Cu focile pe Semenic 22-23ian

Sfarsitul acesta de saptamana se anunta cu ninsori zdravene. Asta suna bine pentru planurile noastre de schi. Ne strangem o trupa consistenta de 13 oameni pentru o iesire cu schiurile de tura la Semenic.

Sambata dimineata, eu cu domn' Presedinte Mardale dam o fuga la Herculane unde avem niste treburi organizatorice de rezolvat. Pe langa treburile din oras, ne mai aruncam rapid si pana in catunul Inelet, unde facem cunostinta cu nea Iacob si primim acordul pentru trecerea unei portiuni din noul traseu Hercules Maraton prin gradina dansului.

Drumul nu e sigur nici chiar cu un LandRover Defender 4x4

Spre seara parasim Herculane, il pescuim pe Markus din Caransebes si apoi ne pornim spre Resita, urmand sa urcam la Valiug. Pe drum primesc un SMS de la Gianina: "Ai mare grija la drum. Noi ne-am dat peste cap, dar totul ii ok".
Mesajul asta nu suna bine deloc. E vorba de drumul de urcare dintre Resita si Valiug si de trupa de 7 oameni ce a urcat cu Defender-ul: Nae, Gianina, Oana, Diana, Ioana, Lola si Calin. Nu reusim sa vorbim cu cei care au facut tumba cu masina, insa am incredere in precizarea din final a Gianinei si incerc sa conduc fara sa-mi fac griji. Afara ninge intr-o veselie.

TAF-ul rezolva situatia

Ajungem si noi la fata locului, unde ne intampina Nae, Oana, Diana si Calin, care au ramas langa masina rasturanta cu rotile in sus intr-o rapa de pe marginea drumului.
Gianina, Ioana si Lola au fost deja evacuate de Lars, care sosise in Valiug ceva mai devreme.
Ce se intamplase? In ultima curba de urcare, inainte sa inceapa coborarea spre Valiug, intr-o zona in care drumul e usor inclinat lateral, masina a alunecat spre vale, a derapat si s-a rotit 180 grade, apoi izbindu-se cu rotile de taluzul de zapada de pe margine, s-a rasturnat in rapa si s-a oprit cu rotile in sus. Asta si datorita faptului ca Defender-ul e o masina inalta, cu centrul de greutate foarte ridicat. La o masina mica nu s-ar fi produs rasturnarea. Norocul a fost ca si-a gasit proptea in 2 copaci mai zdraveni, care i-au oprit caderea, altfel mai jos era o panta abrupta de cca 70 grade si inca vreo 10m pana in fundul rapei, fara copaci care sa opreasca caderea.
Totul s-a intamplat la viteza mica, oamenii au apucat sa realizeze ce se intampla, s-au pregatit de tumba si toata lumea a scapat teafara fara rani.
Ramanem si noi alaturi de ceilalti sa asteptam un TAF din Valiug. Dupa ce jucam turca vreo ora si ceva in frig, in sfarsit soseste si TAF-ul mult asteptat.

Defender-ul a scapat destul de putin sifonat

TAF-ul asta e o scula foarte versatila. Are 2 trolii cu actionare independenta, asa ca operatiunea de extragere a Defender-ului din rapa a parut ca o joaca de copii. Doar sa ai jucaria potrivita!
In plus soferul de pe TAF era mester priceput, intai a pus jeep-ul pe roti si abia apoi l-a tractat afara, asa ca toata operatiunea s-a desfasurat fara sa provoace daune suplimentare Defender-ului.

Cu doagele pe strada

Tarziu spre miezul noptii ne reunim toti in casa lui Kitty si Bebe si ne intindem la povesti.
Dupa toata patania asta am constatat ca unii dintre cei 7 cu tumba sufereau de sindromul rasturnarii peste cap, adica daca inainte de tumba cu masina isi aminteau ca il aveau pe colegul de rasturnare X in dreapta, atunci cand rememorau momentul ulterior rasturnarii cand erau cu capul in jos, colegul de rasturnare X se afla in partea stanga :)) Noi cei care nu traisem pe viu asa ceva nu intelegeam fenomenul, dar se pare ca sindromul se manifesta prin efecte deosebit de periculoase prin care mana stanga ia locul mainii drepte :D

Intram cu doagele la birt

Duminica dimineata trezirea matinala tipica unor vajnici montaniarzi ce suntem, ne-a fost puternic influentata de aceste evenimente neprevazute, care ne-au facut sa ne culcam la ore mici. Eu cel putin am cazut rapus dupa o sambata destul de obositoare. Asa ca la primele ore ale diminetii nimeni n-a miscat in front. Desi eu sunt convins ca unii somnorosi notorii s-au bucurat din plin de aceasta oportunitate si de faptul ca nimeni n-a venit sa-i trezeasca :D
Asa ca dimineata o incepem alene si dupa micul dejun servit catre ora pranzului, iesim din barlog pentru o cafea la un birt din apropiere. Nu prea stim ce tura sa facem avand in vedere timpul limitat, noi ne dorim sa urcam spre Semenic, dar nu pe sosea, iar barmanita ne salveaza si ne sugereaza linia viitoarei partii de ski.

Va rugam nu ridicati schiul de pe sol!

Baza partiei se afla la "Casa Baraj", de unde de altfel incepe si un traseu banda galbena. In partea de jos a partiei s-a defrisat pentru a se largi partia, iar mai sus este un fel de culoar lat de cativa metri care urca de-a dreptul la deal prin padure.

Se face loc pentru noua partie

Captain in frunte

Gianina are probleme tehnice la legaturi

Din cei 13 trupeti suntem 11 care am pornit in tura, toti suntem pe schiuri si urcam frumos la deal in sir indian, cand mai adunati, cand mai rasfirati.

Un popas nu strica niciodata

Lola mereu vesela

Dupa domn Presedinte inainte!

Dupa o ora de urcat, cea mai mare parte a trupei e nevoita sa faca cale intoarsa din motive logistice legate de organizarea transportarii jeep-ului avariat la Timisoara. Se vede pe fetele unora regretul ca sunt nevoiti sa se intoarca. Mica noastra excursie e placuta, panta dulce, urcusul agreabil, prin padure e liniste, nu e frig si fulguieste usor. Toti ar fi vrut sa mai urce.

Nu avem probleme de orientare

Ramanem in formatie de 4, adica Gianina, Markus, Mardale si cu mine. Noi ne continuam urcusul spre Semenic.

Baietii stau cuminti in trena Gianinei

Traseul nostru continua linia stalpilor electrici ce urca spre Semenic, apoi din punctul unde se intalneste fosta partie de slalom urias, cotim spre stanga si in scurt timp intalnim fosta linie de telescaun dintre Valiug si Semenic.

Se urca la aspiratie

Mardale nu mai depune nici un efort

Markus

Mereu l-am rugat pe Markus sa se imbrace mai colorat ca nu se vede deloc in poze. Bine ca macar si-a luat o bascuta simpatica.

Adineauri erau lipiti... acuma ce-s asa rasfirati?

Hai domn Presedinte ca astia ne-or lasat in urma

Ne intrebam curiosi cu totii unde anume vom iesi? Noi credeam ca undeva la baza partiei Monte-Banato. Insa la iesire din padure suntem undeva la baza partiei Goznuta. Aici cautam un loc unde sa bem un ceai si sa ne odihnim putin la caldura inainte de coborare.
Zarim cabana "Prietenii Muntilor" si ne gandim ca aici e de noi, doar si noi suntem prieteni cu muntii.

Cabana Prietenii Muntilor

Inauntru avem sa aflam ca e o cabana privata, nu e deschisa pentru public, insa Mardale, ca un presedinte diplomat ce e, trateaza imediat de niste ceaiuri calde. Oamenii sunt deosebit de primitori si amabili si in curand aflam ca reprezinta asociatia "Prietenii Muntilor" din Resita care se ocupa in special cu tabere de instruire a copiilor.

Alternativii si Prietenii Muntilor

Ii cunoastem pe Adi si pe Justin, care ne prezinta cabana si se pare ca sunt si mandri de ce au realizat. Intr-adevar dupa cum arata cabana si din ce aflam despre organizarea taberelor de ski pentru copii au si cu ce sa se mandreasca.
Pe Justin il rog sa ma ierte ca l-am aburit in asa hal de nici nu se mai vede, dar aparatul meu foto a inceput sa asude subit atunci cand l-am adus de la frigul de afara la caldura din cabana si n-am mai reusit sa-i opresc transpiratiile. Cam la fel si mai jos la pozele cu cupa.

Cupa Veteranilor

Ni se prezinta si "Cupa Veteranilor", ea se inmaneaza anual alui mai prieten al muntilor, alui mai vajnic schior, alui mai organizator cu cea mai prolifica activitate pentru asociatie. A se remarca si polonicul atarnat strategic de toarta impozantei cupe. Trebuie sa va spun ca e o cupa impozanta, poate din poza nu va dati seama, dar cred ca trebuie sa fii foarte aprig s-o ridici deasupra capului. Trebuie sa fii aprig deoarece la inmanare Cupa e umpluta cu oaresce lichide aducatoare de exaltari bahice si toata lumea se serveste cu acel polonic din pretiosul lichid. Va dati seama cum se inghesuie toti pe langa norocosul castigator ca sa-si primeasca fiecare cate-un polonic...

Altarul cabanei

Dupa placutul popas la "Prietenii Muntilor" e timpul s-o luam la vale. Oricum a fost mult mai bine sa nimerim aici, decat la orice restaurant din statiune. Macar am cunoscut oameni noi. Dam focile jos si incepem sa gustam placerea de-a cobori. GPS-ul imi arata c-am urcat 5.3km, deci avem ce gusta. Desi zapada nu e foarte mare si nu are strat de baza pentru a schia prin padure, totusi avem noroc caci un ratrac pare sa fi nivelat zapada cu cateva zile inainte pe viitoarea partie. Si sa schiem acum prin zapada proaspat depusa peste cea batatorita de ratrac e o adevarata incantare. Tot ce-am urcat in 2.5h, acum coboram in 15min. Sufletul chiuie de placere pana ajungem jos la "Casa Baraj".

Daca in viitor aceasta partie va fi deservita si de un telescaun, va fi chiar interesanta. Partia in sine e destul de usoara, nu are portiuni abrupte, dar va fi atragatoare prin lungimea ei.

Cam asta a fost mica noastra excursie. Desi tura a fost scurta, a fost foarte gustata pentru ca iarna asta n-am prea reusit sa scoatem focile la plimbare. Cam saraca iarna asta, speram ca de acum sa fie mai generoasa in zapada.

Toate pozele din tura se gasesc aici:
http://picasaweb.google.com/gianinalin/CuFocilePeSemenic#