Era cat pe ce sa merg si eu in Tzarcu cu cei mai cautatzi oameni de duminica ;), dar planurile din Retezat sunau mai tentant, asa ca am ales vechiul prieten Retezatul. Nu se anuntzase multa lume, dar pana la urma s-au strans asa in ultimul moment o gasca mare de 15 oameni de la AlternativeTM.
Asa ca iata-ne vineri seara la Carnic adunatzi totzi, iesind din caldura placuta a masinii ce indemna mai degraba la somn decat la umblat, in racoarea ce te trezea instantaneu :P In mai putzin de un minut trebuia sa-ti reglezi termostatul sa functzioneze de la +21grC la -7grC. Ne-am grabit cu echiparea ca sa nu ne ia frigul si la orele 22.00 am pornit la deal spre Gentziana.
Asa ca iata-ne vineri seara la Carnic adunatzi totzi, iesind din caldura placuta a masinii ce indemna mai degraba la somn decat la umblat, in racoarea ce te trezea instantaneu :P In mai putzin de un minut trebuia sa-ti reglezi termostatul sa functzioneze de la +21grC la -7grC. Ne-am grabit cu echiparea ca sa nu ne ia frigul si la orele 22.00 am pornit la deal spre Gentziana.
De acolo venim noi
si in colo merg altziiNu stiu ce ne-o apucat pe totzi, probabil din dorintza de a ne incalzi am gonit la deal ca apucatzii de parca eram la vreo intrecere. In curand ne-am spart pe grupuletze, fiecare si-a gasit un partener cu care sa-si potriveasca ritmul de mers.
Luna aflata in primul patrar lumina feeric peste brazii incarcatzi cu zapada, fuioare de ceatza se insinuau in liniste peste padure dand o lumina ireala ce parca crea o atmosfera de poveste. Si noi alergam la deal... putzine pauze de parca vreun balaur din poveste ne gonea din urma... timpul a trecut ca gandul si iata ca mai repede decat ma asteptam, inainte de miezul noptzii, am ajuns la Gentziana.
A doua zi ne-am impartzit pe echipe... 2 echipe au plecat sa faca Creasta Frumoasa, altzii au mers la ture pe Peleaga, Bucura, iar noi inca 2 echipe (Adi Marcu, Calin si Mardale) am plecat spre peretele Bucurei cu gandul sa facem Creasta Vulturilor. Vremea nu se arata asa de prietenoasa ca in seara precedenta, dar noi nu doream s-o luam in seama tocmai ca sa nu se simta prea mult bagata in seama si sa nu si-o ia in cap :P Cu cat urcam zapada devenea mai mare, mai grea, norii se buluceau nebuni in creasta adusi de vantul sprintzar, ceatza ne dadea tarcoale. Nu le luam prea mult in seama, suntem grabitzi sa ajungem sub peretzi la traseul noastru.
Luna aflata in primul patrar lumina feeric peste brazii incarcatzi cu zapada, fuioare de ceatza se insinuau in liniste peste padure dand o lumina ireala ce parca crea o atmosfera de poveste. Si noi alergam la deal... putzine pauze de parca vreun balaur din poveste ne gonea din urma... timpul a trecut ca gandul si iata ca mai repede decat ma asteptam, inainte de miezul noptzii, am ajuns la Gentziana.
A doua zi ne-am impartzit pe echipe... 2 echipe au plecat sa faca Creasta Frumoasa, altzii au mers la ture pe Peleaga, Bucura, iar noi inca 2 echipe (Adi Marcu, Calin si Mardale) am plecat spre peretele Bucurei cu gandul sa facem Creasta Vulturilor. Vremea nu se arata asa de prietenoasa ca in seara precedenta, dar noi nu doream s-o luam in seama tocmai ca sa nu se simta prea mult bagata in seama si sa nu si-o ia in cap :P Cu cat urcam zapada devenea mai mare, mai grea, norii se buluceau nebuni in creasta adusi de vantul sprintzar, ceatza ne dadea tarcoale. Nu le luam prea mult in seama, suntem grabitzi sa ajungem sub peretzi la traseul noastru.
Gentiana cea primitoareDupa ce trecem de Bordul Tomii situatzia se schimba nu mai aveam urme si imediat ritmul nostru scade, spargem urme cu randul. Cautam traseul optim spre Bucura Mica, zapada se rupe la fiecare pas, vrem sa ne conservam energiile pt ce doream sa urmeze. Ajungem si sub urcusul final de sub Creasta Vulturilor... privesc in sus la valcelul ce se profileaza in stanga crestei ... pare ca e destula zapada pe el, dar totusi zapada se prezinta bine si imi da incredere sa inaintez... pt mai multa sigurantza urmez o mica crestulitza cu bolovanii iesitzi deasupra stratului de omat care e chiar in marginea conului valcelului, pe aici e trasa optima de urcat... trebuie doar atentzie sa nu calc chiar langa bolovani, sunt goluri de aer sub zapada si odata ce calc gresit o gura hulpava de balaur se casca sub mine pt a ma inhatza de dedesubt :-) ... asa ca-mi adaptez stilul si incerc sa tzopai din bolovan in bolovan.
Ma intorc sa vad ce mai e in urma mea, AdiM e putzin mai jos, insa Mardale si Calin n-au mai urcat ... Mardale nu se simte prea bine, Calin nu-i prea incantat de vremea asta, asa ca ramane sa-l insotzeasca la vale. Asa ca raman eu cu AdiM, dar hotaram ca n-are rost sa fim masochisti sa ne bagam in perete pe vremea asta caineasca. Asa ca schimbam planul si hotaram sa iesim in creasta sub Bucura Mica pe valcelul ce sta sa se pravale deasupra noastra.
Ma intorc sa vad ce mai e in urma mea, AdiM e putzin mai jos, insa Mardale si Calin n-au mai urcat ... Mardale nu se simte prea bine, Calin nu-i prea incantat de vremea asta, asa ca ramane sa-l insotzeasca la vale. Asa ca raman eu cu AdiM, dar hotaram ca n-are rost sa fim masochisti sa ne bagam in perete pe vremea asta caineasca. Asa ca schimbam planul si hotaram sa iesim in creasta sub Bucura Mica pe valcelul ce sta sa se pravale deasupra noastra.
Stam frumos in randAjungem la baza stancilor si ne inscriem pe firul valcelului. Il urmam pe la marginea stancilor sa fim mai feritzi. Dc pana aici am urcat relativ cu spor de aici situtazia s-a schimbat complet... panta mare si omatul gros ne dau serios de furca. Ne infundam uneori pana la brau si ne caznim la fiecare pas sa inaintam. Nu s-a schimbat doar zapada, s-a schimbat si vantul ... dc mai jos era rezonabil aici parca s-a dezlantzuit un adevarat iad : vantul sufla cand de sus din creasta, cand de sub noi, toata zapada ne e spulberata in fatza. Am impresia ca zapada creste tot mai mult pe masura ce inaintam. Imi dau seama ca aici fiind chiar sub creasta nu-i doar zapada ninsa, e multa zapada viscolita adusa de vant... parca chiar atunci mi se confirma banuiala si brusc vad cum acolo unde calc se decupeaza mici felii, subtziri ce-i drept care o iau frumos la vale ... mda fir-ar sa fie, s-ar putea sa stam chiar pe o placa de vant :D
Fereastra spre cerAjungem intr-un loc unde valcelul se gatuie in stransoarea stancilor si acolo zapada e imensa ... ma uit in sus si vad cum toata zapada vrea sa-mi spuna ca va curge exact pe acolo dc o mai deranjam mult ! Hmmm, chiar pe acolo ar trebui sa trecem noi :D Ma lipesc de un bolovan, ma agatz cu pioletul de crestaturi si incerc sa trec peste el, dar nu pot sa ma inaltz, chiar langa bolovan sub zapada este un gol de aer si simt ca ma scufund cu picioarele tot mai adanc.
Cautam solutzii pt a trece de impas, ne uitam sa vedem dc am putea sa catzaram pe bolovani, dar nu vad nici un tzanc de stanca iesit in afara, nu avem cum sa ne asiguram .. fir-ar pitoanele au ramas la Mardale... neasigurat nu-mi vine sa ma cocotz pe acolo, tot prin zapada trebuie sa trecem. Asa ca batucesc bine zapada in jurul pietroiului si cu un picior prin zapada si unul pe stanca ma inaltz si ma salt peste bolovan... ufff, am trecut in sfarsit, mi-era groaza ca as fi putut descatusa toata zapada aflata in stransoarea stancilor si dc s-ar fi pornit la vale m-ar fi luat si pe mine si pe Adi ce era sub mine.
Ne tinem tot mai aproape de stanci, dar alunecam cand calcam pe stanca, n-avem aderentza, asa ca ne oprim sa punem coltzarii... anevoioasa treaba pe vantul asta, trebuie sa-mi dau jos o manusa si in scurt timp innebunesc de durere, mi-e toata mana inghetzata si abia o mai simt... nici n-am loc sa ma misc, stau pe o mica platforma de zapada batucita si cand ma uit la panta ce e sub noi nu-mi vine sa cred ca am urcat pe acolo prin zapada aceea.
Cautam solutzii pt a trece de impas, ne uitam sa vedem dc am putea sa catzaram pe bolovani, dar nu vad nici un tzanc de stanca iesit in afara, nu avem cum sa ne asiguram .. fir-ar pitoanele au ramas la Mardale... neasigurat nu-mi vine sa ma cocotz pe acolo, tot prin zapada trebuie sa trecem. Asa ca batucesc bine zapada in jurul pietroiului si cu un picior prin zapada si unul pe stanca ma inaltz si ma salt peste bolovan... ufff, am trecut in sfarsit, mi-era groaza ca as fi putut descatusa toata zapada aflata in stransoarea stancilor si dc s-ar fi pornit la vale m-ar fi luat si pe mine si pe Adi ce era sub mine.
Ne tinem tot mai aproape de stanci, dar alunecam cand calcam pe stanca, n-avem aderentza, asa ca ne oprim sa punem coltzarii... anevoioasa treaba pe vantul asta, trebuie sa-mi dau jos o manusa si in scurt timp innebunesc de durere, mi-e toata mana inghetzata si abia o mai simt... nici n-am loc sa ma misc, stau pe o mica platforma de zapada batucita si cand ma uit la panta ce e sub noi nu-mi vine sa cred ca am urcat pe acolo prin zapada aceea.
Margica in actiuneIl las pe Adi sa continue in fatza la spart urme, ne tinem pe sub stanci si cautam locuri unde sa ne infigem zdravan in piolet in caz ca pleaca zapada cu noi. Adi ajunge la un nou loc dificil, trebuie sa ocoleasca un alt bolovan... mi-e ciuda ca n-avem nici un tzanc de stanca dupa care sa ne asiguram, astfel am putea inainta de-a dreptul pe firul valcelului, ar fi mai usor de urcat in ciuda zapezii mari, dar cand privesc ce e sub noi, imi imaginez cum ne-ar purta raul de zapada pana jos in caldare :D
Adi se cazneste sa treaca, eu stau si astept infrigurat... cu cat stau mai mult simt ca inghetz, degetele mi se crispeaza pe piolet, vantul musca hulpav de fatza, zapada spulberata de vant se lipeste pe toata fatza, s-a topit si apoi restul ce mai vine ingheatza peste... parca nu mai pot sa respir, mi s-au lipit narile, nu mai pot clipi, s-a lipit promoroaca de gene si pe pleoape si trebuie s-o indepartez ca sa mai zaresc ceva. Ma gandesc sa-mi scot ochelarii de ski dc mai vreau sa vad ceva, dar in clipa aceea aud un zgomot si in secunda urmatoare o perdea de zapada se pravaleste peste mine, imping cu toata fortza pioletul in stanca si ma rog sa nu plec la vale... ufff, a trecut, a fost doar o sperietura, un mic avertisment... Adi tot chinuindu-se sa urce, a degajat zapada cu pioletul in cautare de prize si a dislocat un bloc de zapada de pe bolovanul de deasupra noastra si am incasat vreo 4-5 galetzi de zapada in cap... nu mai vad nimic acum, ma scutur repede si ma asigur ca n-am plecat :P
Ne uitam unul la altul si ne hotaram ca riscam prea mult dc mai insistam sa urcam. Mai avem doar cel mult 20m pana sa iesim in creasta, suntem in capatul valcelului, dar mi se pare al naibii de greu sa iesim de aici, parca cu fiecare metru zapada e tot mai mare. Renuntzam la orice ambitzie de a iesi in creasta, e clar ca nu mai avem ce sa ne caznim sa urcam, dar oare cum vom cobori ? Cand ma uit pe unde am venit, la panta ce se casca sub noi si la zapada ce sta sa plece, ma simt ca un soarece prins in cursa. Cine naiba ne-o pus sa urcam aici?
Dar ne dam seama ca n-avem ce face decat sa incercam sa coboram, asa ca ne hotaram sa coboram pe rand, folosindu-ne de bolovani pe post de regrupari pt a-l astepta pe celalalt. Cobor primul, dar cand dau sa plec imi fuge zapada de sub picioare si se duce usurel cu mine. Ouups, imi dau seama ca ar trebui sa merg ca si pe oua, panta e prea mare si dc cobor cu fatza spre vale disloc prea multa zapada si risc sa ma dau cu avalansa pana jos in caldare :D Asa ca n-am de ales si ma intorc cu fatza la panta si incerc sa cobor cu spatele ca si cum as descocotza, sprijinit mereu in batzul de ski si in piolet. Incerc sa calc pe urmele de urcare, dar nu le vad... nu le vad din cauza vantului spulberat in fatza, ma simt ca si o cartitza care merge pe pipaite fara sa vada absolut nimic.
Adi se cazneste sa treaca, eu stau si astept infrigurat... cu cat stau mai mult simt ca inghetz, degetele mi se crispeaza pe piolet, vantul musca hulpav de fatza, zapada spulberata de vant se lipeste pe toata fatza, s-a topit si apoi restul ce mai vine ingheatza peste... parca nu mai pot sa respir, mi s-au lipit narile, nu mai pot clipi, s-a lipit promoroaca de gene si pe pleoape si trebuie s-o indepartez ca sa mai zaresc ceva. Ma gandesc sa-mi scot ochelarii de ski dc mai vreau sa vad ceva, dar in clipa aceea aud un zgomot si in secunda urmatoare o perdea de zapada se pravaleste peste mine, imping cu toata fortza pioletul in stanca si ma rog sa nu plec la vale... ufff, a trecut, a fost doar o sperietura, un mic avertisment... Adi tot chinuindu-se sa urce, a degajat zapada cu pioletul in cautare de prize si a dislocat un bloc de zapada de pe bolovanul de deasupra noastra si am incasat vreo 4-5 galetzi de zapada in cap... nu mai vad nimic acum, ma scutur repede si ma asigur ca n-am plecat :P
Ne uitam unul la altul si ne hotaram ca riscam prea mult dc mai insistam sa urcam. Mai avem doar cel mult 20m pana sa iesim in creasta, suntem in capatul valcelului, dar mi se pare al naibii de greu sa iesim de aici, parca cu fiecare metru zapada e tot mai mare. Renuntzam la orice ambitzie de a iesi in creasta, e clar ca nu mai avem ce sa ne caznim sa urcam, dar oare cum vom cobori ? Cand ma uit pe unde am venit, la panta ce se casca sub noi si la zapada ce sta sa plece, ma simt ca un soarece prins in cursa. Cine naiba ne-o pus sa urcam aici?
Dar ne dam seama ca n-avem ce face decat sa incercam sa coboram, asa ca ne hotaram sa coboram pe rand, folosindu-ne de bolovani pe post de regrupari pt a-l astepta pe celalalt. Cobor primul, dar cand dau sa plec imi fuge zapada de sub picioare si se duce usurel cu mine. Ouups, imi dau seama ca ar trebui sa merg ca si pe oua, panta e prea mare si dc cobor cu fatza spre vale disloc prea multa zapada si risc sa ma dau cu avalansa pana jos in caldare :D Asa ca n-am de ales si ma intorc cu fatza la panta si incerc sa cobor cu spatele ca si cum as descocotza, sprijinit mereu in batzul de ski si in piolet. Incerc sa calc pe urmele de urcare, dar nu le vad... nu le vad din cauza vantului spulberat in fatza, ma simt ca si o cartitza care merge pe pipaite fara sa vada absolut nimic.
Adi Marcu la boulder
valea PietreleMi se pare ceva in neregula ca nu vad nici o urma, ma opresc si ma uit mai bine... la naiba nu mai e nici o urma! nu-mi vine sa cred, in cateva minute urmele noastre au fost acoperite complet! Ma trec fiori cand ma gandesc cat transport de zapada poate fi si cum se ingreuneaza placa de vant... si o mai ingreunam si noi ! Imi vin in minte numai grozavii: cum au virat-o speologii oradeni in Fundul Caprei, cum a murit Rednic Verone prin caldarile Serbotei, schiorii de pe Valea Morarului... oare in secunda urmatoare o sa aud o troznitura fioroasa si o sa simt cum o iau la vale? oare or sa ne caute si pe noi ? nu mai simt vantul, parca nu mai aud nimic, imi trec prin minte o gramada de lucruri ... ce mi-ar place sa fiu la mare acum pe plaja, sa ma balacesc in apa, sa fie soare si caldutz... la naiba, nu mai trebuie sa gandesc nimic, trebuie sa cobor, sa cobor si doar sa cobor... sa iesim odata din capcana asta in care am intrat singuri :D Imi golesc capul de tampenii si ma concentrez mereu la urmatorul bolovan la care trebuie sa ajung, ma adapostesc dupa el si-l astept si pe Adi. Ma uit la el si-mi vine sa rad : arata ca si Mos Gerila cu fatza geruita acoperita de promoroaca, saracul chinuindu-se sa clipeasca si sa-si desclesteze pleoapele acoperite de gheatza. Ma rad de el si ma gandesc ca la fel arat si eu :P
Trupa
Se pare ca cineva acolo sus a avut grija de noi si n-a lasat zapada sa plece. Am iesit din valcel si am urcat cu bucurie pe mica crestulitza cu bolovani unde ma simtzeam protejat, in afara conului periculos al valcelului nostru. Ma uitam in sus de unde am coborat si nu-mi venea sa
cred: urcasem doar vreo 100m diferentza de nivel pe valcelul acela si ne luase mai bine de o ora, iar valcelul parca arata ca si iadul... era o ghena in toata regula acolo, toata zapada spulberata se invartea acolo si-l vad si pe Adi cum iese dintr-un nor alb. Aici mai jos parca pare frumos, chiar se vede soarele pe o bucata de cer luptandu-se sa dea la o parte valurile de cetaza. Pe creasta parca e un front in toata regula, o gramada de turbioane de zapada se arunca peste creasta pentru ca in secunda urmatoare sa se inaltze in vazduh.
Ufff, ce bine ca am scapat de acolo, acum ma simt ca si renascut... ce frumos e sa traiesti ! ce frumoasa-i viatza! ma bucur ca simt vantul in obraji, ca mi-au inghetzat mainile, ca-mi lacrimeaza ochii ce se caznesc sa topeasca gheatza din jur... m-am gandit adineauri ca vreau la mare? nuuuu, imi place muntele, iubesc muntele, atat poate fi de frumos!
cred: urcasem doar vreo 100m diferentza de nivel pe valcelul acela si ne luase mai bine de o ora, iar valcelul parca arata ca si iadul... era o ghena in toata regula acolo, toata zapada spulberata se invartea acolo si-l vad si pe Adi cum iese dintr-un nor alb. Aici mai jos parca pare frumos, chiar se vede soarele pe o bucata de cer luptandu-se sa dea la o parte valurile de cetaza. Pe creasta parca e un front in toata regula, o gramada de turbioane de zapada se arunca peste creasta pentru ca in secunda urmatoare sa se inaltze in vazduh.
Ufff, ce bine ca am scapat de acolo, acum ma simt ca si renascut... ce frumos e sa traiesti ! ce frumoasa-i viatza! ma bucur ca simt vantul in obraji, ca mi-au inghetzat mainile, ca-mi lacrimeaza ochii ce se caznesc sa topeasca gheatza din jur... m-am gandit adineauri ca vreau la mare? nuuuu, imi place muntele, iubesc muntele, atat poate fi de frumos!
No comments:
Post a Comment