Godeanu 16-17 dec

Pentru we asta vroia lumea un munte unde n-a mai fost .. "to boldly go where no one has gone before" :P, asa ca le-am propus Dianei, Gianinei si lui Alinu' o tura in Godeanu.
Godeanu... the final frontier... these are the voyages of Alpine_tm members... its continuing mission to explore strange new mountains... to seek out new trails, new valleys... to boldly go where no one has gone before ! :-)

"Ciocanitorile" padurii din valea Lapushnicului Mic

Am mers pe urmele expeditziei facute cu Gerzson intr-un inceput de decembrie din 2003, adica nu dupa mult timp de cand a luat nastere si lista noastra. O tura care mi-a ramas vie in memorie, o tura printre preferatele mele si ma minunam in datzile in care am revenit pe valea Scarisoarei ca-mi aminteam pana si vadurile prin care am trecut apa.
Si nu stiu cum se face ca de fiecare data am mers pe Scarisoara doar in prag de iarna... la fel si acum cand se razboieste toamna cu iarna. Pe langa ca a trebuit sa trecem de o gramada de ori apele Lapusnicului Mare, ale fratelui sau mai Mic si a Scarisoarei, am mai avut o gramada de obstacole de depasit: bolovani acoperitzi de gheatza, busteni uzi si inghetzatzi, siroaie si izvoare inghetzate.
Am pornit de la barajul Gura Apei, dupa care am coborat spre gura de varsare a Lapusnicului Mare pe care l-am traversat peste un morman de busteni audsi de ape. Am luat-o apoi in amonte pe drumul forestier de pe malul stang al Lapusnicului Mic pana la capatul astuia, dupa care de-a dreptul pe firul apei, mai pe langa apa, mai peste ea, mai prin padure, pe unde ne permitea terenul. De fapt asta-i toata shmeckeria cu raurile astea din Godeanu ca-s tare salbatice si sturlubatice, trebuie sa intuiesti exact cand trebuie sa terci pe malul opus... asta daca potzi si ai pe unde :-)

Construim un vad

... si-l testam

si cashtigator este podetzul lui Alinu'

Am ajuns la confluentza celor 3 rauletze din bazinul hidrografic aflat intre piciorul Branului si platforma Borascu care formeaza apa Lapusnicului Mic: Branul sau Paraul Matzului ce vine din lunga vale ce trece pe la poalele colosilor Gugu si Moraru, Scurtele ce coboara salbatic printr-o cascada acum inghetzata dintr-o caldare suspendata cantr-un caus de palma si Scarisoara ce vine din lacul omonim.
Noi am luat-o pe apa Scarisoarei cea frumos curgatoare, cu bolovan inghetzatzi al naibii de alunecosi, ce te indemna mereu s-o traversezi (a se citi obliga :D). Dupa mai multe traversari si dupa ce am trecut pe langa 2 cascade frumoase unde gheatza se lupta sa incremeasca apa-n loc , am ajuns la tzinta noastra din ziua de sambata: micul "palat" din padure, in fapt un refugiu facut integral din lemn, cu prici acoperit cu cetina de brad, construit probabil de vanatori si care e fratele mai mic al celui din Borascu. Cred ca micul palat din padure a fermecat pe totzi cei care i-au trecut pragul si care au dormit in el: pe Gerzson atunci cand l-am descoperit impreuna rasarindu-ne in cale intr-o retragere din creasta fugind din calea viscolului, pe Adina si acum pe totzi cei cu care au fost... zicea lumea ca-i cel mai fain loc in care au dormit :P mie mi-a inspirat un fel de magie de fiecare data cand i-am trecut pragul imi aduce aminte de povestile copilariei, casutza piticilor din padure...

Apa si gheatza

Gheatza si apa

Mult asteptata cascada-reper

Dupa o noapte placuta in adapostul asta, ne-am pornit spre creasta, n-a fost tocmai usor sa iesim in caldarea Scarisoarei... toate paraiele si siroaiele care curg din belsug pe acolo erau acum inghetzate, gheatza sticla si noi cum n-aveam decat betze de ski a trebuit sa facem un adevarat slalom prin labirintul de ghetzuri. Dupa ce am trecut de buza caldarii inaintarea a devenit usoara, am scapat de gheatza, nu mai era decat zapada care in mod bizar incepea sa se inmoaie pe masura ce urcam.
O mica surpriza ne astepta sub creasta... un nou refugiu in acelasi stil construit pesemne vara asta de ciobani sau de vanatori... are fundatzie de piatra, restul e din lemn, are si pod, inca n e terminat mai trebuie sa fie izolat, deocmadata sufla vantul printre scanduri si era zapada viscolita adunata inauntru, dar oricum e un adapost demn de luat in seama pt turele de iarna. E situat in caldarea Scarisoarei, exact sub saua estica a vf Micusa, pare destul de bine pozitzionat si ferit de eventuale avalanse.

Omidutzele la hotel ***

Dis de dimineatza ne spalam pe fatza

... si ne facem freza

Am iesit in creasta prin saua vestica pe deasupra lacului Scarisoara. Am intersectat si niste urme de-ale mosului Martin ce se parea ca pornise la plimbare. De aici s-a cam stricat vremea, cerul s-a acoperit rapid de un palfon compact de nori si vantul a inceput sa sufle salbatic, ceea ce ne-a incomodat inaintarea. Am mers pe creasta pana in Saua Matzului, unde vazand ca Gugu isi trasese un val de ceatza peste el... pesemne ca Zamolxe nu vroia sa fie deranjat :P am luat decizia sa abandonam planul nostru de a parcurge toata muchia Moraru-Scaritza-Gugu-Branu... ar fi fost un parcurs frumos, dar vantul ne-ar fi batut exact din fatza si nici nu mai aveam vizibilitate, asa ca am ales sa coboram pe Paraul Matzului.
Aici am dar de zapada mult mai mare fatza de ce intalnisem pana atunci, apatoasa si grea, asa ca ne-am pus parazapezile. Am inaintat rapid pe valea Matzului, am urmat poteca ciobaneasca inteligent trasata pe curba de nivel... insa luuuuunga cat o zi de vara si noi eram in prag de iarna. Dar am bagat mare sa nu ne prinda noaptea, mai un urcus, mai un coboras, eu ma tot straduiam sa aburesc lumea cum ca nu mai avem mult :P

Refugiul de sub vf Micusa

Culmea Radoteasa si valea Vlasia Mica

La stana din valea Matzului

Am ajuns si la coborasul mult asteptat si iar am dat de zapada maricica prin padure... si-ntr-o poienitza am dat de o conferintza de Mosi Martini :D, era puzderie de urme prin zapada, parca facusera sedintza... Diana incepea sa faca presupuneri usor nelinistita despre vechimea urmelor :P Ei dar pesemne Mos Martin n-avea chef de intalniri asa ca ne-am continuat nestingheritzi drumul la vale pana in locul unde poteca ciobaneasca o ia mult spre valea Raului Ses, moment in care le-am multzumit cu totzii ciobanilor pt munca lor de veacuri si am parasit poteca luand-o de-a dreptul prin padure prin frunzis des, facand slalom printre si peste trunchiuri doborate, incercand sa ramanem in picioare pe panta destul de pronuntzata... dar am ajuns cu bine la drumul de contur de pe marginea lacului intr-o imensa balta de noroi , de fapt tot drumul era... un noroi.

La un rom si un vin fiert (a ce citi ceai)

Si exact cand se lasa inserarea si cu ea si o sacaitoare ploaie mocanesca am ajuns deasupra lacului exact la gura de varsare a Lapusnicului Mic. De data asta am avut parte de aventura traversarii ambelor Lapusnice, dar deja nu prea ne mai pasa de apa, la cat noroi aveam pe noi din cap pana-n picioare apa era o adevarata binecuvantare :P Si uite asa au coborat de pe Paraul Matzului 4 matze plouate, dar bucuroase ca au avut parte de o asa tura...