Saturday, 20 October 2012

Azuga Trail Race - o alergare in viitor 20oct


 Azuga Trail Race - o alergare in viitor (foto: Mihai Husleag)

MPC avea sa fie in calendarul competitional din 2012 ultima cursa de alergare montana. Am aflat nu demult de Azuga Trail Race, dar cum distanta pana la linia de start ne omoara, nu l-am inclus in calendar. Prea multe drumuri spre Brasov... mult prea multe (Postavaru Night Race, SemiMaraton Intersport Brasov, EcoMarathon, Hit the Top, 7500, Cindrel, UTF, MPC).
Lucian Almarii ne invita, insista si pluseaza... nu putem refuza si miercuri ne decidem ca sambata alergam la Azuga. Il sun repede pe Ciprian Balanescu sa-i propun sa facem echipa si el imi spune ca nu-i hotarat, dar oricum l-a sunat si Nusu inainte mea si daca va merge nu-l poate refuza. BANG... este perfect cu Nusu, chiar el lipsea :D

Echipa BANG (Balanescu Alin Nusu si Gianina) - locul 2 la echipe (foto: Mihai Albert)

Vineri dupa servici plecam din Timisoara la drum Cipri, Alin si cu mine... destinatia: Azuga, ora sosirii 23:30. Ne luam numarul de concurs, facem un dus si ne bagam la somn. Ne bucuram ca ora startului este 10, dar nu avem tupeu sa-i spunem la Luci ca putea sa fie si 11, ca nu ne suparam :D
Primesc prin intermediul Ioanei Mica o foita superba de la eMont (http://www.emont.ro/produse/2088) usoara, mica si frumos colorata (violet). YUHU.. in sfarsit am foita mea usoara pentru echipamentul obligatoriu de la RTR, 7500, UTF, MPC, ATR.

fam Tanase (foto: Cristina Popovici)

Sunt super motivata pentru aceasta cursa din cauza concurentei mari. Trebuie sa imi iau revansa fata de Paula de la MPC, trebuie sa fiu cu ochii pe Oana care alearga foarte bine si doar urcarile tari ma salveaza, in plus Alin ma informeaza ca sunt 2 fete din Bucuresti foarte bune la semi pe plat.

Traseul incepe cu 1.6km de forestier, dupa care dau de prima problema: intrarea pe poteca. Este blocata... lumea asteapta sa intre pe poteca. Am noroc cu Lucian Clinciu care o ia pe niste potecute mai firave si scapa de blocaj. Cand il vad, ma iau repede dupa el, pentru ca sunt convinsa ca stie el ce face si asa preiau conducerea la fete.

Peisajul este superb... toamna a colorat viu toata zona si iti este mai mare dragul sa alergi.

Pe la km 12-13 vine tare din spate Oana si ma depaseste. Ia un avans de 1-2min pe care si-l pastreaza pana la km 20, adica pana la urcarea de pe Sorica.
Tot aici pe la km 12-13 mi se intampla ceva nu am mi s-a mai intamplat niciodata... Alerg... si aud in spatele meu muzica si niste bete hotarate ce ma urmaresc. Nu imi fac griji, nu vazusem nici o fata cu bete, sigur este un baiat si imi vad de drum. Peste 2-3min am parte de un soc: este un copil!!! Moralul imi pica la pamant: merg atat de prost incat ma depaseste un copil!!! Incredibil... inseamna ca peste cativa ani ma va depasi si Vlad :) Nu imi vine sa cred... raman 2-3pasi in urma, dar imi revin repede: TREBUIE SA MA TIN DE EL! Si o fac... apoi il depasesc, il aplaud si ii felicit nonverbal, caci muzica urla prea tare ca sa ma auda.
Baiatul este ambitios si nu ma lasa... sta fix in spatele meu, apoi ma depaseste iar.
Ma amuz... sper ca nu vrea sa ne rupem unul pe altul, cea mai inteligenta miscare ar fi sa "picam" la pace. La un moment dat nu se mai aude muzica si atunci il intreb cum il cheama. Intre timp aflu de la alt concurent ca face triathlon si ca are 13ani. Levi este un copil la varsta, dar are strategie si la minte nu pare doar un copil. Alergam impreuna si simt ca am facut echipa cu el. Ma coplesesc tot felul de emotii si ma simt de parca as alerga cu Vlad, baiatul meu de 1ani4luni... ma simt cumva in viitor.

La un momentdat Levi ma intreaba cat mai avem pana la km 20, adica pana sa incheiem prima bucla. Ma uit la ceas si ii spun: mai avem 1km, trebuie sa o lasam mai moale, sa ne odihnim pentru urcarea pe partie Sorica. Ma aproba si scadem un pic ritmul. Ii spun ca sus pe Sorica sa isi lase betele acolo, sa nu le mai care cu el si pe coborare, stiind de la Silviu Balan ca sus este Oana Popa (voluntara anului). Ma intreaba daca i le aduce cineva jos si il asigur ca da.
Incheiem prima bucla si incepem urcarea pe partia Sorica: 2km lungime cu peste 600m diferenta de nivel. Pornesc la deal in spatele lui Levi si ma uit in sus dupa Oana care a plecat cu un avans de 1min jumate (informatie pe care mi-o confirma si Adi Bostan). Merg destul de incet, ma simt obosita... este totusi sfarsit de sezon. Dupa ce imi fac incalzirea ii spun la Levi ca avem o fata de depasit :D si el imi confirma ca stie. Totusi simt ca ar trebui sa trag un pic mai tare, asadar preiau conducerea si Levi se tine de mine, ba mai mult ma incurajeaza: O ajungem! Uite in zona aia o vom depasi! Si asa a fost :)

Urcarea pe partie Sorica (foto: Nico Verhelst)

Urc tot abruptul partiei impreuna cu Levi, acest copil este extraordinar... iar eu... eu trebuie sa ma antrenez mult mai bine in sezonul urmator :D
Partia se domoleste chiar inainte de sosire, ma gandesc la titlul de "Queen of Sorica" si incep sa alerg... trebuie sa ajung cat mai repede in punctul in care se ia timpul. Ii spun Oanei sa ia si betele lui Levi, beau 2 pahare de apa si il incurajez pe Levi care soseste si el.
Mai sunt 5km pana la sosire... si ma simt amenintata de Oana, stiu ca alearga bine la vale, asa ca ma bucur cand vad ca de fapt mai avem un pic de urcat. Cobor intins pe un drum forestier, dupa care vad inca o mica urcare... ma bucur pentru mine, dar imi este frica ca nu cumva sa ma blagosloveasca Levi ca i-am zis sa isi lase betele ca este doar coborare.
Depasesc un baiat, care ma depaseste in viteza inapoi. Bun... trebuie sa ma tin de el, trebuie sa nu-l pierd din privire si astfel nu voi fi ajunsa din urma. Trebuie sa alerg cat de repede pot si sa intru in padure, daca nu voi fi vazuta, Oana nu va avea nici o speranta ca ma poate depasi.

Alerg pentru ca nu mai am mult (foto: Cristina Popovici)

Alerg cat pot de repede la vale... ca nu prea ma pricep si pierd teren fata de baiat. Dar la un momentdat il vad ca se opreste... are crampe. Strig la el sa nu stea sa alerge ca mai este doar 1km, dar din pacate crampele il iau din nou si raman singura.
Am parte de un mic moment de panica... cand ajung in forestier pentru cateva fractini de secunda nu stiu pe unde trebuie sa o iau: trebuie sa trec apa, trebuie sa tin drumul? Nu se poate sa ma ratacesc acuma!!! Asa ca ma uit bine peste apa, pe drum in jos... si vad o panglica fluturand mai in jos pe drum, tot pe partea cu apa. Am impresia ca trebuie sa trec apa mai jos... dar din nou trebuie sa tin drumul... ajung in forestierul de la start si sunt linistita: de aici stiu drumul, nu mai am nici o sansa sa ma ratacesc.

Festivitatea de premiera (foto: Cristina Popovici)

Ajung fericita la linia de sosire!!! Am reusit, desi nu a fost usor.
Am incheiat acest sezon, primul meu sezon de mamica. Am alergat 11 curse si am castigat 9 dintre ele. Ma bucur ca de anul acesta a existat concurenta si la fete. Sincer ma bucur ca Oana si Paula m-au intrecut la Hit the Top si la MPC, pentru ca m-au motivat pozitiv.

King and Queen of the Sorica (foto: Cristina Popovici)

Mi-am incheiat sezonul de alergare cum nici nu as fi visat vreodata: am alergat "in viitor" alaturi de "Vlad"!
A fost incredibil, dar a fost adevarat!

Podium feminin (foto: Alin Tanase)

3 comments:

travel and write said...

FELICITĂRI! A fost o cursa frumoasa :-), mi-a plăcut povestea.

Anonymous said...

o mamica deosebita,mi-a placut istorioara ta,simt cum cuvintele sunt mici si insuficinte pentru a exprima clar ceea ce simt acum pentu tine-o profunda admiratie. Felicitari!

cinefilul said...

Sunt intimidat! :) Felicitari!
Ala micu' a facut toata povestea!