Cindy imi propune sa mergem miercuri cu baietii la cabana Postavaru la o ciorba si un salam de biscuiti. Voi ati putea refuza asa propunere? Nici eu nu am putut, chiar daca la TV am auzit ca se anunta ploi cu descarcari electrice, penet prognoza arata la fel, dar ceea ce ma face sa plec la autobuzul de Poiana este pronoza online doar cu ploaie pentru Postavaru.
Pe Radu-l ducem la gradi, iar Vlad si cu mine mergem sa ne intalnim cu Cindy, Janus, Nina si Luca in Livada Postei la autobuzul de 10:30, care defapt este de ora 11:00. Aceasta schimbare de orar a autobuzului, face sa ne si prinda ploicica pe urcare, tocmai cand incepem sa urcam pe zidul mare. Dar nu dam inapoi: panta mare si ploaia nu face decat sa fim mai hotarati:
Cindy: "Credeti ca vom putea urca marele zid?"
Vlad: "Ihm... da, eu cred ca pot, haideti!"
La lac ploaia se opreste pentru 3min, iar apoi incepe sa ne fugaresca la cabana. Ploaie adevarata a tinut fix cat am stat noi la cabana. Cei mici au pictat, am mancat si ne-am bucurat de gazda inegalabila de aici, tanti Neli.
La coborare soarele ne-a insotit mereu pana la autobuz.
O excursie numai buna pentru cei mici... cu vreme buna si vreme mai putin buna, cu poteci, cu iarba, cu flori, cu scurtaturi, cu urcusuri grele, dar si cu zone de alergare, cu voie buna si inghetata...
Locuri privilegiate in autobuz
Prima pauza pe Sulinar
La cabana Postavaru am fost primiti cu de toate... de la ceai la gomboti cu prune, de la creioane la tempera...
De data aceasta nu ne-am putut bucura de terasa, data viitoare
 |
| Fara un pic de catarare, nu ar avea farmec excursia |
 |
| La vale... prin iarba cea mare |
 |
In asteptarea autobuzului de intoarcere... inghetata
|
1 comment:
Your thhe best
Post a Comment