Buces-Vulcan - 10-11 mai

Buces-Vulcan este destinatia de weekend stabilita si agreata de 14 oameni (Mardale, Diana, Tufish si Diana lui, AndreiP, Oana si Nae, Lars, Titi, Fane, Ioana, Angi, Alin si cu mine). Unii sunt catzaratori convinshi, altzii, sau mai bine zis altele impart weekend-ul in 2 zile cu 2 tematici diferite: bike si catzarat.
Asadar sambata dimineatza patru fetele logofete (Oana, Ioana, Diana lui Mardale si cu mine) pleacam cu harta in rucsac in tura de bike.

La margine de drum

Oana

Nici bine nu plecam si incepe sa picure, asa ca ne adapostim sub o constructie de lemn, ne luam pe noi gecile si incepem sa rontzaim din migdalele sarate ale lui Oana. Mai povestim una alta si cand ploaia s-a oprit o luam din nou la drum spre Abrud, iar de la Abrud in directia Campina cu atentie sporita sa nu trecem de Gura Rosiei... caci am hotarat sa mergem in Rosia Montana, unde nici care dintre noi nu a mai fost vreodata.
Ajunse in Gura Rosie ne oprim in centru si verificam harta zone, urcam pe biciclete si descalecam la fel de repede, caci ploaie iar incepe... de data asta ne adapostim sub un tir.

Ascunzandu-ne de ploaie intr-o baraca unde se taie lemne

A doua tura de ploaie - de data asta ne adapostim bun un tir

Hai Diana...

In Rosia Montana o noua aversa de ploaie, cu grindina de data asta, ne ureaza "Bine ati venit"; adapost ne este o poarta.
Pedaland pe ulitzele Rosiei observam ca majoritatea caselor au o placutza cu "Proprietate SC Rosia Montana Gold Corporation" si... surpriza... am vazut si 2-3 placute cu "Aceasta proprietate NU este de vanzare".
In centru dam de punctul de informare, unde un nene ne explica cum ca 80% din sat este cumparat de corporatie, iar doar 20% nu vor sa vanda... suntem rugati sa ii ajutam cu un vot pe site-ul: http://www.faracianura.ro/index.shtml

A 3-a runda de ploaie, de data asta si un pic de grindina

Dar oare o sa mai ploua de multe ori azi?

20% NU - 80% cumparat

Istoria localitatilor Rosia Montana si Corna este strâns legata de istoria exploatarii zacamintelor aurifere (spalarea nisipurilor aluvionare si extractia minereului aurifer). Primele atestari ale acestei activitati sunt atribuite purtatorilor culturii Decea Muresului (2800 - 2500 î.Chr.).

Calare sau pe jos... in sus o luam oricum

Pe ulitza de sat

Push bike pentru toate fetele

Iesim din sat si incercam sa ajunge la lacul Brazi, dar cu atatea bifurcatzii de drumuri forestiere si fara o harta detaliata cu zona ajungem doar la lacul Corna si mai apoi la drumul ce coboara prin satul Corna si Gura Cornei in Abrud.
Acest drum este drumul inclus in traseul biciclistilor spre platoul fanFest, doar ca noi coboram pe el... adica mergem in directia "de la FanFest", bucata asta de tura fiind declarata ca cea mai faina coborare a zilei.

Ploaia din zare...

Acest lac NU este lacul Brazilor (la care am vrut noi sa ajungem)

Incotro?

Incotro sa o luam acuma? Oana vede pe harta un drum forestier ce duce peste dealuri inapoi in pasul Buces-Vulcan, exact unde trebuie noi sa ne intoarcem. Ideea ne surade la toate deci pornim spre acel drum forestier. La inceputul sau ne intalnim cu un nene ce ne spune ca nu vom putea merge cu bicicletele, ca drumu drumul este rau, urca mult si apoi ocolirea este foarte mari. Putin dezamagite ne gandim ca poate nu o fi chiar asa cum zice nene, dar ceea ce ne face sa ne hotaram sa nu o luam pe acolo este faptul ca nene ne-a mai spus ca drumul se tot bifurca si daca nu-l cunoastem ne putem rataci usor. Avand "experientza" negasirii taului Brazi... hotaram sa abordam alt traseu pentru intoarcere si pornim prin Abrud pe drumul de Brad.

Ioana si cu mine

Din nou cu nasul in harta

A venit primavara - se tund oile

Nu mai este mult pana in pas, mai putin de 10km si pe stanga este un drum ce duce in satul Buninginea, sat prin care trebuia noi sa trecem daca o luam peste dealuri. Ioana, Oana si cu mine hotaram ca vrem sa o luma spre sat si de acolo sa vedem daca ne descurcam sa gasim drumul peste dealuri pana in pas... daca nu ne vom intoarce. Diana se intoarce in pas urmand drumul cel mai sigur, drumul de Brad.
Ajunse in satul cu pricina, Buninginea, intrebam un nene pe unde sa o luam... pentru ca din nou o bifurcatie ne pune in dilema; ne indica drumul cel mai domol, dar dupa ce Oana arunca un ochi pe harta ne dam seama ca drumul domol este foarte ocolitor, asa ca o luam la push-bike pe drumul mai scurt trecand pe langa gospodariile satenilor si pe langa un coptor de pamant in care urmeaza sa se faca niste placinte... placinte... salivam un pic si continuam cu push-bike-ul.

Cuptorul de placintzele...

Drumul asta nu-i a nost'

Drumul urca, iese din sat, intra in padure, balaurim un pic, iesim intr-o poiana, numai bine sa ne mai orientam si noi. din nou prin padure... push-bike push-bike... Dupa cateva esecuri de a mai gasi un drum prin padure hotaram sa o luam spre vale, deoarece se lasa seara si suntem 3 fete cu o frontala si parca nu ii prea grozav sa ne prinda noaptea prind padure.

Oboseala

Pe aici la vale

Luam drumul ce duce la sosea si ajunge la 2km de pas, totusi ne-am descurtat ceva... nu am iesit conform planului exact in pas, dar marja de eroare de 2km este acceptata de noi, avand in vedere ca totusi cei 2km ii facem pe biciclete :) si macar in felul asta incheiem tura pe bike, nu pe langa.
Visrli calzi si mamaliga cu branza de burduf si smantana ne asteapta calde pe mase in pas, unde baietzii deja au ajuns de ceva vreme de la cocotz. O bere, un vin, o vorba si... doamne buna-i mamaliga... uite asa s-a incheiat si ziua aceasta.

Duminica no more biking, just climbing and leneving...