Monday, 25 July 2011

La portile Fagarasului 20-24iul


In mod sigur Vlad al nostru cat e de mic a reusit sa ma motiveze sa ma apuc din nou de scris si sa resuscitez blog-ul nostru. Caci in ultima vreme se cam asternuse praful pe blog-ul nostru saracul si scriam destul de rar. Adevarul e ca nu prea am mai avut chef de scris, sunt multe ture din 2011 pe care nu le-am istorisit pe blog si nu apar nicaieri, doar in amintirile noastre.

Vlad cel mic

De altfel lipsa asta de chef de scris si pus poze era legata si de o saturatie a noastra in a merge pe munte. Ne trezeam inainte de unele week-end-uri intr-o criza acuta de idei in a gasi un loc pe munte in care n-am mai fost sau in a face o tura mai deosebita decat altele cum n-am mai facut. Nu vreau sa zic c-am fost prin toti muntii din tara. Dar daca stau bine sa ma gandesc din 2006 de cand am cunoscut-o pe Gianina, am batut toata tara in lung si-n lat, am umblat printr-o gramada de munti, am facut o gramada de ture superbe, ne-am facut o multime de prieteni, am adunat o tona de amintiri, am trait intens de parca aveam cativa ani de recuperat si apoi la un moment dat parca ne saturasem si nu stiam ce sa mai scornim.

Mama Gianina

E clar trebuie sa facem un copil care sa ne schimbe viata :) Am ajuns la concluzia asta amandoi.
Astfel vom avea ocazia ca impreuna cu Vlad sa reluam mersul pe munte din alta perspectiva, sa reluam turele usoare de plimbare, sa redescoperim locurile pe care le-am vazut de atatea ori, dar acum sa le privim cu alti ochi, sa i le aratam si lui Vlad cand va creste putin mai mare si sa ne bucuram de placerea lui de a le descoperi. Pe scurt sa reluam ABC-ul mersului pe munte odata cu Vlad.

Dorm bine in brate la tata

Sunt convins ca nu toata lumea care va citi acest blog va avea aceeasi opinie ca si noi vis-a-vis de iesitul cu copilul pe munte. Mi se pare si normal sa existe opinii diverse.
Unii nu vor sa-si scoata copilul din casa in primele 3 saptamani ca sa nu raceasca, sa nu ia microbi de afara. Noi nu vrem sa-l crestem pe Vlad in incubator. Cand au auzit ca noi l-am dus pe munte la doar 3 saptamani si-au facut cruce si au zis ca noi nu suntem normali. Probabil ca lor nu le parem normali, dar sunt convins ca exista alti oameni pentru care suntem normali.

Sunt mic de-o schioapa

Si pentru ca aproape orice lucru nou pe lumea asta e bine sa fie facut treptat si cu masura, ne-am gandit sa-l obisnuim pe Vlad cu muntele acum de mic. Chiar daca acum nu intelege si nu gusta nimic, macar sa-l obisnuim cu mediul de pe munte pentru cand va fi apt sa umble pe propriile lui picioare.
Si pe de alta parte noi nu vrem sa vedem copilul ca fiind o piedica in a mai putea face ce ne place. De aceea vrem sa ne pastram vechile obiceiuri si sa continuam in a merge pe munte si nu sa renuntam. Evident ne vom adapta excursiile in functie de constrangerile impuse de a duce copilul pe munte.

Iar mama ma leagana de minune

Si pentru ca prima noastra iesire pe munte impreuna cu Vlad la Cuntu a fost o reusita, ne-am propus o alta iesire si aceasta fiind tot din ciclul cum sa scapam de caldurile din Timisoara?
De data asta ne propunem sa mergem mai departe de casa si sa ne invartim roata pe la poalele Fagarasului. Ne propunem sa stam in mai multe locuri, sa facem excursii scurte de cate o jumatate de zi, practic e ca si cum am bate la portile Fagarasului, ii vom calca pragul doar cate putin cat sa ne acomodam, nu ne propunem acum sa-l ducem pe Vlad in creasta, are timp pentru asta mai tarziu cand va fi mai mare.

Unde m-ati adus aici?

Miercuri dimineata plecam din Timisoara si facem prima escala pe valea Avrigului. Prietenii nostri Dana&Alex Presecan din Sibiu sunt ospitalieri de fiecare data cand venim in zona la ei si ne ofera gazduire la cabanuta lor. Locul acesta e tare linistit, iar in jur cat cuprinde e numai verdeata, deci loc racoros numai bun pentru odihna si relaxare. Adica exact ce cautam noi.
Iar deasupra troneaza impunator varful Suru, parca mai mai sa se pravale peste noi. Asta asa ca sa-mi aminteasca ca in acest sfarsit de saptamana ar fi trebuit sa ma iau la tranta cu o dihanie uriasa si sa strabat imensa spinare ca de dinozaur a crestei Fagarasului.

La cabana de pe valea Avrigului

Miercuri seara se isca o furtuna puternica, care apoi am auzit ca a cuprins mai multe zone din tara. Am fugit noi de caldura, dar acum a venit racoarea peste noi. Coloana termometrului scade binisor pana pe la 15gr.
Ramasitele furtunii au ravasit vremea pe munte asa ca joi dimineata vremea e incerta. La fel ca si planurile noastre. Dar spre pranz norii se mai sparg, asa ca pana la urma ne decidem sa mergem sa vedem cum arata vremea la cabana Poiana Neamtului. Pana aici e un drum de 14km din Avrig, iar de aici incepe traseul turistic spre cabana Barcaciu.
Cerul e destul de plumburiu, din cand in cand da semne ca s-ar mai sparge, apoi iar se inchide si tot asa. Dar nu da semne clare de ploaie. Noi ne tot codim si nu stim ce sa facem: sa urcam la Barcaciu sau nu?

Mama Gianina se odihneste

Acum avandu-l pe Vlad nu ne putem risca, vrand-nevrand trebuie sa fim mai precauti, nu mai putem judeca o situatie doar dupa placul nostru. E interesant cum ni s-a schimbat optica legata de vremea pe munte. Acum ne simtim ca la inceputurile noastre pe munte, cand o ploaie ne facea sa ne codim in a pleca mai departe. E ca si cum am fi dat timpul inapoi cu cativa ani buni.
Pana la urma ne decidem sa urcam si sa fim atenti cum evolueaza vremea, in caz de ploaie ne putem intoarce.

Atentie mami: ai rupt podetul!

Inainte sa pornim, intram la cabana Poiana Neamtului sa cerem niste apa sa luam cu noi in tura. Vazand-o pe Gianina cu ceva in brate si nestiind ce dracovenie o mai fi si port-bebe-ul nostru, oamenii o intreaba ce poarta in brate, un catzel? :)) Asta-i buna! Nu-i un catzel, e un pui de om de doar 3 saptamani. Oamenii sunt efectiv stupefiati, se pare ca nu se asteptau sa fie un copil mic. Apoi afland ca vrem sa urcam la Barcaciu ne spun ca n-au mai pomenit un turist atat de tanar. Nu-i nimic pentru toate este un inceput!

Gianina Stramba Lemne

Ne pornim la drum si Vlad al nostru ca de obicei cum incepe sa fie leganat de pasii ritmici ai Gianinei adoarme bustean. Apoi exact ca si in excursia de la Cuntu incepe sa "cante" ca o masinarie stricata ce scartzaie din toate incheieturile, de fapt un geamat periodic la fiecare pas. Mai o fi copilul chinuit de leganat? Cum ne oprim din mers se opreste si el din "scartzait". Cum ne pornim se porneste si geamatul lui. De obicei cum nu-i convine ceva stim ca incepe sa chitzaie si daca jena nu dispare incepe sa urle. Acuma nu protesteaza deloc, ba chiar pare sa doarma linistit. Doar geamatul asta e nostim. Ajungem la concluzia ca asa se alinta el cand e leganat.

Huta huta leganat

Termometrul masinii arata la Poiana Neamtului +16gr. Noi cum urcam ne incingem repede si ne lepadam polarele, ramanem la tricou, desi racoarea padurii se simte la piele. Insa Vlad cum doarme mai mereu in port-bebe si sta nemiscat poate sa piarda foarte usor caldura. Acasa il imbracam cam la fel de gros cum ne imbracam noi, insa acum ca sa-l protejam de racoarea padurii il imbracam ceva mai gros.

Echipamentul lui Vlad cu manusi anti-scarpinat

La un moment dat cand suntem trecuti de jumatatea urcarii incepe sa picure timid. Cred c-am intrat sub plafonul de nori mai intunecati ce acopera creasta principala, jos in vale precis nu ploua. Continuam o vreme asa in speranta ca ploaia se opreste. Insa ploaia se inteteste si devine chiar sacaitoare. Ce sa facem acum? Intrebarea asta mi-o puneam de obicei doar iarna pe vreo creasta inalta, cand se punea viscolul salbatic, nu mai vedeam nimic si situatia devenea ingrijoratoare :)) Acum insa judecam totul cu alta responsabilitate.
Estimam ca suntem mult mai aproape de Barcaciu, decat de Poiana Neamtului, asa ca ne va ploua mai putin timp daca continuam urcarea.
Tragem peste port-bebe-ul lui Vlad o foita subtire de ploaie si continuam urcarea intr-un ritm mai alert decat o simpla plimbare. Ca sa nu-l zdruncine prea mult, Gianina il tine in brate. In curand efortul de a urca cu el in brate o oboseste. Se simte si pauza de cateva luni de zile facuta de Gianina ;) Il iau eu pe Vlad in brate si ajungem cu bine la Barcaciu. Am scapat destul de ieftin, doar vreo 20min de mers prin ploaie. Bine ca nu a plouat torential. Vlad este uscat si asta e cel mai important.

Vlad n-are nici o grija

Sus la Barcaciu nea Petre ne primeste imediat in cabana si la vederea mogaldetei noastre ne declara ca e cel mai tanar turist ce i-a trecut pragul cabanei.

Cu nea Petre la Barcaciu

Cand ajungem la cabana sunt doar +11gr aici la 1550m altitudine. Am cautat racoare, racoare avem. Asa c-am facut bine ca l-am echipat corespunzator pe Vlad.

2 puiuti

Dupa vreo 1h de stat la adapost in cabana, vremea da semne de schimbare in bine. Norii se mai imprastie, iese si soarele. Ne putem bucura si noi de excursie si de faptul ca am avut curajul sa urcam cu Vlad la Barcaciu si n-am renuntat.

Pe platoul de la Barcaciu

De vorba cu magarusul

2 mame, 2 puiuti

Tot unul mic si cuminte ca si puiul nostru

Cabana Barcaciu

Sub platoul de la Barcaciu e o portiune defrisata. Ma intreb de ce or fi taiat padurea? Era padurea prea batrana? Sau ca sa existe priveliste de la cabana inspre tara Fagarasului? :D

Loc frumos sau urat?

Marcaje originale

Cam asta a fost excursia de joi de la Barcaciu: 2h urcare, 2h stat pe sus pe la cabana, 2h coborare.

Spre seara ne schimbam locatia si ne indreptam spre Zarnesti. Aici suntem primiti cu caldura si ospitalitate in casa familiei Clinciu. Pana dupa miezul noptii ne petrecem seara povestind cu Andreea si Luci.
Ziua de vineri se anunta promitatoare cu vreme buna. Dupa micul dejun si dupa inca o tura de povesti cu Ana, Luci si Andreea ne indreptam spre cantonul Rudarita.

Vlad doarme?

Azi vremea e mult mai darnica cu noi, asa ca urcam linistiti. Ca de obicei, imediat ce incepem plimbarea, Vlad adoarme bustean in port-bebe. Leganatul si aerul de munte il doboara instant. Si bineinteles ca-si continua nostimul sau "scartait" ritmic cu care deja suntem obisnuiti.

Nu va speriati ca-s asa high-tech echipat pentru o tura cu copilul :))
Fac teste Polar vs Garmin

Planul meu e sa urcam pana sub varful Comisul din creasta Fagarasului ca sa prospectez partea finala a traseului de creasta banda rosie. Vreau sa am proaspete in minte locurile pentru atunci cand voi face tura "Fagarasul la zi lumina". N-am mai fost pe aici din vara lui 2008 de la Carpathian Adventure si stiu ca de atunci s-a mai stricat marcajul datorita exploatarilor forestiere din Curmatura Lerescu.

Priveliste spre Piatra Craiului

Dupa Curmatura Lerescu mergem prin resturile unei exploatari forestiere unde a ramas un adevarat haos de trunchiuri doborate si craci imprastiate la tot pasul. Poteca e deviata in multe locuri fata de cursul ei initial ca sa ocoleasca noianul de busteni abandonati de forestieri. In plus balariile si ierburile inalte au invadat zona defrisata si in unele locuri poteca abia se mai ghiceste. Totusi traseul pare ca a fost recent remarcat, probabil de 1-2ani, incat cu putina atentie se poate urmari.
Ma bucur insa c-am avut ideea sa vin sa prospectez zona, arata cu totul altfel decat in amintirile mele din 2008. Probabil pe inserat cand voi ajunge eu aici la finalul unei ture solicitante, as fi pierdut timp pretios ca sa ma orientez. Iar pe intuneric nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost fara sa am imaginea de acum.

Sa tot stai aici

Dupa 3h de urcus continuu ajungem sub varful Comisul, la stalpul de marcaj de unde se desprinde traseul punct rosu ce coboara spre nord in valea Sebesului. Pe aici m-am retras cu prietenul Cristi Ghilt in tura noastra "Fagaras 24h" din 2009. Pana aici imi doream sa ajungem acum ca sa am clare in minte toate detaliile din traseul de creasta.

Daca cautati un loc frumos de alaptat copilul...

Locul asta e un loc de popas cu o priveliste nemaipomenita catre lama ascutita a Pietrei Craiului si spre culmile mai domoale, dar masive din Iezer-Papusa.
Vlad socoteste si el ca un loc potrivit pentru popas, asa ca isi cere dreptul la masa. Doar tot omul cand se opreste intr-un loc ca acesta pe munte mai mananca ceva, nu-i asa?
Si eu care imi faceam griji ca de la altitudinea prea mare, plamanii lui mici, inca neforjati, vor obosi sa soarba aerul. Si cand colo Vlad are putere si suge laptele cu un nesat de ne minunam amandoi. Probabil ii prieste aerul tare al inaltimilor.

Priveliste spre Iezer-Papusa

Aici la stalpul de marcaj de sub Comisu suntem la 1750m altitudine. Oricum i-am facut lui Vlad aclimatizarea treptat ca sa vedem cum se comporta. Sambata-duminica in prima sa excursie la Cuntu la 1450m, joi la Barcaciu la 1550m si vineri sub Comisu la 1750m. Pe moment ajunge, restul lasam pe mai incolo. Oricum mai sus pe creasta vantul pare sa bata ceva mai tare, aici unde suntem noi adie rezonabil.

Sper ca poza asta sa-l inspire pe Vlad cand va fi mare
prietenii stiu de ce...

Dupa un popas agreabil e momentul sa ne si intoarcem la vale.


Pe munte se mai intalnesc si lucruri sau locuri uratite si distruse de oameni. E trist dar exista. Unii cauta rasina brazilor, altii taie brazii, fiecare cu ce are nevoie.

Rani in trunchiurile copacilor

Rani in coasta muntelui

Frumoasa a fost si tura spre Comisu: 3h urcare, 1h de popas, 2h de coborare si-am mai petrecut o zi pe munte ce ne-o vom aminti.

Periplul nostru pe la portile Fagarasului il incheiem pe valea Lisei. Aici ajungem vineri seara la cabana de vacanta a familiei Petru. Multumim frumos Oli si Catalin pentru ospitalitatea voastra!

Cabana de pe valea Lisei

Si dupa 2 zile de umblat pe munte, timp in care nu i-am facut baita zilnica lui Vlad, isi merita si el o baie buna sub soarele amiezii.

La baitza

Week-end-ul il dedicam odihnei si relaxarii presarate cu povesti, bere, vin si gratare. Si lapte pentru Vlad. Si aici Vlad minuneaza oamenii ce mare plimbaret e la o varsta atat de mica. El insa doar se pregateste pentru ce va urma.

17 comments:

Rzz said...

:) - e tot ce am gasit mai potrivit cu postarea asta...

Mishu said...

nu pot decât să vă zic... pași în TREI pe munte...
rog update la blog
sunteți faini

Mihaela Tarcea said...

fiti siguri ca lui vlad ii e perfect! nici ca se poate mai bine. si noi am trecut prin indoielile voastre, reactiile celor din jur...dar sunt atatia altii care incurajeaza si admira modul asta de viata...asa ca, poteci insorite in trei...

Mita said...

Tineti-o tot asa!
Rog si eu inca o data update la titlul blogului!!! ;-)

istetca said...

Felicitari! Foarte fain, in curand poate facem o tura impreuna cu toata gradinita.
Si pe noi ne-au oprit in Italia pe partie politia, sa verifice daca nu e inghetat Ioachim (avea un an jumatate). El radea si imi zicea "Hai tati, hai!" asa ca ia dat gata si pe politai!

Ioan

Anonymous said...

sunteti MINUNATI... si aveti un curaj nebun. sa va traiasca Vladu' si sa va urmeze. O singura pb am cu voi: VA ROG NU mai carati copilul in chestia aia chicco! Mai ales pe trasee lungi si denivelate. Informati-va despre esarfele port-bebe/marsupiile ergonomice si dotati-va cu asa ceva (va pot da mai multe info pe id mess ilink_f, daca vreti). Ma veti pomeni pt comoditatea traseului (ca acus creste Vlad de va rupe schinarile mai tare ca toti rucsacii :D ) si, cel mai important, il feriti de displazia de sold si tasarile de vertebre, care-s riscuri comune la marsupii. Drum bun sa aveti, poate ne-om vedea vreodata cu puii pe creste. Alta muntzoMAMA cu bebloi in carca, Ilinca.

Gianina said...

Momentan parerea mea este cam pe dos decat a ta: in carpa bebelushul sta cam stramb de coloana si in fund, iar in marsupiul pe care-l folosim sta culcat, exact ca in patut. Oricum cel mai intelept ar fi sa intreb pediatra, ca sa ma lamuresc.

Cristi Trandafir said...

Excelent ! Nu sunteti nebuni deloc ! foarte bine faceti si tineti-o tot asa. Mentalitatea difera...noi nu am scos in primele doua saptamani bebe din casa si am fost mustrati foarte aspru !...desi afara erau -10 grade si viscolea ! Nu cunosc datele "marsupiului" vostru insa as recomanda si eu esarfele port-bebe...cu al doilea baiat am experimentat si a fost foarte fain !..el nu sta un fund ci se creaza o "presiune" intre bebe si pieptul mamei...deci mai bine zis sta lipit de tine...asta il si linisteste (insa oricum e linistit deci no problem). Una peste alta daca voi vedeti ca Vlad se simte bine in marsupiu actual eu zic ca totul e ok...fiti siguri ca daca ceva il incomodeaza va dati seama rapid :))
Ture faine!

Anonymous said...

sper ca n-am fost inteleasa gresit... la mine "curaj nebun" era de bine :)) si noi l-am scos din casa la -15, in februarie, la 2 sapt :) am fost la munte cu el si vara si iarna (in Ceahlau, de Craciun, cred ca erau -20 si viscol puternic, avea 11 luni si toti de pe drum ne ziceau ca avem... "curaj nebun" :) ). Deci io va aprciez cu toata sinceritatea, nu v-am spus cuvinte bune doar ca sa "am pretext" sa critic marsupiul, in niciun caz!
Ref la esarfe vs marsupiu, cand oi apuca, va scriu un mail, ca sa nu monopolizez discutia aici ;) ilinca

balogh daniela said...

ce baieţel minunat aveţi! să vă trăiască!

voi care sunteţi experti in ale plimbatului prin padure, ce traseu imi recomandati, pt.mine si piticii mei, in jud.mures sau prin imprejurimi?

Mircea said...

Felicitari!
Noi nu ne-am incumetat sa mergem cu el asa de mic, mai ales ca era toamna/iarna, dar de la 6 luni a mers in rucsac si a fost tare incantat. Acum e dornic de bicicleta (sta in spate in scaun), iar daca bicicleta merge si pe la munte atunci e in culmea fericirii.
Tineti-o tot asa!

Table said...

Doamne, dumnezeule ! E minunat, superb, mirific :D N-am cuvinte sa-mi exprim sentimentele cand ma uit la poze si citesc articolul ! Muntele este un loc grozav, copilasul este atat de dragut, totul pare perfect :D Pacat de "ranile de coastele muntelui" :(

Ana-Maria said...

Ioiii , sa va traiasca micul montagneard , curajosilor! :)
Intradevar , redenumiti blogul "Pasi in 3...."
Exceptional ca de fiecare data! Multumesc de plimbarea virtuala! :)

Marius Barbu said...

Foarte interesant si frumos! Sa va traiasca baietelul si sa ne traiasca muntele!

fremen said...

Minunat ce vi se intimpla! Sinteti un exemplu viu pentru mine. Multumesc! Sa cresteti frumos!

Alexandra said...

Vai...extraordinar! Sa va traiasca si sa fie sanatos! Mi-a facut mare placere sa citesc articolul asta!

Nici nu ma asteptam la altceva de la voi decat sa il duceti de mic pe munte! :)

Bravo! Cat mai multe ture in 3 va doresc!

Sever said...

Sa va traiasca princhidelul, sa fie sanatos, vioi, voinic si sa nu va opriti din pasiunea voastra pentru munte, toate cele bune !