spre Brebu Nou (1000m) si circuitul se inchide tot la Garana. Deja am obosit doar scriind insiruirea lunga a traseului :D
Markus (din echipa Duracell)Ca de obicei fixam un base-camp de data asta fara cort, vineri noaptea dormim la cabana din Garana a asociatziei Banat-Ja. Tura este open, se inscrie o gramada de lume, mai multe grupuletze dar cu planuri diverse. Suntem cei cu planuri de antrenament din echipele pt concurs: Half Alternative (Gianina, Mihai), AlternativeTM (Ioana, Mardale si io), Botanicii (Mara, Titi, Calin, Norbi) la care se adauga Neatzu si Markus care si ei sunt tentatzi de intreg traseul. Mai sunt Diana, Hume, Silvica fara planuri precis conturate si Carol, cel mai bun cunoscator al drumurilor din zona, aflat la Brebu Nou dupa o tabara EnduroMania.
Carol se pregateste de turaSambata dimineatza ne mobilizam relativ bine si reusim sa plecam la 9am. Ni se alatura si Silvica si Hume care vor parcurge din traseu atat cat le va face placere. Deocamdata Carol e sef de trib, responsabil cu orientarea, cunoaste bine zona si ne ajuta mult caci bucata prin padure in urcare spre vf Nemanu Mare (1100m) si coborarea spre Lindenfeld are puncte delicate in care se poate pierde usor drumul.
Silvica discutand cu bicicletaTura incepe promitzator, adica noroaie la greu asa cum ne asteptam, acolo unde pedalele nu conving solul clisos recurgem la reprize de push-bike.
Carol la push-bikeAtmosfera e mistica, padurea e cuprinsa de cetzuri, noi ca niste spiridusi voiosi cutreieram prin cotloanele tainice ale padurii... oare ce cautam? cautam sa urcam, ne muncim impingand bidivii prin noroaie la deal, transpiratzia curge suvoaie, nici nu mai stim dc prin barbi sau pe capete e bruma diminetzii sau transpiratzia noastra.
Prin ceatza
Carol cu bruma-n barba
Mardale zici ca-i pirat brumatDupa urcare urmeaza deliciul, cam 850m coborare pe drumeaguri bolovanoase, noroioase, alunecoase, ingredientul perfect pt o aventura pe gustul nostru. Trecem prin Lindenfeld, doar umbra satului a ceea ce fusese odinioara, apoi drumeaguri faine prin fanetze pitoresti si un forestier ce se transforma in sosea.
Totul ii in grafic?
A fost fain pana aici
Trupa la Lindenfield (+ Alin fotograful) Dupa o repriza de coborare in viteza pe sosea, la 3h30' de la plecare si vreo 35km parcursi iesim la valea Timisului in Buchin. Ne ingrijim intai de bidivii nostri mocirlitzi, ii spalam in Timis, noi nu mai contam, pe noi ne dregem cu bere fara alcohol si energizante.
Sedintza tehnica
Dupa primul sfert de turaDin Buchin, Carol si Silvica ne parasesc, se decid ca le ajunge tura dc vor inchide circuitul spre Garana pe drumul forestier ce urca din Slatina-Timis spre Brebu Nou, drum ce-l vom urca si noi, insa mai tarziu in noapte. Hume ne parasise inca de pe platourile mistice invaluite in neguri de desupra Garanei, cautand peisaje pt fotografiat.
Noi restul de 6 (Gianina, Ioana, Mardale, Mihai, Markus si io) ne continuam traseul. Mergem o bucata de 3-4km pe soseaua europeana si apoi cotim pe valea Bolvasnitzei. Din Bolvasnitza conform hartzii trebuie sa prindem un drumeag ce taie peste dealuri si fanetze si ce ne scoate tocmai in Borlova.
Noi restul de 6 (Gianina, Ioana, Mardale, Mihai, Markus si io) ne continuam traseul. Mergem o bucata de 3-4km pe soseaua europeana si apoi cotim pe valea Bolvasnitzei. Din Bolvasnitza conform hartzii trebuie sa prindem un drumeag ce taie peste dealuri si fanetze si ce ne scoate tocmai in Borlova.
Alin: In directia aia trebuie sa o luam! Mardale: Oh, nuuuu!Dupa partea frumoasa prin fanetze la coborarea spre Borlova avem parte de cea mai noroioasa si mocirloasa parte a turei. Intrarea in sat o facem pe un adevarat bulevard, un drum pavat de toata frumusetzea, doar suntem in Banat si locuitorii tin la impresie ;) Dupa 2h din Buchin sosim in Borlova.
Level 3
Pull-bike
Ioana dand iama la mure
Drum pavatNumai bine ce-am scapat de noroaie, ca odata iesitzi din Borlova, in loc sa alegem asfaltul confortabil al soselei pe care am urca lejer pana pe Muntele Mic la indicatorul banda rosie parasim soseaua si urcam pe drumul vechi militar. E ca si cum ai urca pe jos, in loc sa alegi telecabina :D Noi insa nu vrem sa fie deloc usor si ne asteapta o urcare de peste 1000m diferentza de nivel. Indicatorul ne anuntza ca avem 4h de urcat, noi speram sa-l scoatem mai iute.
De aici incepe urcareaLa inceput urmam drumul forestier pavat de pe valea Sebeselului, aici vechiul drum militar e inca in stare buna, insa odata cu primele serpentine ce prind Plaiul Mare al Borlovei, drumul se inaspreste, panta devine tot mai accentuata, drumul bolovanos. Picioarele trag cat pot, plamanii pompeaza din plin, transpiratzia siroieste, dar la un moment dat bolovanii inving si trecem la push-bike.
Markus la runda de push-bikeLa Fantana Voinii loc bun de popas cu apa si bancutza facem un popas de re-energizare, caci motoarele scazusera deja turatzia si apoi continuam traseul care aici devine poteca. Push-bike la greu si in continuare. Eu iau bicicleta Gianinei la impins care-i ceva mai grea, mergem prin cetzuri, oleaca de vant, se face frig, dar in mai putzin de 3h la ora 18 reusim sa ajungem la statziunea Muntele Mic. Asa cum intuiam de jos, jumate din urcare a fost push-bike, dar la concurs vom avea de toate...
Zgribulitzi la Fantana VoiniiDesi nu trecuse 1h de la popasul de la Fantana Voinii, la MMic avem ocazia sa realimentam pt cel mai important popas al zilei, mai ales ca partea nocturna a turei ne va solicita din plin. Asa ca intram la o ciorba la Cerbul si apoi ne pregatim pt deliciul coborarii pe sosea.
Ca iarna la ski la MMic: la o ciorba la CerbuCe urmeaza e greu de descris in cuvinte: 300m diferentza de nivel coborare pana in saua Jigoriei, vantul care vajaie in urechi, traiectorii negociate optim in curbe, inclinare in viraje, accelerare la iesire din viraj... intocmai ca la cursele de motoare, nu-i bine sa am kilometraj la faze din astea ca m-as speria :D Dar cum tot ce-i fain dureaza putzin, doar 9min a durat si coborarea.
De aici ii dam blana la deal prin Poiana Dacia urcand spre statzia meteo Cuntu. Facem pe indienii cititori de urme: la iesirea din baltzi vedem urme de pneuri de bitzigla. Hmmm, oare Botanicii ne-or fi luat-o inainte? Si totusi chiar dc au urcat pe asfalt erau in urma noastra, cum sa ne fi ajuns? Tragem tare si in 1h10' de la MMic ajungem la Cuntu, punctul maxim al turei la 1600m altittudine. Nea Puiu meteorologul de serviciu nu vazuse neam de roata de biciclist. Deducem ca Botanicii nu s-au oprit la Cuntu.
E deja ora 20, nu stam mult caci seara e aproape si noi mai avem de urcat Culmea Pleasa unde trebuie sa ajungem pe lumina.
De aici ii dam blana la deal prin Poiana Dacia urcand spre statzia meteo Cuntu. Facem pe indienii cititori de urme: la iesirea din baltzi vedem urme de pneuri de bitzigla. Hmmm, oare Botanicii ne-or fi luat-o inainte? Si totusi chiar dc au urcat pe asfalt erau in urma noastra, cum sa ne fi ajuns? Tragem tare si in 1h10' de la MMic ajungem la Cuntu, punctul maxim al turei la 1600m altittudine. Nea Puiu meteorologul de serviciu nu vazuse neam de roata de biciclist. Deducem ca Botanicii nu s-au oprit la Cuntu.
E deja ora 20, nu stam mult caci seara e aproape si noi mai avem de urcat Culmea Pleasa unde trebuie sa ajungem pe lumina.
Cuntu - de aici a urmat noapteaIn Poiana Strigoniu intalnim 2 tarani care ne confirma ca trecuse o trupa de 5 biciclisti, aveau cu ei si o fata. Deci e clar Botanicii sunt inaintea noastra.
Aveam sa aflam ulterior la finalul turei c-au plecat la 10am la 1h dupa noi, dar au ales varianta de urcare pe sosea si din Borlova au facut stopul si un tractor i-a luat pana in saua Jigoriei, unde au suntat MMic si au luat-o direct spre Cuntu.
In elanul coborarii Gianina baga o tranta pe iarba, dar fara urmari, ramane doar cu sperietura.
Apoi urcam voiniceste la deal si atacam serpentinele de pe Plaiul Varciorovei. Ajungem in saua unde se desparte Plaiul Varciorovei de Culmea Pleasa exact cand ziua se ingana cu noaptea. Cum negurile se joaca pe sus pe culme si noi mai avem de urcat pana acolo si apoi sa gasim drumul optim de coborare prin neguri si intuneric, preferam sa alegem drumul sigur de coborare pe drum forestier ce ne scoate in Varciorova.
Aprindem frontalele, farurile de bitzigla si prin ceatza deasa ce s-a pus coboram spre Varciorova, de fapt coborand intrasem in nor. Acelasi deliciu ca si coborarea din Lindenfeld: bolovani, noroaie, drum alunecos, sleauri adanci, de data asta sarea si piperul este coborarea nocturna.
Drumul e foarte lung si sinuos si dc adrenalinsa nu ne-ar tine in priza cu sigurantza ne-ar prinde somnul.
In Varciorova cand iesim la sosea o pierdem pe Gianina in urma, ma intorc dupa ea si aflu ca s-a facut planor :D Ciudat e ca nu prin padure unde avea teren abrupt de decolare, ci aici pe sosea pe loc drept... ea cica a tras tare sa ne ajunga si a intrat cu viteza mare in curba ;)) Bine are circumstanzte atenuante: era totusi trecut de miezul noptzii.
Din valea Timisului urmeaza apoi o portziune plictisitoare pe soseaua europeana, 13km pana in Slatina-Timis in care ne chinuim sa nu adormim la volan, adica la ghidon ;) avem "noroc" ca din cand in cand ne mai "mangaie" TIR-urile din spate :D
La 5h de la Cuntu pe la ora 1am ajungem in Slatina-Timis unde Mardale cheama echipa de recuperare: pe Silvica cu masina. Genunchiul ii joaca feste si nu mai vrea sa fortzeze in cei 18km de urcare pana in Brebu Nou si cei 24km pana in Garana. Mihai si fetele adera si ei rapid la plan. Cum nu incapem totzi 6 in masina il conving pe Markus ca schimbul 2 va ajunge prea tarziu pt noi, avem timp suficient sa urcam pe biciclete. Nu pare el prea convins, insa important e ca suntem coechipieri.
Il motivez pe Markus sa formam echipa Duracell, ultimii care vor lupta pe baricade si ideea terminarii cursei in pedale ma motiveaza din plin sa urcam cei 18km pana la crucea de deasupra Brebului.
Previziunile mele se confirma: Silvica ne intersecteaza in coborare cu masina abia dupa 1h, dupa 1h40' ne depasesc inainte sa iesim in punctul maxim al urcarii. Deci am avut o medie buna in urcare, peste 10km/h. Gianina si Ioana au pedalat si ele la deal in asteptarea lui Silvica, au fost recuperate 8km mai sus. Mardale si Mihai au tras un pui de somn pe jos cuibaritzi langa biciclete ;)
Intalnirea cu echipa de recuperare ne da aripi si motivatzie pt a continua urcarea si cei aprox 7km pana in Garana.
Atmosfera este de vis: luna plina pe cer, stele scanteind pe cerul senin, sub noi lacul Brebu este scufundat sub o patura de neguri, noi doi suntem 2 licurici cu luminitze-n frunte zburand la vale... ma simt ca-n povestile copilariei cu zane si spiridusi.
Dc pana aici ne-a fost cald, scufundarea in caldarea invaluita in neguri aduce si frigul, imi ingheatza genunchii in viteza coborarii, lampile nu mai fac fatza cetzurilor dese si reducem viteza sa nu ne facem si noi planoare. Ajungem in final la Garana, urcusul sustzinut prin sat si ultimul este cireasa de pe tort a turei, inca am suficienta energie sa-l urc in fortza.
Dupa 19h30' de pedalat si push-bike la ora 4.30am ajunge si echipa Duracell, pe restul echipierilor ii gasim deja infulecand de zor la masa si insirand povesti.
Duminica e zi de recuperare, ne spalam bidivii la rau, ne refacem dupa tura nocturna si ne intoarcem catre Timisoara.
Aveam sa aflam ulterior la finalul turei c-au plecat la 10am la 1h dupa noi, dar au ales varianta de urcare pe sosea si din Borlova au facut stopul si un tractor i-a luat pana in saua Jigoriei, unde au suntat MMic si au luat-o direct spre Cuntu.
In elanul coborarii Gianina baga o tranta pe iarba, dar fara urmari, ramane doar cu sperietura.
Apoi urcam voiniceste la deal si atacam serpentinele de pe Plaiul Varciorovei. Ajungem in saua unde se desparte Plaiul Varciorovei de Culmea Pleasa exact cand ziua se ingana cu noaptea. Cum negurile se joaca pe sus pe culme si noi mai avem de urcat pana acolo si apoi sa gasim drumul optim de coborare prin neguri si intuneric, preferam sa alegem drumul sigur de coborare pe drum forestier ce ne scoate in Varciorova.
Aprindem frontalele, farurile de bitzigla si prin ceatza deasa ce s-a pus coboram spre Varciorova, de fapt coborand intrasem in nor. Acelasi deliciu ca si coborarea din Lindenfeld: bolovani, noroaie, drum alunecos, sleauri adanci, de data asta sarea si piperul este coborarea nocturna.
Drumul e foarte lung si sinuos si dc adrenalinsa nu ne-ar tine in priza cu sigurantza ne-ar prinde somnul.
In Varciorova cand iesim la sosea o pierdem pe Gianina in urma, ma intorc dupa ea si aflu ca s-a facut planor :D Ciudat e ca nu prin padure unde avea teren abrupt de decolare, ci aici pe sosea pe loc drept... ea cica a tras tare sa ne ajunga si a intrat cu viteza mare in curba ;)) Bine are circumstanzte atenuante: era totusi trecut de miezul noptzii.
Din valea Timisului urmeaza apoi o portziune plictisitoare pe soseaua europeana, 13km pana in Slatina-Timis in care ne chinuim sa nu adormim la volan, adica la ghidon ;) avem "noroc" ca din cand in cand ne mai "mangaie" TIR-urile din spate :D
La 5h de la Cuntu pe la ora 1am ajungem in Slatina-Timis unde Mardale cheama echipa de recuperare: pe Silvica cu masina. Genunchiul ii joaca feste si nu mai vrea sa fortzeze in cei 18km de urcare pana in Brebu Nou si cei 24km pana in Garana. Mihai si fetele adera si ei rapid la plan. Cum nu incapem totzi 6 in masina il conving pe Markus ca schimbul 2 va ajunge prea tarziu pt noi, avem timp suficient sa urcam pe biciclete. Nu pare el prea convins, insa important e ca suntem coechipieri.
Il motivez pe Markus sa formam echipa Duracell, ultimii care vor lupta pe baricade si ideea terminarii cursei in pedale ma motiveaza din plin sa urcam cei 18km pana la crucea de deasupra Brebului.
Previziunile mele se confirma: Silvica ne intersecteaza in coborare cu masina abia dupa 1h, dupa 1h40' ne depasesc inainte sa iesim in punctul maxim al urcarii. Deci am avut o medie buna in urcare, peste 10km/h. Gianina si Ioana au pedalat si ele la deal in asteptarea lui Silvica, au fost recuperate 8km mai sus. Mardale si Mihai au tras un pui de somn pe jos cuibaritzi langa biciclete ;)
Intalnirea cu echipa de recuperare ne da aripi si motivatzie pt a continua urcarea si cei aprox 7km pana in Garana.
Atmosfera este de vis: luna plina pe cer, stele scanteind pe cerul senin, sub noi lacul Brebu este scufundat sub o patura de neguri, noi doi suntem 2 licurici cu luminitze-n frunte zburand la vale... ma simt ca-n povestile copilariei cu zane si spiridusi.
Dc pana aici ne-a fost cald, scufundarea in caldarea invaluita in neguri aduce si frigul, imi ingheatza genunchii in viteza coborarii, lampile nu mai fac fatza cetzurilor dese si reducem viteza sa nu ne facem si noi planoare. Ajungem in final la Garana, urcusul sustzinut prin sat si ultimul este cireasa de pe tort a turei, inca am suficienta energie sa-l urc in fortza.
Dupa 19h30' de pedalat si push-bike la ora 4.30am ajunge si echipa Duracell, pe restul echipierilor ii gasim deja infulecand de zor la masa si insirand povesti.
Duminica e zi de recuperare, ne spalam bidivii la rau, ne refacem dupa tura nocturna si ne intoarcem catre Timisoara.
No comments:
Post a Comment