Week-end-ul acesta a avut loc ultima operatiune de cautare a fam. Gruia (Ionut si Adriana) disparuti tragic in seara zilei de 19 dec 2009 pe un viscol crancen in drumul lor dintre statiile meteo Cuntu si Tarcu.
A fost ultima operatiune de cautare deoarece sambata 12 iunie 2010, la aproape 6 luni de la disparitie, trupurile lor au fost in sfarsit gasite. Au participat 26 de oameni de la Salvamont, localnici si rude din Borlova si alti voluntari.
Locul tragicului sfarsit(foto Florentin Petrescu)
Culmea e ca au avut loc mai multe actiuni de cautare in zona in care au fost descoperiti, atat ale Salvamontului, cat si cea organizata de noi pe 9-10 ianuarie si s-a sondat in zapada din zona, insa probabil nu exact in punctele cu pricina.
Locul unde au sfarsit Ionut si Adriana(foto Florentin Petrescu)
Se presupune ca Ionut si Adriana au mers prea aproape de marginea crestei si din cauza lipsei de vizibilitate ori au alunecat pe versant, ori au rupt o cornisa si au cazut in gol sau au fost impinsi de vant. Ionut a fost gasit tinand o manusa de-a Adrianei in mana sa, deci probabil au mers tinandu-se de mana inainte de cadere. Au fost gasiti foarte aproape unul de altul. La primele cautari de dupa disparitie efectuate de Salvamont s-au vazut urmele unei mici avalanse la baza acelui valcel, e posibil sa fi fost o avalansa declansata de Ionut si Adriana in caderea lor.
Din cate am inteles in urma necropsiei efectuata la Caransebes, cauza mortii celor 2 este asfixie, deci presupunerea cu avalansa poate sa fie veridica.
Din cate se vede din poza, ei erau foarte aproape de cladirea statiei meteo. In conditii de vara acea distanta se parcurge in aprox 5min, in conditiile de viscol din seara zilei de 19 dec probabil vreo 15min. Deci asta le-a fost soarta...
Balizarea locurilor (foto Florentin Petrescu)
Locul gasirii (foto Florentin Petrescu)
Am dorit sa scriu de gasirea lor intrucat eu m-am simtit cumva legat de soarta tragica a sotilor Gruia. Faptul ca ne-am aflat acolo pe acelasi munte in acea noapte si ca la acel moment noi eram singurii care le puteam oferi un ajutor in timp util, faptul ca am pornit in cautarea lor, ca am infruntat acelasi viscol mergand pe urmele lor sperand sa-i putem ajuta... toate acestea m-au facut sa ma gandesc adeseori la ei. Am ramas atunci cu o mare frustrare in suflet si cu un imens sentiment de neputinta cand a trebuit sa luam decizia sa ne intoarcem din drum din cauza viscolului crancen.
De aceea am organizat mai apoi si actiunea de cautare din 9-10 ianuarie la care au participat 27 de montaniarzi din Timisoara, Arad, Caransebes.
Totusi acum punand cap la cap elementele ce lipseau din acest puzzle si care au infierbantat imaginatia multor oameni, pot conchide cu riscul de a gresi desigur, ca la ora la care noi am plecat in cautarea lor e posibil ca ei sa-si fi gasit deja sfarsitul. Au fost vazuti ultima oara de catre Florentzo la ora 15.00, alarma s-a dat la ora 19.00, iar noi am plecat in cautarea lor la ora 20.00.
Pentru restul de amanunte cel mai bine consultati blog-ul lui Florentzo, unul din voluntarii ce au participat la cautarile din acest week-end: http://florentzo.blogspot.com/2010/06/finalizarea-cautarilor-din-tarcu.html
Din cate am inteles in urma necropsiei efectuata la Caransebes, cauza mortii celor 2 este asfixie, deci presupunerea cu avalansa poate sa fie veridica.
Din cate se vede din poza, ei erau foarte aproape de cladirea statiei meteo. In conditii de vara acea distanta se parcurge in aprox 5min, in conditiile de viscol din seara zilei de 19 dec probabil vreo 15min. Deci asta le-a fost soarta...
Balizarea locurilor (foto Florentin Petrescu)
Locul gasirii (foto Florentin Petrescu)Am dorit sa scriu de gasirea lor intrucat eu m-am simtit cumva legat de soarta tragica a sotilor Gruia. Faptul ca ne-am aflat acolo pe acelasi munte in acea noapte si ca la acel moment noi eram singurii care le puteam oferi un ajutor in timp util, faptul ca am pornit in cautarea lor, ca am infruntat acelasi viscol mergand pe urmele lor sperand sa-i putem ajuta... toate acestea m-au facut sa ma gandesc adeseori la ei. Am ramas atunci cu o mare frustrare in suflet si cu un imens sentiment de neputinta cand a trebuit sa luam decizia sa ne intoarcem din drum din cauza viscolului crancen.
De aceea am organizat mai apoi si actiunea de cautare din 9-10 ianuarie la care au participat 27 de montaniarzi din Timisoara, Arad, Caransebes.
Totusi acum punand cap la cap elementele ce lipseau din acest puzzle si care au infierbantat imaginatia multor oameni, pot conchide cu riscul de a gresi desigur, ca la ora la care noi am plecat in cautarea lor e posibil ca ei sa-si fi gasit deja sfarsitul. Au fost vazuti ultima oara de catre Florentzo la ora 15.00, alarma s-a dat la ora 19.00, iar noi am plecat in cautarea lor la ora 20.00.
Pentru restul de amanunte cel mai bine consultati blog-ul lui Florentzo, unul din voluntarii ce au participat la cautarile din acest week-end: http://florentzo.blogspot.com/2010/06/finalizarea-cautarilor-din-tarcu.html
Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace!
Condoleante familiilor indoliate!
4 comments:
Intotdeauna in astfel de situatii fie vorbiti cu cel putin un preot mai ravnitor, ca pe timpul cautarilor sa se roage , sa citeasca un acatist, fie cineva care ramane la cabana citeste din toata inima , Paraclisul Maicii Domnului cu lumanarea aprinsa si un bob de tamaie aprins, fie un acatist al unui Sfant, cel al carui nume il poarta cel cautat ori al Sfantului Mina de exemplu, cel care prin rugaciunile sale a adus la viata pe omul taiat in bucati.Acestea nu sunt povesti din vremuri trecute.Este credinta cea dreapta.Doamne Ajuta, ca sufletele lor plecate fara Lumina de pe lumea acestea , sa fie iertate si puse la odihna in lumea cea buna.
Draga Danela, sunt de acord cu tine. Puterea rugaciunilor e imensa, mai ales daca si crezi in ele si o spui din tot sufletul. Sunt convinsa insa ca mai ales parintii lui cat si duhovnicul lui, prieteni, rude sau cunoscuti si nu numai s-au rugat ca ei sa fie gasiti si se roaga si in continuare ca sufletele lor sa se odihneasca in pace.
Important e sa ii pastram in sufletele noastre si sa punem cate cate o lumanare pentru ei.
Dumnezeu sa-i odihneasca.
In final e si soarta.
Vreau totusi sa le dedic o melodie lui Ionut Gruia si sotiei sale.
http://www.youtube.com/watch?v=CnWUjxtNZTg
test comment
Post a Comment