We-ul trecut am revenit la prietenul nostru Retezatul in dorintza de a mai evada din agitatzia citadina si din fierbintzeala betoanelor. Am vrut sa ne mia racorim cu putzin aer proaspat de munte, insa nu ne-am formulat prea bine dorintzele, n-am spus si cat dorim... asa ca Maria-Sa Retezatul ne-a "racorit" fara masura ;))
Vineri seara putzin dupa 10 seara debarcam in parcarea din Poiana Pelegii: Adina, Liviu, Gianina... si sa nu ma uit pe mine ;) Incepem sa dardaim, imbracamintea scurta de vara din oras nu se potriveste cu racoarea serii de munte.
Vineri seara putzin dupa 10 seara debarcam in parcarea din Poiana Pelegii: Adina, Liviu, Gianina... si sa nu ma uit pe mine ;) Incepem sa dardaim, imbracamintea scurta de vara din oras nu se potriveste cu racoarea serii de munte.
O fi pe litoral? (pe malul lacului Ana)
Liviu si cu fetele (adica Adina, Gianina si ... Viorica) Noi hotaratzi ca pt sambata aveam planuri mari, nu mai stam la discutzii cu Poiana Pelegii, nu vrem sa facem cunostintza cu muscarimea, tzantzarimea si picnicarimea din poiana, asa ca la 22.40 trecem rapid pe langa focurile si chiotele vesele si ii dam in sus spre Bucura.
Pe masura ce urcam vantul nebun isi face de cap, padurea vuieste infiorator, brazii se misca fantomatic in bataia vantului cu zeci de degete raschirate intinse spre noi, apa Bucurei din vale completeaza si ea fundalul sonor, noi povestim scene din filme gen "Blairwitch Project" si intreg tabloul aduce cu o atmosfera de "Twin Peaks" ;)) Apoi vine randul ursilor sa treaca pe ordinea de zi, Adina vrea povesti mai linistioare inainte de culcare, ne roaga sa schimbam subiectul, noi ii dam inainte cu ursii :D
Iesim la jnepeni si apoi la gol alpin, ne ia in primire vantul nebun si apoi o burnitza rece si sacaitoare. Pe la miezul noptzii ajungem si noi la Bucura. Facem o vizita la refugiu in sperantza de a pune la somn cat mai rapid, le dam o trezire mica cu frontala in ochi la musafirii din refugiu... insa din pacate nu avem locuri suficiente pt totzi 4. Nu ne ramane decat sa ne distram sa punem corturile pe vantul acela... e ca si cum ai face puzzle legat la ochi :D
Pe masura ce urcam vantul nebun isi face de cap, padurea vuieste infiorator, brazii se misca fantomatic in bataia vantului cu zeci de degete raschirate intinse spre noi, apa Bucurei din vale completeaza si ea fundalul sonor, noi povestim scene din filme gen "Blairwitch Project" si intreg tabloul aduce cu o atmosfera de "Twin Peaks" ;)) Apoi vine randul ursilor sa treaca pe ordinea de zi, Adina vrea povesti mai linistioare inainte de culcare, ne roaga sa schimbam subiectul, noi ii dam inainte cu ursii :D
Iesim la jnepeni si apoi la gol alpin, ne ia in primire vantul nebun si apoi o burnitza rece si sacaitoare. Pe la miezul noptzii ajungem si noi la Bucura. Facem o vizita la refugiu in sperantza de a pune la somn cat mai rapid, le dam o trezire mica cu frontala in ochi la musafirii din refugiu... insa din pacate nu avem locuri suficiente pt totzi 4. Nu ne ramane decat sa ne distram sa punem corturile pe vantul acela... e ca si cum ai face puzzle legat la ochi :D
Ma fac fotografitza cand o sa fiu mare
Lia, Ana, Viorica si Florica (fetele lui tanti Bucura) Toata noaptea cortul a fost zgaltzait puternic de vantosul turbat, n-am prea resuit sa dorm din cauza zgomotului. Plus ca era un frig ca de toamna tarzie, cu vant rece si taios ca de dinainte de prima ninsoare. Nici cum nu simtzeam ca am fi in luna lui Cuptor. Si noi am vrut sa mergem cat mai light in tura, asa ca nu i-am luat pe Nahhanny cu noi, ci sacii de vara ultra-light :P ... a se citi ultra-tocitzi de folosintza si aproape transparentzi ;)) Asa ca sa nu incepem sa dardaim o trebuit sa ne suplimentam sacii cu unicele haine ce le mai aveam cu noi, adica sa ne bagam in Mamutzi :D ... chiar ma apuca rasul asa ghemuit in sac cum eram imbracat in geaca si supra-pantaloni gandindu-ma la temeperatura cu care se desfata poporul din Timisoara :))
Dimineatza ne-a intampinat cu vreme sumbra de noiembrie tarziu, cu cer plumburiu si acelasi vant turbat si oleaca de bura marunta. Asa ca cel mai bun plan pt inceputul turei a fost suplimentarea portziei de somn pana pe la 11 :D Cand am decis in mod unanim ca ne-am plictisit de atata somn si am inceput sa incropim un plan de tura adaptat la conditziile existente.
Dimineatza ne-a intampinat cu vreme sumbra de noiembrie tarziu, cu cer plumburiu si acelasi vant turbat si oleaca de bura marunta. Asa ca cel mai bun plan pt inceputul turei a fost suplimentarea portziei de somn pana pe la 11 :D Cand am decis in mod unanim ca ne-am plictisit de atata somn si am inceput sa incropim un plan de tura adaptat la conditziile existente.
Puiul de dinozaur... Alin sau Judele Mic? Mda, Turnul Portzii atzi ghicit ;)
Ce varf o fi asta? (Suna un prieten sau cauta tabla printre stanci ) Dam o tura pe la fete ... Ana, Florica, Viorica, Lia ... si urcam spre Poarta Bucurei. Eu cu Gianina vrem sa vedem traseul ce era in plan pt ziua asta - catzarat pe Turnul Portzii, asa ca urcam chiar in sa printre turnuletzele si acele din Poarta Bucurei de unde se vede bine creasta ca de dinozaur a Turnului Portzii. De aproape nu mai pare asa de infricosatoare cum arata de la distantza, pare accesibila. Facem planuri pt data viitoare acum nu vrem sa ne congelam mainile pe stanca :D Apoi urcam spre Judele, Liviu si Adina urmeaza poteca turistica, iar noi trecem exact pe sub Turnul Portzii sa vedem si cealalta parte a crestei de dinozaur, precum si creasta ce urca pe Judele. Partea dinspre Judele a Turnului Portzii este mult mai blanda si mult mai scunda, deci nu ne mai sperie balaurul Turnului Portzii, l-am vazut indeaproape acum.
Nu acelasi lucru e cu Judele, creasta ce porneste chiar de jos din caldarea Stirbului e mult mai lunga si are mai multe portziuni pe verticala. Apoi in mod surprinzator gasim o cale de acces direct pe Judele chiar din saua cel separa de Turnul Portzii, este un picior inierbat cu o panta rezonabila ce ne urca drept printre stancariile de sub varf. Nici nu credeam ca se poate urca pe aici, sunt tare bucuros ca am descoperit calea asta :-), nu mai suntem nevoitzi sa coboram abrupt la poteca turistica pt a urca in Saua Judelui. Pt cei ce vor sa urmeze apoi creasta dintre Judele - Santamaria - Slaveiu nu mai sunt obligatzi sa urce in saua Judelui sa faca dreapta pt Judele, apoi sa coboare din nou in sa si sa o ia in stanga spre Slaveiu. In modul asta creasta se poate parcurge firesc de la un capat la altul.
Nu acelasi lucru e cu Judele, creasta ce porneste chiar de jos din caldarea Stirbului e mult mai lunga si are mai multe portziuni pe verticala. Apoi in mod surprinzator gasim o cale de acces direct pe Judele chiar din saua cel separa de Turnul Portzii, este un picior inierbat cu o panta rezonabila ce ne urca drept printre stancariile de sub varf. Nici nu credeam ca se poate urca pe aici, sunt tare bucuros ca am descoperit calea asta :-), nu mai suntem nevoitzi sa coboram abrupt la poteca turistica pt a urca in Saua Judelui. Pt cei ce vor sa urmeze apoi creasta dintre Judele - Santamaria - Slaveiu nu mai sunt obligatzi sa urce in saua Judelui sa faca dreapta pt Judele, apoi sa coboare din nou in sa si sa o ia in stanga spre Slaveiu. In modul asta creasta se poate parcurge firesc de la un capat la altul.
Alin cautand in strafundurile rucsacului... dupa manushi
Fetele din caldarea Bucurei pazite de varfurile de pe creasta Ne intalnim pe varf cu Adina si Liviu care urmasera poteca si apoi am continuat creasta peste Santamaria, Slaveiu si am urnat piciorul Slaveiului, pana la coborarea spre lacul Ana.
Spre seara vremea spre indreapta, vantul se domoleste si soarele ne zambeste timid, semne bune pt a spera ca duminica vom avea parte de vreme buna.
Spre seara vremea spre indreapta, vantul se domoleste si soarele ne zambeste timid, semne bune pt a spera ca duminica vom avea parte de vreme buna.
Iar mi-am uitat ochelarii acasa... si ... si crema anti-rid :D
Adina cugetand in liniste si pace A doua zi reusim sa ne indeplinim fiecare jumatate din planurile avute initzial : Liviu si Adina merg spre Retezat, iar eu cu Gianina mergem in Bucura II unde urcam pe traseul Creasta Vulturilor (3A, 9 lungimi de coarda). Vremea s-a potrivit ceva mai bine cu luna lui Cuptor, chit ca
prin regrupari am dardait oleaca de frig, ca in peretele Bucurei mai mereu e congelator.
prin regrupari am dardait oleaca de frig, ca in peretele Bucurei mai mereu e congelator.
Cu gandul la mancare
Peisaj mioritic (cu o turma de vacutze pe malul lacului Ana) Iesim din traseu numai bine cand apar fuioare to mai dese de ceatza invaluie muntele si intreaga caldare Pietrele pare ca e ca un cazan ce fierbe. Ii dam rapid la vale sa ajungem la intanirea cu Liviu si Adina la Bucura. Aici aflam ca salvamontistii ne facusera deja reclama ;) si intreaga populatzie din caldare ne stia ca eram cei care campasera pe la 1 noaptea :))
Ne grabim la vale spre masina sa-i ajungem pe Liviu si Adina ce pornisera mai inainte si cand ii intalnim constatam cu surprindere ca Adina isi luxase glezna alunecand pe o piatra. Am avut mare noroc cu studentzii de la fuckulta de sport din Tm care aveau si doctor in dotare, Adina primeste primul ajutor, apare si Salvamontul din Poiana Pelegii si ajutatzi de baietzi o caram cu schimbul pe bratze pana jos la masina.
Ne grabim la vale spre masina sa-i ajungem pe Liviu si Adina ce pornisera mai inainte si cand ii intalnim constatam cu surprindere ca Adina isi luxase glezna alunecand pe o piatra. Am avut mare noroc cu studentzii de la fuckulta de sport din Tm care aveau si doctor in dotare, Adina primeste primul ajutor, apare si Salvamontul din Poiana Pelegii si ajutatzi de baietzi o caram cu schimbul pe bratze pana jos la masina.
Incepem traseul
La revedere tanti Bucura!!! Dc Adina n-ar fi avut ghinionul asta, we-ul s-ar fi incheiat perfect... insa oricum s-a consolat ca a ajuns unde-si dorise, adica pe varful Retezat ;)
No comments:
Post a Comment