Ramas bun Adina!

Vineri seara (25 martie) cand am plecat in week-end, aflasem ca o tanara de 35 de ani din Timisoara a murit in Retezat. Din ce spuneau stirile parea sa fie tot sub Coltii Pelegii, adica pe traseul de vara ce urca spre vf Peleaga, loc de unde au cazut pana in fundul Caldarii Berbecilor mai multi oameni: in 2007 o turista ceha, in aprilie 2009 un baiat din Arad si foarte recent in decembrie 2010 prietenul nostru Nutu, pe care l-am vazut cazand cu ochii mei. Or mai fi fost si altii de care nu stiu eu. Eram foarte curios sa aflu mai in detaliu circumstantele accidentului si cine era victima?

Pe canionul Ramnutzei cu Adina

Toate aceste cazaturi s-au soldat cu accidente grave sau foarte grave, insa nefericitii au scapat cu viata si se pot considera norocosi. Ce face diferenta intre viata si moarte? Nu se stie... e doar o linie subtire, traseul pe care il urmeaza printre bolovanii iesiti in cale de sub zapada. E terifiant sa te gandesti la acest lucru.

Duminica seara cand ajung la semnal primesc un SMS care imi taie picioarele si ma bulverseaza de tot: Adina Mosincat e cea care si-a pierdut viata in Retezat. Ma reculeg cu greu cat sa fiu in stare sa conduc inapoi spre casa la Timisoara.

Prin cotloanele muntiilor Mehedinti

Adinei ii placea foarte mult sa fie pe munte, era casa ei, viata ei. Mergea adeseori si solitara, alteori cu prietenii, insa prefera grupurile mici si prietenii apropiati cu care sa imparta momentele deosebite intalnite pe munte. Imi placea de ea ca era mereu optimista si parca orice s-ar fi intamplat, n-am vazut-o sa-si arate supararea. Am ajuns s-o cunosc bine si sa facem multe ture impreuna.

Intr-o vreme prin 2005, aveam noi un fix sa prindem rasaritul soarelui pe vf Peleaga. Asa ca in intr-o dimineata de februarie parca, ne-am trezit la 3 dimineata la Gentiana cu gandul sa mergem sa prindem rasaritul. Zapada a fost grea, ne afundam la fiecare pas printre jnepeni si rasaritul nu ne-a prins pe varf cum ne-am fi dorit, ci in urcare intre saua Pietricele si Coltii Pelegii.

Beyond the susnset (foto Adina Mosincat)

Nowandthen (foto Adina Mosincat)

Eram putin dezamagiti, insa asta ne-a motivat sa revenim dupa cateva saptamani la Gentiana cu acelasi gand. De data asta ne-am trezit la 1 noaptea ca sa fim siguri ca nu ratam rasaritul si unii se mirau ce-o fi cu noctambulii astia? La 2 am pornit spre varf. De data asta am prins o zapada beton, am inaintat foarte usor pe zapada inghetata. Am ajuns in schimb prea devreme pe Peleaga pe la 5 dimineata. Am inghetat amandoi cam 1h30' pe varf in bataia vantului de dimineata si in asteptarea primelor raze de soare. Ca sa nu degeram ne-am invartit de zeci de ori pe micul platou de pe varf si cred c-am sapat si transee. Eram insa incantati.

Like a prayer (foto Adina Mosincat)

Cautand acum pe blog-ul Adinei observ ca acesta este si primul post de pe blog:
http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2005/03/final-frontier-retezat-romanian.html

Acum in martie 2011, Adina s-a intors in Retezatul ei drag. De o vreme traia in Elvetia. Retezatul era muntele ei preferat. Si s-a dus sa vada rasaritul pe Peleaga. A venit cu 2 prieteni la Gentiana, Istvan si inca un baiat. A plecat singura spre varf pe la ora 2. Istvan si colegul nu erau foarte hotarati daca sa se trezeasca pentru tura nocturna, insa pana la urma au plecat si ei pe la ora 3. Adina cand avea in cap un lucru era hotarata.

Morning star (foto Adina Mosincat)

Istvan a observat urmele unei alunecari pe poteca de sub Coltii Pelegii. Au gasit-o cazuta 200m diferenta de nivel mai jos in Caldarea Berbecilor. Cand a ajuns la ea inca traia, dar era inconstienta. Nu avea coltari, doar rachete de zapada. Pana la urma sufletul ei a cedat lupta si s-a ridicat la cer acolo unde ii placea ei cel mai mult sa fie: in Retezatul ei drag! N-a mai apucat sa vada rasaritul de pe varf.

Desi n-am mai vazut-o de cand a plecat in Elvetia, o sa ramana mereu in sufletul meu cu fata ei vesela si surazatoare. Cand mergeam cu ea pe munte, ma molipsea mereu cu optimismul ei debordant.

Acum m-am uitat pe pagina ei de facebook si m-am cutremurat cand am vazut ultima poza postata de ea pe 22 martie:


Acum cand scriam randurile acestea, am mai aflat ca era imbracata in alb. O culoare destul de ciudata pentru un echipament montan. Se pare ca Retezatul ei drag a vrut s-o ia de mireasa pentru totdeauna!

Eu cred ca nimic de pe lumea asta nu se petrece la voia intamplarii. Toate au o legatura pe care noi n-o deslusim. Asta noapte am stat si m-am tot intrebat cum se face ca unii oamenii au noroc si supravietuiesc, altii se duc mai repede? Despre supravietuitori noi credem ca au avut noroc si mai au ceva de infaptuit pe lumea asta. Despre cei ghinionisti... Poate ca de fapt nu e ghinion, dar au ceva de infaptuit in alta lume...

Ramas bun draga prietena!

PS. Cei ce i-au fost aproape pot veni sa-o insoteasca pe ultimul ei drum de pe lumea aceasta, marti 29 martie de la ora 14.00 la cimitirul din Faget, orasul ei natal.

Plaiul Oslei 13mar

Vine vine primavara... vreme mult mai calda se preconizeaza pentru acest sfarsit de saptamana, asadar ne hotaram ca o ultima tura de schi de tura ar fi numai buna, acuma pe vreme buna si pana nu se duce zapada de jos. Doar Oana si cu Mishu mai sunt interesati de schi de tura, dar ei nu sunt disponibili decat duminica. Ne propunem noi o tura in 2 sambata, dar dupa oboseala acumulata in timpul saptamanii il conving pe Alin sa dormim sambata pe saturate si sa plecam si noi sambata dupamasa spre Cerna Sat.

Cerna Sat

La inceput erau schiurile pe noi

Planul de tura vine de la Alin si este unul maret: din Cerna Sat pana pe varful Godeanu (si inapoi bine inteles). Tura are in jur de 30km si peste 2000m diferenta de nivel, asa ca trebuie sa o luam din loc mai de dimineata.
Ajunsi in Cerna Sat seara, ne culcam care pe unde, noi in masina, Oana cu Mishu afara. Dimineata frigul ne incetineste si suntem gata de plecare in tura destul de tarziu dupa gustul lui Alin.

Apoi noi pe schiuri

Urcam incet, dar sigur

Vreme superba... mergem incet sa nu ne topim

O luam la deal in papuci de padure si cu schiurile si claparii in spate. Nu peste mult timp facem schimbul cu schiurile: noi sus, ele pe jos, iar papucii de padure ii ascundem in padure. Vremea este de milioane... un soare cald si bland ne insoteste peste tot.
Se pare ca Oana este racita si din cauza asta nu se simte foarte bine si se opreste des, astfel inaintam destul de incet. Cum tura este lunga si timpul tarziu, realizez ca nu avem cum ajunge pe Godeanu. Asadar cand iesim pe creasta Oslei Romanesti ii propun la Alin sa mearga el singur inainte, iar noi vedem ce face... mai continuam sau lenevim la soare toata ziua.

Cracanici

Cucu

Uite-o stana

Creasta Oslei Romanesti este o cresta secundara din muntii Godeanu lunga cat o zi de post... in km vorbind, sa tot fie vreo 11km din Cerna Sat, de unde am prin piciorul muchiei si pana se ajunge in creasta principala a muntilor Godeanu.

Cu bagajul in spate, ba in fata

Alin ar fi vrut sa mergem toti pana in creasta principala, dar cand vede cum arata muchia Oslea Romaneasca (tot un sus-jos) realizeza ca nu prea avem sanse sa ajungem nici pana acolo, asadar isi ia cele necesare lui si o ia de unul singur spre varf. Vremea este superba, pe unii ii ambitioneaza, pe altii ii leneveste. Pe noi ne-a lenevit. Impreuna cu Oana si Mishu am ramas pe un varf si am lenevit cateva ore bune. L-a privit pe Alin cum parcurgea muchia, dar o data ajuns in creasta principala, era atat de departe ca nu il mai puteam zari. Punctul acela mic si negru in miscare a disparut. Apoi am tras cate un pui de somn... si am mai stat un pic pana cand l-am zarit din nou pe Alin ca a ajuns pe creasta Oslei Romanesti.

Urmele vantului naprasnic de asta iarna

Zeci de urme de snowmobile

Incet am luat-o la vale. Pentru ca zapada era foarte grea am ales sa las focile pe schiuri sa nu risc prea multe caderi. Oana si Mishu renunta la foci, doar care ar fi placerea coborarii?
Pe foci cobor destul de anevoios si trebuie sa dau din greu la bete, in timp de Oana si Mishu zboara pe langa mine. Dar nu regret, am vazut ca din cauza zapezii Oana a luat cateva cazaturi si eu nu schiez nici pe aproape la fel de bine ca ea.

Zeci de urme de snowmobile

Sus este inca iarna

Ajungem la papucii de padure, Oana si Mishu isi pun schoiurile pe rucsac, eu i le las lui Alin alaturi de niste caise uscate de la Oana... i-o fi foame dupa cat o mers si nu prea o avut multe la el de mancat.
Coboram catinel la masina si ne punem pe mancate, ca suntem infometati rau. Ma tot uit la ceas, daca nu mai apare Alin. Mi se pare ca deja intarzie prea mult. Doar l-am vazut ca a ajuns pe muchie, am calculat cat i-ar lua sa vina inapoi... plus coborare. Ar fi trebuie sa ne ajunga inainte de locul cu papucii de padure, dar nu ne-a ajuns. Desi am ajuns si la masina, el tot nu se vede... Ma ingrizorez un pic si sinea mea, dar imi vad de treaba: bagaje, mancare, ii pregatesc si la Alin niste sandwichuri pe cand vine. Se face ora 7 se intuneca si inca nu apare... hmm... ma tot uit pe geamul masinii in sus... cand vad un licurici care coboara... in sfarsit vine Alin.

Luciu

Oslea Romaneasca - o culme de 10km lungime

Ajuns la masina il intreb ce i-a luat asa de mult si il invit la masa, oferindu-ma sa ma ocup eu de schiuri si bagaje. Alin ne povesteste ca a fost cea mai grea tura a lui, ca asa de obosit nu s-a simtit niciodata, nici macar la marathon 7500 in Bucegi. Ne povesteste ca era asa de obosit ca abia cobora. Ne dam seama ca toate astea sunt din cauza ca nu a avut la el nici apa si nici de mancat. Doar am facut ture mult mai solicitante, dar totusi aveam de macare, la concurs mai aveam la noi puterea ursului (miere), geluri Sponser. O lectie buna de hidratare si alimentatie.

O ultima tura pe schiuri pentru sezonul 2010-2011... vreme excelenta, toata lumea incantata de tura. Mai bine de atat nu se putea :)

Postavaru Night Race - 5mar

De Postavaru Night Race, ajuns acuma la a 5-a editie, mai auzisem si in anii trecuti, insa desi mi-as fi dorit sa particip, de fiecare data ne-am zis ca e prea mare efortul de a strabate jumatate de tara pana in Poiana Brasov pentru o cursa de doar 4.5km si pe care majoritatea participantilor o termina in sub 1h, iar Greucenii o termina in 30-35min.

Pregatiti la linia de START

Zeci de licurici asteapta cu nerabdare numaratoarea inversa

Pe foci sau per pedes... s-a pornit la deal

De fapt nu conteaza lungimea cursei, nu asta m-a impiedicat sa particip, oricum ma duc la un concurs pentru atmosfera care se creeaza acolo. Ce ne omara insa sunt "minunatele" sosele ale Romaniei si sa ne petrecem 16h intr-un week-end pe un drum din acesta dus-intors pana la Brasov, e cel putin la fel de solicitant ca si cum am alerga 42km.

Greu la deal cu bagaju' mare

Alin inainte de linia de sosire

Gianina soseste si ea la finish

Daca socotesc ca anul trecut am avut in calendar 4 maratoane toate in centrul tarii: EcoMarathon, Ciucas, Maraton 7500 Bucegi, MPC si daca mai vrem sa dam o fuga in Fagaras tot cam in centrul tarii ajungem, iar acum sa mai adaug in calendar si concursuri de ski de tura... atunci ajung la concluzia ca ar trebui sa ne gasim un sponsor care sa ne plateasca o cursa charter sau un zbor cu elicopterul pentru fiecare deplasare :))

Un gulas delicios cu muraturi la cabana Postavaru

Bairam mare in cabana

Alin - locul I la categoria de varsta

Acuma insa mi-a intrat mie un cui in cap cu urcatul la deal pe schiuri, nu oricum ci in alergare. Daca imi place sa ma "chinui" vara alergand pe pante la deal, de ce sa nu ma chinui si iarna pe schiuri? De fapt e un antrenament foarte bun pentru maratoanele de alergare.

Premierea la categoria 35-45ani

Si cei din urma sunt premiati

Asadar iata-ne la linia de start si de sosire la Postavaru Night Race din 5 martie 2011. Cu siguranta ne vom afla acolo si in martie 2012.

NU vrem "garduri" pe munte!

Clubul Sportiv Alternative Timisoara intiaza actiunea de protest "NU vrem garduri pe munte!"

http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007

APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)

Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici: http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf

Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de pe site. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.