Monday, 11 April 2011

Muncile lui Hercules 9-10apr


Acest sfarsit de saptamana e primul din seria celor dedicate muncilor pentru Hercules Maraton 2011. Vor fi cateva serii de munci si in saptamanile ce vor urma, dar e bine ca noi nu avem de indeplinit 12 munci intocmai ca si eroul din antichitate Hercules.

Pentru editia din acest an ne-am hotarat sa scapam de problema marcarii traseului cu benzi de plastic. Benzile acestea colorate au atras atentia localnicilor din zona si unii s-au gandit sa-si faca colectie cu ele. Lucrul asta ne-a dat noua bataie de cap si a trebuit sa facem inspectii suplimentare ale traselui si chiar remarcari pe anumite sectoare. Iar dupa desfasurarea concursului trebuie sa mai trecem inca o data sa le si strangem.
Ca sa facem si un lucru util pentru zona si pentru turistii ce ajung in valea Cernei ne-am propus sa marcam turistic traseele lui Hercules. Am obtinut aprobarea Parcului National Domogled - Valea Cernei si am decis sa trecem la treaba.

Oricum nu putem incepe munca si fara putina distractie...

Asa apar primele semne de agresiune cand ai drujba in mana

... concluzia e ca trebuie sa le dam cat mai grabnic de lucru indivizilor din poza pana nu se omoara intre ei.

Dam sfoara-n tara, adica la club si strangem 7 bucati oameni dornici de munca si de ajutor: Oana, Calin, Nutu, Eugen, Florentzo, Gianina si cu mine.
Pentru aceasta prima serie de munci identificam 2 sarcini:
- sa curatam sectorul nou introdus din traseul de maraton, adica partea impadurita de pe cracul Stivutei pana in catunul Inelet de trunchiurile de copaci doborati de vant si de vegetatia abundenta ce sta sa inghita poteca, aceasta fiind o ruta relativ putin umblata de localnici
- sa marcam turistic traseul de semi-maraton: puntea lui Stoian de la km16 - catun Inelet - Cracul Mare - sat Prisacina - biserica Dobraia - Cracul Teiului - motel Dumbrava

Invat primele miscari... sper sa nu devina o pasiune :D

Pentru ziua de sambata impartim efectivele in 2: fetele - Oana si Gianina - se vor ocupa cu marcajul traseului de semi-maraton, iar baietii voinici se vor ocupa de munca mai grea, adica taiatul bustenilor cazuti si curatirea potecii din padure.

Fetele vopsesc cu spor

Azi fetele au sarcina sa puna doar bulina galbena pe copaci. Maine va urma o a doua trecere si vom aplica si banda alba imprejur. Fetele noastre au fost atat de harnice incat au uitat sa faca si poze, asa ca sunt putine lucruri de ilustrat din munca lor. La baieti organizarea a fost foarte buna si am avut timp de toate: si de munca si de poze. Stiti cand sunt multi cum se face treaba: 2 muncesc si restul privesc :))

In scurt timp trunchiul e biruit

Ne inarmam cu unelte caracteristice taietorilor de lemne: fierastraie de mana si primim chiar si o drujba. Baietii de la echipa Vertical Adventure ne arata cum sa manuim drujba si ne asigura ca un plin de rezervor ar trebui sa ne ajunga sa taiem o gramada de busteni.
Trecem si pe la casa lui Fane din Inelet si ne spune si el ca un plin ne ajunge sa taiem o caruta de lemne. Mai primim si un topor de la el. Din pacate nu poate veni cu noi sa ne ajute, trebuie sa mearga la biserica din Scarisoara la o pomana. Vorbisem acum cateva saptamani cu el sa ne ajute si ma bazam pe el la munca cu drujba. Dar ne vom descurca si singuri ca doar suntem 5 voinici.

Alt trunchi la rand

Urcam vreo ora buna pana se termina padurea si iesim la gol alpin. Bate un vant turbat rau si rece. Asa s-a prognozat tot week-end-ul. Vantul ne da de furca, dar asta nu ne impiedica sa trecem la treaba. In urcare numar 5 busteni de taiat, nu doar bustenii ci si o gramada de craci groase ce se ramifica din ei. Asa ca luati sculele in mana si la treaba baieti!

Uita-ti si voi ce inseamna sa le dai la oamenii astia niste jucarii periculoase cum n-au mai avut pana acum. Devolta tot felul de comportamente agresive... Partea buna e ca au chef sa taie tot, termina un bustean cu o gramada de craci groase in cateva minute. Trebuie sa-i mai si strunesc sa nu se apuce sa taie toata padurea.

Gruparea drujbarilor fiorosi

Cand apas declansatorul pentru poza asta imi fulgera prin minte ca s-ar putea sa fiu nevoit sa schimb obiectivul aparatului foto.

Uitati-va la el ce apucaturi fioroase are

Dupa ce taiem noi voiniceste 3 trunchiuri de copaci cazuti si ii indepartam din poteca, drujba incepe sa dea rateuri. Asta nu-i bine caci inca nu ne-am terminat treaba. Ne uitam in rezervor si constatam ca nu mai avem benzina. Pai cum? Si Fane si baietii ne-au asigurat ca putem taia o caruta de lemne. Nu putem presupune decat ca noi novici fiind in ale drujbitului am ambalat cam tare drujba si am consumat toata benzina :))

Nu cautam rame... taiem boscheti

Asa ca ne apucam de cosmetizat poteca. Cum localnicii umbla destul de rar pe aici, vegetatia ameninta sa inghita poteca. Taiem toate tufele, lastarii si maracinii din cale sa nu zgarie concurentii la Hercules. Aici fierastraiele de mana isi fac datoria si in urma noastra ramane o adevarata autostrada.

Destupam poteca

Actiuni de cosmetizare a potecii

Benzina din drujba s-a terminat, insa noua ne-au mai ramas 2 trunchiuri netaiate. Trebuie sa le rezolvam cumva. La prima vedere pare o sarcina foarte grea sa indepartezi asa la mana ditamai dihania din poteca. Ne gandim insa la furnici cum reusesc cu rabdare sa care bobul mai greu decat ele.

Inainte sa vina lacustele flamande...

In nici o jumatate de ora dam gata un trunchi din asta doar cu firizele de mana. Iar Eugen, ca un adevarat Hercules, ne sperie pe toti cum arunca craci imense si groase in vale. Trebuie sa ne ferim din calea lui. In urma noastra ramane doar un trunchi drept si estetic, care acum e chiar usor de sarit de catre concurenti. Ba chiar un obstacol din asta mai rupe monotonia alergatului pe zeci de km.

... dupa ce lacustele s-au saturat

In coborare spre Inelet ne mai punem o data rabdarea la incercare. Poteca e strajuita de o gramada de maracini si macesi plini de spini. Bustenii pareau mai usor de dovedit, erau mari si putini. Boschetii astia sunt mici si multi si greu de dovedit. Suntem la finalul zilei, suntem cu totii obositi, dar mai gasim o ultima farama de motivatie. Mainile noatre sunt pline de rani insangerate, ale mele cel putin arata de parca as fi Isus rastignit pe cruce.

La Inelet ne intalnim din nou cu Fane. Evident ca ne imbie insitent cu un pahar de "tzuiculitza". Asa zic ei pe aici: o tzuiculitza mica. Oamenii astia sunt teribil de primitori si ospitalieri. De cate ori am venit pe aici ne-au imbiat cu ceva. Oricum niciodata tzuiculitza nu lipsea din meniu :)) Indiferent ca era seara sau dimineata. Alteori refuzam politicos pe motiv ca sunt la alergat si daca beau o rachie nu mai sunt bun de nimic. Acum venind de la munca si cum oamenii ce lucreaza la padure se dreg mereu cu un paharel, nu mai avem motiv serios sa refuzam.
Oricum Fane asta e un meserias, o figura tare insolita in peisajul localnicilor de aici. Daca o sa-l intalniti vreodata o sa credeti ca a dezertat din armata americana, are un hanorac cu emblema de US Army pe el, o gramada de lanturi ii atarna estetic de la cingatoare si poarta un cutit la brau. Ca sa nu mai zic ca-i inalt, spatos, cu maini vanjoase si o musteatza groasa. Ca si in cantecul cu Andri Popa. Un adevarat haiduc!

La un pahar de tzuiculitza si un cozonac cu nea Fane din Inelet

Ajungem pe seara inainte sa se intunece in tabara de la Dumbrava. Dupa o zi cu altfel de "sporturi" decat cele ce le practic de obicei sunt pur si simplu obosit praf. Ma dor si ranile de pe maini si muschii de la brate, umerii, ma simt daramat. Mi-e clar: pentru sporturi din astea n-am antrenament :)) Important insa e ca am motivatie.

Ziua de duminica incepe la fel de vantoasa. Noi insa avem din nou de lucru. Azi mergem intreaga echipa de 7 oameni sa continuam munca fetelor si sa aplicam conturul alb la bulina galbena acum uscata. Toata lumea e inarmata cu vopsea alba. Doar eu mai am putina vopsea galbena in caz ca mai trebuie sa completez pe ici pe colo cu cate un semn. Adica eu fiind mai perfectionist sau unii ar zice mai carcotas din fire, imi asum rolul de CTC-ist. Rolul asta mi se potriveste si imi place. Eu nu lucrez la volum, ci la calitate :))

S-a terminat vopseaua galbena, asa c-am dat o fuga-n vale dupa alta cutie

Raman in urma celorlalti cu Calin si acolo unde e cazul mai aruncam cate un semn. Eu fac repede o bulina galbena si Calin o inconjoara cu un cerc alb.

Pe Ogasul Inelet... acum fara apa

La scurt timp o intalnim pe Gianina care coboara si ne spune ca ea nu mai apuca sa puna cercuri albe pentru ca cei din fata ei le pun pe toate. Decat sa plimbe doar vopseaua pe traseu, ea bine se gandeste ca suntem prea multi laolalta si decide sa-l ia pe Calin, sa mearga cu masina pana la Dumbrava, sa urce la Dobraia si sa marcheze portiunea de coborare spre Dumbrava.

La scoala de arte in marcaje turistice

Eu raman singur cu vopseaua galbena si din cand in cand mai umplu cate un cerc alb lasat gol de cei din fata mea. Cum n-am prea mult de lucru, in scurt timp ii ajung pe ceilalti din urma. Il iau pe Florentzo de coechipier si ne asumam rolul de echipa care sa faca CTC-ul. Oana, Nutu si Eugen inconjoara cu alb bulinele galbene de ieri, iar noi completam integral cu punct galben acolo unde simtim ca mai este necesar.

Pentru un semn vizibil gasim cele mai originale amplasari

Punct ochit, punct lovit

Unele semne cer truda multa

Cum nu avem multe semne de pus, deci nu suntem cu volumul, ci cu calitatea, ne permitem sa "pierdem" timpul si sa plantam semne acolo unde fetele nu ar fi reusit sa le puna. Cautam amplasamente cat mai vizibile, chiar daca asta inseamna sa ne cataram in copaci si sa alocam cate 5min pentru un semn. Florentzo face pe maimuta vopsitoare, se catara in copaci, iar eu ii dau pe rand vopselele si mai si documentez cu poze.

Cand ii greu satisfactia e pe masura

Munca-i munca, dar ne mai si distram: dupa fiecare semn greu trudit, ne bucuram ca niste copii de pictura noastra.

Incolo mergem!

Timpul trece si nu ne dam seama ca pranzul e trecut de mult si matele ne chioraie de foame. Echipa dinaintea noastra tocmai plecase din Prisacina, ii vedem urcand drumul. Ajungem si noi la Prisacina si mancam ce avem prin rucsac. Apoi ii trecem pragul cunostintei noastre dragi din Prisacina, tanti Maria, care de fiecare data cand ne vede ne primeste cu ospitalitate. In curtea ei a fost punctul de revitalizare din Prisacina din traseele lui Hercules in 2010 si la fel va fi si in acest an. De fiecare data se minuneaza cand venim pe aici: ori ca ne vede mereu alergand, ori ca acum cand venim cu vopsitul. "Doamne, dar mult va mai place sa umblati! Nu prea sedeti voi pe acasa!"
Ca de obicei ne pofteste la masa si desi mancasem adineauri din rucsac nu o putem refuza. Ne serveste cu ciorba si cu mamaliga cu branza.
Ne luam ramas bun de la tanti Maria si de la fiul ei Lica si ii spunem ca s-ar putea sa mai trecem prin Prisacina de Paste.

Asa se vad Mehedintii din curte de la tanti Maria de la Prisacina

Ne continuam drumul si munca noastra. Nu avem multe semne de pus, fetele si-au facut bine treaba ieri, colegii din fata au pus conturul alb peste tot, noi mai completam ici colo ca sa fie un traseu bine marcat pentru alergatori. Turistii s-ar descurca si cu cat este.

Credeam ca s-a terminat cu zapada, dar au venit frunzele

Ingropata in avalansa

In coborare de la Dobraia spre Dumbrava ne minunam de opera vantului turbat ce bate de cateva zile. In unele locuri unde sunt curbe si poteca taie valcele, vantul a troienit mormane de frunze in drum. Speram ca tot el vantul sa le dea jos din poteca pana inainte de concurs.

Seara la 8 ajungem jos la Dumbrava si ne incheiem week-end-ul de munca. In urma noastra a ramas marcat traseul de semi-maraton. Deocamdata doar in sensul de parcurgere din concurs. Speram sa primim ajutor pentru saptamanile ce vin si de la rangerii de la Parcul National. Ei ar trebui sa puna si tablite indicatoare la intrarile in traseu. Asta vom mai vedea in saptamanile ce urmeaza...

De Paste noi nu vom sta acasa, ci vom fi tot pe munte. Nu vom vopsi oua rosii, ci vom vopsi copaci cu bulina rosie pentru traseul de maraton. Acolo vom avea de lucru nu gluma, sunt distante mari de acoperit si trebuie sa rezolvam si probleme de logistica. Cine e dornic sa ne ajute va fi binevenit.

Daca vreti sa vedeti o selectie mai ampla de poze din week-end, aruncati o privire aici:
https://picasaweb.google.com/gianinalin/MuncileLuiHercules02#

7 comments:

MeetTheSun said...

E extraordinar faptul ca ati pus la cale aceasta (re)marcare. Pe langa organizarea maratonului, desigur. Felicitari si spor la treaba! Si la cati mai multi participanti!

Clipe libere said...

Felicitari pentru munca depusa si multe multumiri pentru marcaje!

Cozmin Ardelean said...

Munca voastra nu poate decat sa ma indemne sa particip la maraton

Radu Mititean said...

Nu-s cam supradimensionate semnele? In mod normal ar trebui sa aiba diametrul de 16 cm cu totul, supradimensionare se accepta numai la intrari in padure si alte puncte cu orientare dificila unde trebuie ca semul sa se vada de la mari distante...

Alin Tanase said...

@Radu Mititean: Da, e adevarat unele semne le-am facut cam mari. Doar cele facute de noi baietii :D Si oricum nu pe toate. Fetele le-au facut mai discrete. Stiam dinainte ca diametrul trebuie sa fie de 16cm, am studiat normativele. Ne-am confectionat si sabloane din material plastic maleabil pe copaci, insa in teren ne cam incurcau, asa ca nu le-am mai folosit. Explicatia pt marimea semnelore ca noi am marcat traseul pentru a servi punctual la concurs alergatorilor si in general pe viitor turistilor. Pe acest considerent am dorit sa facem semnele cat mai vizibile alergatorilor. Spre deosebire de un turist care se plimba pe traseu si are timp sa se uite dupa semne, sa se orienteze, un alergator ajuns in apropierea unei bifurcatii de poteci trebuie sa observe din timp semnul urmator asa incat sa poata sa-si aleaga traiectoria astfel incat sa nu incetineasca sau sa se opreasca.
O sa tinem cont de observatia ta, mai ales ca nu esti singurul care ne-a spus lucrul acesta. Pentru traseul de maraton (punct rosu) vom incerca sa facem semnele mai discrete in zona de padure, in zona de creasta insa cred ca vom fi nevoiti sa le facem mai mari :D

micul mester said...

Buna treaba.

Andrei said...

foarte frumos, felicitarile mele pentru "actiune" :)