Prin Retezatul Mic - 24-25iul

Ne dorim o noua tura de relaxare intre 2 maratoane: maraton 7500 Bucegi, unde am fost saptamana trecuta si maratonul din Ciucas de saptamana viitoare.
Si pentru ca din toamna trecuta de cand am mai fost in Retezatul Mic ne placuse cum arata de sus valea Scorotei am trecut-o pe lista de idei de ture si ne-am gandit sa mai revenim. Aflam ca si Liviu&Adina, Serban&Irina si Bogdan au de gand sa vina tot in zona asta, cu mici diferente la planul turei, dar ne lipim toti si facem o trupa mai mare si apoi vedem noi ce iese.
Vineri seara ne montam corturile intr-o poiana pe malul Jiului de Vest dupa Campul lui Neag. De fapt trupetii isi monteaza corturile, ca al nostru este gata montat, noi dormim in masina. Noi il montam in 3min si apoi ne uitam la ei cum robotesc de zor.

In Cheile Scorotei

Planul nostru e sa urcam pe valea Scorotei, apoi prin saua Scorotei sa coboram la Buta, iar de acolo prin Saua Plaiului Mic sa parcurgem culmea ce leaga varfurile Custura - valea Marii - Ciomfu - Gruniu - Lazar - Vacarea si sa coboram pe culmea Zanoaga si apoi prin valea Lazarului inapoi la Campul lui Neag.
Planul lui Serban ce conduce restul trupei e similar pana la Buta, doar ca de acolo ei vor sa parcurga culmea Piule-Plesa.
Prognoza se anunta cu vreme incerta, asa ca nu mai facem multe socoteli si ne decidem ca ne hotaram pe parcurs. Dar dimineata incepe splendid cu o vreme de milioane. Totusi atmosfera incarcata cu umiditate excesiva parca prevesteste ceva ploi dupa pranz.

Ce racoare placuta e aici!

Aplicam schema cu 2 masini la capetele traseului: eu o las la bifurcatia spre Cheile Butii, iar Liviu ne duce in 2 ture pe toti la Campul Mielului. Prin Cheile Scorotei care sunt foarte inguste si foarte scurte, este o racoare numai buna care ne face sa uitam de caldurile toride de la oras.

Prin padure

E una din putinele ture din sezonul asta in care mi-a venit ideea sa car dulapul in spate: adica cort, sac de dormit, izolir, haine, mancare pe 2 zile si in plus am si trepiedul. Daca ma gandesc la turele din anul asta toate au fost cu bagaj foarte mic. Deci asta e o tura atipica sau eu sunt putin masochist de vreau sa fac pe serpasul. Mi-a venit ideea creata sa stam sa vedem apusul de pe vf Custurii, sa ma insir acolo cu trepied cu poze si apoi sa punem cortul in creasta ceva mai incolo sub vf Valea Marii. Stiu acolo un loc bun de cort dintr-o tura memorabila de iarna.

In poiana de la confluenta Scorotelor

Valea Scorotei are un urcus tare bland, o panta dulce si usoara, de mult n-am mai intalnit un urcus care sa te fure asa incat sa nici nu-ti dai seama ca urci. E numa bun de venit cu copii pe aici.
Ajungem la confluenta vailor Scorota Seaca cu Scorota cu Apa. Noi o luam pe cea cu apa. In poienita de aici intalnim 2 localnici ce urca la stana de sus din caldare. Sunt ajutati la bagaje de un magarus pe nume Cielo :)) Nici nu stiam ca exista Cielo cu tractiune 4x4.

Cielo 4x4

Magarasul Cielo

Ciobanul din zona cunoaste tare bine locurile. Il chestionez si-mi spune de toate pesterile si avenele din zona: Avenul Tomii, Pestera cu Corali, Pestera Zeicului. Clar e mult de umblat prin zona aceasta, ale carei cotloane nu le-am scotocit.

"Rucsaci"

Ne continuam urcusul si iesim la gol alpin. Atmosfera e super incarcata si lumina nu e deloc buna pt poze. Peste tot pluteste o pacla umeda. Totul vesteste o ploaie de dupa-masa.

Iesim la gol alpin

Stana noua din Scorota

Vechea stana Scorota

Mandrete de cal

Ajungem si la stana Scorota, pe care in tura din toamna trecuta doar am zarit-o ceva de mai sus din caldare. Parea ea aratoasa de la distanta, dar e si mai aratoasa cand ii calcam pragul. Mai rar am vazut asa stana moderna si utilata. Pe langa ca-s gospodari, oameii sunt si foarte deschsi si primitori. Tanti de aici ne spune despre munca de zi cu zi, cu mulsul oilor, despre cum se face cheagul pentru cas, cum se scoate untul. Primim si la gustat niste cas, urda si unt. Nu prea gasim asa ceva la Timisoara.

Stana modernizata

Atelierul unde se face branza

Desi am mai fi vrut sa mai stam, ne pornim la drum caci se strang nori negri si urati pe creste si mai avem de trecut culmea Piule-Plesa in drum spre cabana Buta. Urcam pe un jgheab mai pietros ce suie abrupt spre saua Scorotei si ajungem acolo cand incepe sa se dezlantuie concertul de tunete.

Plecam mai departe

Fata cu Lastuni

Pe jgheabul Scorotei

In saua Scorotei nu zabovim mult, doar cat sa ne regrupam cu totii, caci tunetele se intetesc. Chiar ma amuz putin de Serban care nu mai sta pana sa ne adunam cu totii, el e stresat de trepiedul de carbon ce-l poarta pe rucsac, un veritabil magnet de traznete. Si abia ce coboram cu totii sub sa, caci dupa 10min un traznet in spatele nostru ne asurzeste si ne sperie pe toti. Se pare c-a traznit exact in sa, probabil chiar in stalpul de marcaj din fier aflat acolo. Deci grija lui Serban se pare c-a fost justificata.

Papusa Custurii

Eu in optimismul meu sper sa toarne cu galeata, sa se rezolve toate ostilitatile in 1-2h, timp in care sa ne adapostim la Buta si apoi spre seara sa se limpezeasca cerul, sa se curete atmosfera, sa fie numai buna pt poze si sa urcam la sesiunea foto de asfintit pe vf Custura. Vremea insa nu tine cu noi, abia se chinuie de ploua putin si cerul ramane innorat si plin de ceturi.

Culmea Piule-Plesa

Trupetii decid sa ramana sa doarma la Buta, eu cu Gianina nu vrem sa ne cazam in cabana, dar parca nici la cort nu ne mai surade, sa nu facem igrasie pe umezeala asta si cum inca e timp destul pana pe seara, ii dam la vale pe drumul forestier spre Cheile Butii. Ne atrage mai mult ideea sa dormim in cortul nostru pe 4 roti. Drumul pana jos cu rucsacul in spate imi pare al naibii de lung si de plictisitor. Incep sa ma doara umerii. Se vede ca nu mai sunt obisnuit sa car greutati in spate. Cine m-a pus sa merg in tura cu dulapul asta in spate? Ne gandim sa urcam a 2-a zi pe vf Cusutura asa in pas vioi si fara bagaje , daca o fi vreme buna.
Ajungem la masina fix cand incepe ploaia mai serioasa. Toata noaptea toarna bine, asa ca ne bucuram c-am ales sa dormim in masina.

Din lipsa de activitate la Buta... lenevim

(foto Liviu Demetrescu)

Si mai si atzipim (foto Bogdan Solga)

Spre Cheile Butii

Dimineata o las pe Gianina sa-si faca somnul dulce si eu ma duc in alergare pe vale in sus pana in Campul Mielului sa recuperez masina lui Liviu&Adina. Cei 8.5km imi fac tare bine la tonusul de dimineata.
Vremea nu-i grozava in continuare, ceturile acopera totul, asa ca-i propun Gianinei sa lasam planul de plimbare pe creasta si sa facem un antrenament de alergare in sus spre Buta. Forestierul ce duce spre cabana masoara 12.5km si vreo 800m diferenta de nivel, deci o alergare la deal si una la vale e numai buna pentru antrenament.
Pe Gianina o cuprinde lenea de duminica, asa ca pana la urma ma duc s-alerg singur. Am pofta de alergat pe vremea asta racoroasa. Alergatul merge struna pana sus si ajung in 1h15' fara sa trag prea tare. Sus la cabana nu stau decat 10min sa ma hidratez, caci sunt transpirat si ma cuprinde frigul, asa ca-i dau rapid la vale.
Incepe o ploaie marunta si sacaitoare si pe masura ce cobor se transforma in ploaie torentiala. In cateva minute sunt ud pana la piele, dar nu ma deranjeaza prea mult. Cel mai mult imi place ca n-am nimic de carat in spate si drumul lung si plicticos de ieri imi pare acum mult mai prietenos. La coborare suntez ultimele serpentine ce ocloesc prin valea Lazarului si prind poteca, ce duce direct in Cheile Butii, asa ca in 2h10' am parcurs drumul dus-intors Cheile Butii - cabana Buta, per total 21km de alergat care mi-au prins tare bine. Ieri mi se paruse un mic calvar sa marsalauiesc cu dulapul in spate 1h50' doar pe coborare. Are si alergatul asta un avantaj, mai ales pe drumuri forestiere, unde nu vad nici o placere sa marsaluiesc kilometri in sir cu capul in pamant apasat de-un rucsac.

Desi week-end-ul acesta s-a vrut de relaxare pana la urma tot la alergat am ajuns. Oricum asta a fost ultimul antrenament serios inainte de maratonul din Ciucas.