Friday, 26 March 2010

Hercules cel mic 26-28 mar


In primavara asta se anunta multe sfarsituri de saptamana in zona muntilor Cernei-Mehedinti. In luna mai va avea loc pe 8 mai HCO-ul, iar pe 23mai Hercules Maraton. Ambele evenimente organizate de clubul din care facem si noi parte: Alternative Timisoara. Cum de escalada ne-am cam lasat, ajutam si noi cu ce putem la logistica, dar cand vine vorba de Hercules Maraton... aici suntem sufletul.

Pornim in prospectare

Podul peste Cerna km 13

Izvor

Te astept in portita

Titi ne propune un traseu pentru inca o proba de semimaraton. Ar fi super o proba de semimaraton, dar oare vom avea oameni in plus de pus in teren? Vom avea premii si pentru aceasta proba? Oara nu va suna neprofesionist sa anuntam dupa o luna si aceasta proba? Toate aceaste semne de intrebare ne fac sa ne gandim sa amanam acesta proba pe 2011, dar Titi si Mardale ne conving. Nu vor trebui foarte multi oameni in plus, premii vom gasi ceva, ca de fapt nu premiile fac concursul, ci concursul face premiile, iar profesionalismul sau neprofesionalismul il demonstram prin organizarea evenimentului, nu prin anuntarea probei de semi-maraton la o luna dupa anuntarea maratonului. Daca lumea isi doreste un semi-maraton, de ce sa-i lasam sa astepte pana la anu'?

Primul punct de revitalizare de la Hercules Maraton

Mere de asta toamna

Podet peste apa Prisacinei

O portita mai mica

Propunerea de traseu a lui Titi este foarte interesanta si curiosi abia asteptam sa pornim in prospectarea zonei. Vineri seara parasim civilizatia si dormim pe valea Cernei, langa Pensiunea Dumbrava. Tot aici sunt si colegii de club din echipa HCO, care au venit la batut trasee de escalada.

Salvam track-ul

Moara mica de pe Prisacina

Apa Prisacinei

In leagan

Sambata pornim pe traseul de semimaraton in sens invers decat la concurs. Nu stim exact iesirea in valea Cernei si ne gandim ca de sus vom prinde mai usor coborarea. De la Dumbrava si pana in catunul Prisacina traseul este comun cu cel de maraton. In Prisacina intrebam o tanti pe unde se poate cobora spre Inelet si apoi in valea Cernei. Ne indruma si ne sugereaza sa mai intrebam mai incolo si oamenii din zona. Tanti avea sa devina "sponsor" al evenimentului. La ea la poarta a fost un punct de revitalizare. Ne-a ajutat cu o masa, cu mancare pentru oamenii din post si cu o nepoata - ajutor in ziua concursului.

Iedutul de 7 zile

Om de-a locului

Pe acolo se poate cobori?

Pe parcurs, pe masura ce ne deplasam pe traseu am niste flash-uri din trecut... mai eu am mai fost pe aici. Si da... asa este: imi amintesc clar de o tura din timpul facultatii. Ce frumos este sa redescoperi locurile prin care ai fost cu cativa ani in urma.

In opinci

Calare

Crucea de lemn

Locurile sunt pitoresti si Alin este in delir. Spune ca traseul de semi este mult mai fain decat cel de maraton si tot nu ii vine sa creada ce poteca faina de alergat, ce privelisti... ce zona! Da, el este pentru prima data pe acest traseu... si se bucura ca un copil pe care l-au scos parintii pentru prima data la munte! Ce frumos este sa stii sa te bucuri de fiecare moment, de fiecare tura, de fiecare sfarsit de saptamana!

Casa de sub stanca

Lipita de stanca

O altfel de capita

Ajungem in valea Cernei fericiti ca am gasit traseul pentru proba de semimaraton, dar este inca devreme si pe coborare am descoperit o alta poteca care ne-a facut curiosi. Asadar curiozitatea de mana la inapoi la deal: unde o fi ducand poteaca? Poteaca se dovedeste a fi o scurtatura catre Prisacina si numai bine stim: un punct de control este obligatoriu sus in Inelet.

Marea adunare Alternative

Ce seara minunata

Spre valea Cernei

Cand dam in poteca de Prisacina dam si de alti trupeti alternativi. Asadar stam la soare si mai povestim. Unii se vor intoarce pe unde am urcat noi de la Dumbrava, iar cealalta trupa vroia sa coboare pe unde am revenit noi din valea Cernei, dar le propunem sa mai facem un mic ocol, sa trecem si prin Scarisoare si sa coboram la vale pe scarile de lemn.

La uscat

Biserica din Scarisoara

La izvor

Popas

Cascada Ogasul Ineletului - o Vanturatoare mai mica

Alo! Ma aude cineva?

In pozitie de Hercules

Podetul peste Cerna - km 16

Duminica este ziua noastra "libera" de Hercules si facem o plimbare prin crovuri incercand sa gasim o noua coborare din Poienile Porcului. Se poate cobora, dar nu este tocmai poteca. Alin si cu mine decidem sa ne intoarcem pentru ca Diana se misca incet pe coborarea abrupta si ne este frica sa nu alunece si sa pateasca ceva. Nae impreuna cu Cristina continua coborarea pe acolo.

Pinul negru de Banat

Viorele

Ghiocei

Maseaua ciutei (Erythronium Dens Canis)

Tanti

Moda valea Cernei

Nu-i usor aici la noi!

In poienile suspendate dintre abrupturile Crovurilor si valea Cernei, la tanti acasa ne intalnim cu Nae si Cristina, reintregim echipa si luam calea Timisorii...

5 comments:

Mihai-Sorin Sirbu said...

Faine imagini dintr-o regiune de basm!

Alin said...

Apoi sa traiasca cel mic si sa creasca mare! Si cel mare la fel!

Maseaua ciutei = E. dens canis

Danca Danela said...

Tulburator de frumos!Daca v-as recunoaste mergand pe strada si daca as fi sigura ca nu va prissosete , v-as imbratisa pe muteste!Pentru fotografiile in care v-ati lipit sufletul de personaj, de detalii si de peisaj,pentru potecile care netezesc asprimea reliefului, pentru curaj si zburdalnicie!

Cristina Miron said...

O plimbare de neuitat, în spaţiu dar, parcă, şi în timp - asta mi-aţi oferit cu această postare! Felicitări şi mulţumiri!

Gianina said...

Merci Alinu' de ajutor!