Prin cotloanele Cernei - 10iul

Luna iulie va fi o luna aglomerata pentru noi. La mijlocul lunii urmeaza maratonul 7500 Bucegi, apoi la sfarsitul lunii maratonul din Ciucas, daca mai socotim si Olympus-ul ce a trecut, se aduna 3 maratoane in decurs de o luna. Ca sa nu se acumuleze oboseala, ne acordam un week-end de activitati alternative... ca doar suntem Alternativi, nu?... deci un fel de relaxare activa.

Realizam ca anul anul asta n-am apucat sa facem nici o tura de bike, ocupati fiind cu Hercules Maraton si numai cu trail-running in cap am si uitat de biciclete. Si cum prietenii nostri Hoinarii (Suca&Elena) ne tot bat la cap de o vreme, ne gandim ca-i momentul sa ne scoatem bicicletele la aer ca sa remediem cat de cat problema. Apoi intr-o seara cu prietenii se coaguleaza ideea sa mergem si la catarat. Deci week-end-ul acesta vom avea 2 sporturi complementare alergatului: sambata vom merge la biciclat si duminica la catarat.

Micul dejun

Stabilim de comun acord cu Hoinarii locul de joaca ca fiind muntii Cernei, pe versantul opus celui cu valea Cernei, adica in zona comunei Cornereva. Suca imi lasa liberatate totala pentru alegerea traseului, fetele sunt de acord oricum, asa ca in timpul saptamanii pregatesc minutios tura si ma joc desenand track-uri in Google Earth. Eu m-am convins de mult ca Google Earth e o jucarie minunata in planificarea unei ture de MTB. Potentialul zonei este fantastic pentru MTB, sunt o puzderie de drumuri forestiere sau de tractor/caruta care sunt numai bune de parcurs cu bicicleta, altfel sa strabati zona la picior ar fi prea plictisitor. Insa zona de sub creasta Cernei merita vazuta.

Traseul in ansamblu

D-le cal, ne faci si noua loc sa trecem?

Vineri seara punem bicicletele pe masini, ne pornim la drum si ne indreptam spre Rusca-Teregova. Planul e sa campam pe marginea drumului de pe valea Hidegului (raul Rece) si desi e intuneric nimerim la fix poienita unde am campat cu Schipi in tura din august 2008. Suca e incantat de locul de campare, asa ca-si desface scaunul de picnicar si destupa rapid niste beri. Eu is mic copil pe langa Suca la baut bere, asa ca nu ma pun cu el si-i dau cu lapte. Ne intindem la povesti sub cerul instelat pana dupa miezul noptii. Dimineatza ma trezesc primul si cum coechipierii mei is lemn Tanase, ii iert de o trezire matinala si ma pun in liniste sa-mi schimb sabotii de frana, ung lanturile la bicicleta mea si-a Gianinei, pregatesc tzoaglele pentru tura.

Incepem sa urcam

Suca cum se trezeste isi instaleaza scaunul de picnicar pentru micul dejun. Un sofer amabil care trece pe sosea opreste si ne spune: "sa stiti ca mai sus pe vale este si baraj". Ii multumim frumos omului, desi stiam cu totii de barajul de pe Hideg. Care va sa zica am fost confundati cu niste picnicari de week-end veritabili si nu ne-am ales bine locul de picnicarit, sunt altele si mai frumoase.
Noi ne indreptam spre locul nostru de "picnicarit": adica trecem de baraj, coboram pe soseaua cu dale de beton de pe valea Ohabei si lasam masinile in Cornereva. De aici ne suim pe biciclete si o luam in sus pe valea Ramnei pe macadam, adica ce cautam pentru bicicletele noastre.
Trecem de catunul Dolina, apoi ajungem in Lunca Florii si aici GPS-ul ne arata cu promptitudine ca trebuie sa facem stanga. In mod normal nici n-am fi bagat in seama drumeagul ce se desprindea in stanga, dar track-ul facut de acasa pe Google Earth se potriveste la fix in teren. O fatuca din partea locului ne confirma ca e drumul ce urca prin Strugasca si coboara in Gruni. Incepem sa descoperim locuri noi...

Nu-i usor la deal

Drumul urca frumos printre casele rasfirate ale localnicilor urmarind drumul de caruta apoi brusc incepe sa se transforme intr-o albie de rau. Cand mergem prin apa unui parau ce inunda drumul, cand prin zone mocirloase prin care nu mai putem pedala. Impingem bicicletele sau le luam in spate.
Alin: "Suca, asta e cicloturism sau mountain-bike?"
Suca: "Asta e cu siguranta mountain-bike" :))
Pentru cei neavizati, dialogul asta vine in urma definitiei ce a lansat-o Suca dupa participarea la maratonul celor 3 Munti: adica la noi in tara sunt doar cateva maratoane de MTB, restul sunt concursuri de cicloturism. Evident diferentierea data de Suca este pe baza tipului de traseu.

Asta nu mai e ciclo-turism, e mountain-bike!

Daca e doar push-bike e bine

Dupa ce aproape ca inotam prin apa cu bicicletele in spate ajungem intr-un punct al drumului care se bifurca in 4! 3 drumeaguri urca pe versantii vaii: unul in stanga si 2 in dreapta, iar unul continua pe firul albiei de rau.
Urcam in stanga, iesim undeva spre niste fanete si vad pe GPS ca ne indreptam intr-o directie perpendiculara pe directia vaii pe care teoretic ar trebui sa fim. Ne intoarcem si luam drumurile din dreapta: primul se infunda curand, al 2-lea pare sa urce putin in fanete si apoi sa continue pe o directie paralela cu firul vaii. Aparent e bine, doar ca ne trezim in gospodaria unui localnic. Acesta ne indruma inapoi chiar pe firul albiei de rau: pe acolo e drumul!
Sa mai zici ca Murphy nu are el dreptatea lui! Evident ca din 4 variante le-am ales la inceput pe cele 3 mai proaste. Daca as fi ascultat GPS-ul si as fi urmat cu incredere desenul facut de acasa, am fi luat-o de la bun inceput pe drumul cel bun, care insa nu parea "bun" pentru ca trebuia sa mergem prin apa. Dar asa e la mountain-bike :))

Traseul intre valea Ramnei si valea Ohabei

Traseul e tot mai provocator

Hoinaritza

Drumul e tot mai mocirlos, aici in muntii Cernei pare sa fie patria noroiului. Suca ne spune acum teoria cu "noroiul bun si noroiul rau". Acuma suntem pana in gat in "noroi rau", adica din ala cleios si lipicios care se prinde imediat de roti. Toti trecem imediat la carry-bike, mai putin Gianina care se mai chinuie cu push-bike. Si imediat o pateste: "noroiul rau" ii blocheaza rotile si ii astupa sabotii de frana. Asa ca facem o pauza de igienizare a bicicletei Gianinei.

Harnicutele

Fetele inversunate

Scapam de noroi, mai dam de o bucata de pedalat, mai una de trecut apa, mai una de push-bike si ne trezim furati de un drumeag care se infunda in livada unui om care iesise la picnic cu sotia si copilul. Se mira omul cand ne vede cu bicicletele pe acolo si ne indruma spre drum. Ma uit pe GPS si ma minunez iar de precizia uimitoare a desenului meu de acasa: exact cand revenim in drum, imi arata si GPS-ul ca suntem pe track. Daca stateam cu nasu-n GPS nu ne abateam de la drum, dar nici nu intalneam oamenii locului.

Suca, scoate capul din pamant

Am izbandit!

Ajungem sus intr-un pas, fix pe culmea ce desparte valea Ramna de valea Ohabei. De aici se vede minunat si micul masiv al Coziei. Luam o pauza de masa si apoi dam la vale spre catunul Gruni. Dupa atata urcat, acum urmeaza coborarea. Ca orice lucru fain, el se termina si repede. Asta tot Murphy o fi zis? Coborarea se termina infinit mai repede decat urcarea, asa ca ne trezim in valea Ohaba de unde evident avem de urcat.
Completeaza si Elena: "chestia cu coboratul e doar asa o vorba, in general tot timpul e de urcat!"

Popas la poalele Coziei

Suca, fetele si Cozia

Uite ce bine-i sade cu fetele

Urcam putin pe valea Ohabei si ajungem in catunul Arsuri, unde debarcam in primul birt ca sa ne potolim setea. Acolo facem cunostinta cu un exponent nu foarte demn al populatiei indigene de gugulani: e mort de beat. Mai ales ca e abia trecut de pranz. Se dovedeste un foarte bun cunoscator al hartii Enduromania si mai ales foarte insistent...
Se uita circumspect la noi, cand la biciclete, iar la noi...
- "Voi nu ajungeti in Cozia! N-aveti cum urca acolo cu bicicletele! Nici pana deseara nu ajungeti!"
Suca abia se abtine sa nu rada. Oare chiar asa varza aratam? Niste picnicari inconstienti care se aventureaza s-ajunga cu bicicletele tarziu in noapte pana-n Cozia :)) Cozia fiind doar oleaca mai sus pe deal.
Ne hidratam cu niste bere la doza si eu ma duc cuminte si arunc doza la tomberonul de gunoi. Gugulanul beat intervine:
- "Noi nu aruncam gunoiul la tomberon. Noi il aruncam asa pe jos. Uite daca beau o bere o arunc aici in drum sau pe vale in apa."
Atunci spiritul meu de montaniard verde se ciufuleste instantaneu:
- "Pai si daca toti ar face la fel? Daca prietenii Dvs ar sta sus pe deal si ar bea bere si ar arunca toate dozele in apa si-ar veni toate aici in vale peste Dvs si v-ar astupa, cum ar fi?"
- "Ioi, daca ar veni toate dozele pline ar fi tare bine!"
Ne imprastiem toti de ras. Dar constat si cu amaraciune ca gugulanul beat ii pierdut complet. Nu mai are rost sa-i mai zic nimic. Problema e ca la fel se invata si puii de gugulan din sat. Si eu care in naivitatea mea de montaniard verde speram ca doar la oras sunt oameni care nu pretuiesc natura, cei care traiesc in natura ii cunosc valoarea... lucrurile stau insa putin altfel.

Pe drumul asta si push-bike-ul e o incantare

Colt de rai

Pornim mai departe si urcam spre Cozia, unde ajungem in mai putin de jumatate de ora de pedalat la deal. Nu stia gugulanul beat ce vajnici suntem noi ;) Aici suntem intr-un mic coltisor de rai, nu trece nici un traseu turistic pe aici, nici un ghid turistic nu-ti recomanda o vizita pe aici, dar daca ai un MTB merita sa te abati pe aici macar o data.
Urc pe drumeagul de caruta, intru cu rotile printre 2 sleauri mocirloase, nu stiu ce fac ca imi fuge o roata, ma dezechilibrez, pun piciorul sa ma sprijin, nu stiu ce se intampla cu piciorul ca dispare de sub mine, ma mai si rotesc 180grade in aer si cad pe spate direct in mocirla. Elena imi spune ca asta e fenomenul SPD-urilor fantoma :)) Adica ca si cum as fi obisnuit sa pedalez in SPD-uri, obisnuit inclusiv cu trantele de inceput. Doar ca SPD-urile mele abia ce le-am primit si inca stau in cutie nefolosite in asteptarea papucilor.

Gianina tu plimbi bicicleta sau ea pe tine?

N-as mai pleca de aici

Dupa ce ajungem intr-un pas sub vf Cozia, incepem coborarea inapoi spre valea Ramna de unde am plecat. De data asta coborarea dureaza mai mult si chiar avem timp sa o gustam. La inceput drumul e aproape acoperit de fanetele din jur si e foarte interesant sa cobori prin ierburi mari cat rotile. Apoi pe un off-road de calitate, adica portiuni de noroaie cu sleauri adancite de carute, trecut prin apa, o adevarata desfatare pentru MTB.

Plaiurile gugulanilor

La vaaaale! (foto by Suca)

E bun si un popas

Ajungem in catunul Camena, facem o scurta pauza si ne indreptam spre catunul mai din vale Zmogotin, de unde practic incepe a 2-a parte a traseului nostru. Urmeaza sa urcam pe un forestier ce serpuieste superb pe valea Zmogotinului. Pana aici aproape ca ne-am tarat ca melcii, am facut 18km in 4h. Asta da tura de relaxare.

Traseul pe sub creasta Cernei

Iron Biker

Elena

Gianina

Pe Valea Zmogotinului ne apuca pofta de pedalat. Aici nu facem nici push-bike, nici carry-bike, nici rataceli, aici nu avem decat de pedalat constant la deal. Bineinteles intre 2 reprize de pauze. Totusi avem un ritm bun si mai marim si noi putin media orara de melci turbati.

Alt loc minunat de popas

Fiecare dupa puteri

Curand ajungem sub creasta Cernei, la Dosul Zmogotinului, de unde drumul se bifurca in 2: spre stanga se urca spre stana Pietrele Albe, spre dreapta e drumul ce tine pe curba de nivel pe sub creasta si face legatura cu valea Frasincea si cu stanele de sub Vlascu. Cum suntem la o tura de explorare, vom merge pe pe prima varianta dus-intors pana la vf Pietrele Albe si apoi vom explora si varianta a 2-a pe sub Vlascu.
Drumul urca vartos in altitudine in serpentine frumos desenate in coasta muntelui. Pe portiuni insemnate drumul este ca-n palma, n-a fost scurmat peste tot de ce-i care fac exploatari forestiere. Suca este de-a dreptul in extaz de felul cum urca drumul: "e cel mai fain urcus de MTB din tot Banatul!"

O minunatie de forestier de pamant: drum ca-n palma

Gianina vad ca ramane in urma, mai urca pe langa bicicleta si la un moment dat ne spune ca este obosita. Ne distram de ea ca se plange ca nu mai poate, ca nu mai are energie sa pedaleze la deal si prefera sa faca push-bike. Ne oprim sa-i dau un baton de cereale. Eu cu Elena facem glume: "ar trebui s-o inregistram pe Gianina cum se plange, sa auda toti baietii pe care-i depaseste la maratoane, ca e si ea obosita!"

Sub creasta Cernei... vf Babei cu caciula de nori

Pana la urma ajungem la tinta noastra intermediara: vf Pietrele Albe la 1400m aflat imediat sub creasta principala a m-tiilor Cernei. Se vede o buna bucata din creasta si asa ma mananca sa dau o fuga pana pe vf Babei (1826m) aflat parca la cativa pasi de noi. Dar suntem oarecum in criza de timp, adica e destul de tarziu si daca vrem sa mai exploram si drumul pe sub Vlascu ar trebui sa-i dam bice inapoi. Asa ca las pe alta data urcarea in creasta, impreuna cu varianta de a cauta o alta coborare mai directa inapoi spre Camena. Daca aici este stana, sigur este si o poteca.

Cel mai ravnit popas

Ii dam blana la vale inapoi spre Dosul Zmogotinului, pret de-o bucata de vreme savuram coborarea, apoi prindem drumul care face zig-zag-uri prin padure pe curba de nivel, cand cu urcusuri usoare pe sub creasta Cernei in drum spre Vlascu. E incredibil drumul asta, un drum lat si neted ca-n palma, parca e aninat intre creasta si vale, pierdut undeva prin mijlocul padurii. E foarte liniste pe aici si pare foarte putin umblat, pentru ca deja are crescuta iarba pe el.

Asta-i ciclo-turism! (foto by Suca)

Pe drumul asta avansam rapid, asa ca ne gandim ca imediat ii gata tura si ne-am indeplinit obiectivul de prospectare, adica ajungem sub Vlascu, coboram rapid pe forestierul de pe valea Frasincea, apoi iesim pe valea Ramna si gata suntem inapoi in Cornereva. Nu stiam ce ne asteapta...
Dupa multe serpentine pe drum, care urmeaza toate sinuozitatile crestei si ale vailor ce pornesc din ea, ajungem la o stana de unde gata... cucu drum! Pe Google Earth imi paruse mai dubioasa zona asta pentru ca drumul pana atunci clar, inceta sa se mai zareasca, dar trasasem o coborare directa pe un drum abia ghicit spre niste serpentine de drum de exploatare forestiera ce se zarea clar ceva mai jos. Nu stiu de ce nu ascult de GPS pt a 3-a oara in tura asta! Ma bizui pe intuitie si ni se pare firesc sa cautam o continuare pe directia in care mergeam si pana la urma gasim o poteca firava. E poteca ciobaneasca bolovanoasa, insa aici doar ciclo-turism nu e, e clar MTB! Adica carat bicicletele in spate.

Carry-bike (recorded by Elena)

In curand dam de un cioban ce se minuneaza ca umblam cu bicicletele in spate pe coclaurile astea. Ne informeaza ca daca mai urcam 10min pe poteca vom da de o stana si de acolo se face ditamai drumul forestier la vale spre Frasincea. Ne bucura vestea asta si ne gandim ca in curand suntem in vale. Dam de un alt drum ce se desprinde in jos si ne pune Necuratul sa il alegem. Daca drumul merge in jos, ce sens mai are sa urcam pana la stana? Precis drumul acesta se uneste ceva mai incolo cu cel de sus!

Asta-i doar inceputul

Mergem ce mergem si drumul dispare, de fapt se transforma intr-o ravena, intr-o spalatura de ploi.
- "Probabil e un vechi drum forestier din 1900 toamna, neintretinut, mergem putin pe ravena si ajungem jos."
Asa gandim noi, doar ca ravena nu are de gand sa se transforme din nou in drum, ci dimpotriva se adanceste, se mareste. Mergem pe marginea ei, dar vegetatia e atat de deasa incat nu mai putem sa urmam marginea si trebuie sa intram in ravena. Malurile sunt foarte abrupte si pamantoase, practic intram cu totul in ravena.
- "Suca, asta e ciclo-turism sau mountain-bike? Parca nu seamana cu nimic!"

- "Nu, nu, asta-i cu totul altceva! Am uitat sa-ti spun: asta e trial!"

Canyoning cu bicicleta


Prin ravena (recorded by Elena)

Bun exersam ceva ce n-am mai incercat nicicare in nici o tura de-a noastra. Dar toate au un inceput. Problema e ca deja se insereaza si noi avem un ritm de inaintare de 5m/minut. Cand coboram in ravena trebuie sa dam bicicletele din mana in mana, caci nu putem cobori malurile abrupte cu bicicleta in spate, malurile pamantoase sunt foarte friabile si se rup si curg cu noi. Din cand in cand dam de adevarate saritori pe ravena, pe unde apa de ploaie probabil formeaza niste adevarate cascade. Cateodata le putem depasi in ravena, alteori sunt atat de mari incat suntem obligati sa iesim din jgheab. Si atunci iar dam bicicletele din mana in mana. Evident daca reusim sa cataram malul care se rupe la fiecare pas.

Hopa-topa in ravena

Ce se vede aici in poze e doar asa o imagine palida a felului in care arata ravena in cele mai accidentate portiuni. Acolo eram prea ocupati ca sa avem grija sa nu ne rupem picioarele sau gatul, ce sa mai facem si poze?

Nu faceti ca noi!

Aici incep sa ma simt de-a dreptul neputincios si frustrat din cauza ca nu pot controla situatia. Adica nu stiu ce urmeaza mai jos pe jgheabul asta afurisit. Daca este o saritoare mare pe care n-o s-o putem trece? Apar momente de cumpana in care efectiv stam si parlamentam. Iar inserarea se apropie tot mai iute.
Mie nu-mi place sa urmez asa haotic jgheabul asta nenorocit cu ce ne-o aduce el, opinez sa iesim din spalatura de ploi, sa intram in padure si sa coboram pe versant in jos pana in vale. Suca pare sa fie de acord cu propunerea mea. Fetele insa sunt hotarate sa continuam pe ravena, caci calea apei li se pare cea mai scurta cale spre vale si n-au chef sa balaurim prin padure, unde intr-adevar e un desis cam greu de strapuns cu bicicleta in spate.
Ma "enervez" si eu si Gianina, adica fiecare isi ia propunerea in mana si mergem sa exploram: eu o iau prin padure, Gianina pe ravena in jos. Dupa vreo 5-10min ne intoarcem, evident fara vreun rezultat concludent: prin padure trebuie sa depasim un desis crancen de vreo 30m latime, apoi padurea e rezonabila pt carry-bike, insa versantul e destul de inclinat si nu stiu ce poate sa ascunda; Gianina spune ca ravena e abordabila, sunt cateva saritori ce se pot depasi, dar la fel nu stie ce e mai jos :D
Pana la urma ca niste barbati destepti, ca sa nu ne doara capul ulterior, alegem varianta fetelor ;)

Si cum se stie ca in viata e bine uneori sa mai asculti si de femei, o scoatem la capat si pe jgheabul asta, unde numai MTB nu va recomand sa incercati. Toata distractia de MTB-canyoning ne-a luat cel putin 1h.
Ajungem bucurosi in valea Frasincea, iar din stanga venea ditamai forestierul mare si lat, numai bun de coborat pe bicicleta. Asta sigur venea de la stana.
Morala: e bine s-asculti si de localnici! sau macar de GPS!

Harta traseului nostru (copyright Enduromania)

Pana aici a fost can-can-ul, restul turei e frectie la picior de lemn, adica ii dam blana la vale pe valea Frasincei sub privirile mirate ale unor lucratori forestieri care se intrebau curiosi de unde venim, apoi intram pe "autostrada" de pe valea Ramnei si ajungem in Cornereva.
Oricum a iesit o tura memorabila: am facut doar 50km in 10h! Judecand strict dupa media orara clar a fost tura de relaxare :)) Media asta formidabila de melci turbati a iesit si din cauza ca pe alocuri traseul a fost cu adevarat de MTB ;)

In Cornereva spalam iute praful de pe noi si ne imbarcam in masini pentru destinatia Herculane. Lui Suca ii tremura buza dupa niste bere, mai ales ca restul gashtii de cataratori in frunte cu Mardale ne asteapta in platoul Coronini.
Seara se incheie tarziu in noapte pe la 3am, cu povesti in jurul focului... de la primus, in jurul shishei, cu multe beri pt cei antrenati, eu numa cu lapticul de seara... si evident pe la 1am am cazut rapus de somn pe izolir ascultand povestile celorlalti :))

Relatarea turei facuta de Suca: http://hoinarii.blogspot.com/2010/07/ufff.html

Pozele Hoinarilor din tura: http://picasaweb.google.ro/Hoinarii/BiciletaPlimbaricaSiCatarareCornerevaHerculane#

Filmulete din tura facute de Hoinari: http://www.youtube.com/user/Hoinarii

PS. Va urma ziua de duminica cu poze de la catarat.