Fuga in jurul Arjanei 5-6sep

A trecut inca o saptamana dedicata antrenamentelor pentru Maraton Piatra Craiului. In timpul saptamanii la oras ne invartim zi de zi pe pista stadionului ca niste hamsteri in cusca. Cand ne plictisim de alergarea pe plat, simulam alergarea pe munte dand ture pe scarile stadionului lui Poli.
Dar vine si week-end-ul, asa ca ne bucuram sa iesim pe munte. Vom alerga din nou pe off-road, asa ca ne cautam locul de joaca potrivit: sa fie doar poteci si forestiere, sa cautam racoarea padurii, sa avem de urcat cat mai mult si sa avem si cu ce ne incanta privirile.

Tabara de corturi de la Dumbrava

Cand ne pregatim sa rascolim muntii in cautarea locului de joaca, Oana si Misu, adica echipa OM ne anunta ca isi serbeaza ziua de nastere. Suntem invitati la un party in aer liber pe valea Cernei in poiana de la Dumbrava. Si asa ne intrebam ce vom face restul zilei dupa alergat?

Ii combinam si pe Hoinarii Suca si Elena sa vina cu noi la antrenament. Si ei au acelasi fix in cap: MPC. Asa ca vom alerga impreuna.

Se face planul de actiune

Ne reunim vineri seara in tabara de baza unde s-au strans jumatate din oamenii de la club. Pai asa cum sa mai ramanem acasa la oras? N-am fi gasit nici un motiv sa dormim vineri seara altundeva decat la cort.

Sambata dimineata se fac planurile, oamenii se impart in echipe: cei mai multi merg desigur la catarat, unii cu caiacele pe lac, altii cu bicicletele, iar noi ne pregatim pentru alergat. Sa nu-i uitam desigur pe sarbatoriti care sunt echipa de sacrificiu: ei raman in tabara de baza si fac pregatirile pentru party-ul de deseara. Dar nu sunt singuri.

Ocolul Arjanei

Elena ne anunta ca alege bicicleta, nu poate veni la antrenament caci si-a stricat picioarele la oras testand noii papuci de padure. Au jenat-o la alergat si acum trage ponoasele. Suca e ceva mai matinal decat noi si pleaca la alergat impreuna cu Florenzo. Eu cu Gianina mai lenevim prin tabara de baza, stam sa ne tihneasca micul dejun. De data asta i-am facut pe plac si-am lasat-o sa doarma cat a poftit. Mai rar se intampla asa ce-i drept.

Vedere dinspre Valea Cernei

Ajungem impreuna la concluzia ca trail-running-ul e un sport pentru puturosi ;) Suntem chiar mai puturosi decat cataratorii, cum ne amuzam noi pe vremuri, inainte sa ne apucam de catarat. Daca pana si ei au parasit deja tabara, doar noi si echipa de sacrificiu am mai ramas. Noi insa nu ne grabim, asteptam sa se faca pranzul sa plecam la alergat. Apoi ne facem planul, alergam 4-5h si inainte sa revina restul trupei, noi deja vom fi intorsi in tabara, spalati, aranjati si pregatiti de party. Asa week-end-uri sa tot avem, doar sa nu ne obisnuim prost... Nuuuu, ca vine ea iarna si schimbam activitatea, revenim la trezitul matinal.

Vedere dinspre Bogaltin

Si gata cu lenea ca incepe miscarea! Start! Planul e sa dam ocolul Arjanei: acasa pe Google Earth am estimat tura la 35km si o diferenta de nivel consistenta. Ideea e sa ne apropiem de datele tehnice ale traseului din Crai. Desi vremea e buna si destul de calduroasa, caram cu noi echipamentul impus la concurs: o geaca subtire de ploaie, bluza cu maneci lungi, plus 2 batoane de ciocolata. Eu imi iau rucsacelul de alergat cu camel-back pe care il umplu cu 2l de apa, eu sunt mai setos din fire. Gianina merge cu borseta de brau si un bidon mic de apa.

Haos

Ne fixam dinainte niste puncte de control exact ca la concurs si stabilim sa ne regrupam la fiecare din ele. Sau la bifurcatii de drumuri unde traseul impune regruparea. Asta ca sa nu ne pierdem de tot unul de altul pe traseu. Nu vreau sa-mi las mandruta chiar singurica... iar in rest fiecare alearga in ritmul sau.

Mardale: Sunt cu capu-n nori!

Traseul incepe destul de brutal cu un urcus sustinut de la motel Dumbrava de la 260m pana la bisericuta din Dobraia la 885m altitudine. Poteca urca in serpentine stranse si in alergare efortul este maxim. Intrarea in padure este o adevarata binecuvantare caci scapam de caldura amiezii. Pe portiunea aceasta alternez urcusul in mers rapid la limita alergarii, acolo unde panta este aspra, cu reprize de alergat, acolo unde poteca se mai indulceste.
Intalnim 2 localnici ce repara podetul de peste Cerna si ne intreaba mirati cine ne fugareste asa? Nu ne fugareste nimeni, ne fugarim noi de placere. Nu cred ca i-am convins cu raspunsul meu, dar nici nu am de gand sa-i conving.

Sus pe plaiuri la Dobraia

La bisericuta Dobraia e primul punct de control. Aici traseul nostru iese din padure si continua prin fanete. Ma opresc si-o astept pe Gianina. De aici putem sa mai ne tragem sufletul, poteca se transforma intr-un drum de tractor cu mici suisuri si coborasuri ce urmareste valea Bedinei. Mai urcam 100m altitudine pana in punctul maxim din Poiana Lunga, aflata la picioarele vf Baleana. De aici drumul e frumos creionat pe curba de nivel pe coastele Arjanei pe care o ocoleste si apoi incepe sa coboare usor spre Bogaltin.

Ingrediente a la bunica

Maini iscusite

Am scapat de caldura caci o patura de nori acopera rapid cerul, insa vantul turbat ce-o poarta imi bate din fata si desi sunt pe coborare imi ingreuneaza inaintarea. Ajung la o bifurcatie in cruce, unde o astept din nou pe Gianina sa nu prinda un drum gresit. De aici se zareste Bogaltinul si avem doar coborare pana la 560m.
Dam de niste rugi de mure, cu niste mure imense si coapte bine, asa ca ne doare inima sa nu oprim la un mic ospat pentru 5 minute.

Ursoaica la mure

Dam mai departe la vale pana in centrul Bogaltinului. Consult GPS-ul: 20km in 2h. Din Bogaltin prindem in urcare valea Ciumernei ca sa iesim in Saua Prislop. Aici dam de un drum de tractor ce pare recent taiat in coasta muntelui. Cum pare sa urce frumos in zig-zag-uri pe creasta ce desparte valea Ciumernei de cea a Toplei, il prindem si parasim valea Ciumernei, fata de cum ne era planul initial.

Festin

Motoarele incep sa se incinga, se tureaza puternic la deal, plamanii parca explodeaza, dar continui sa ma lupt cu incapatanare cu panta pieptisa. Drumul ne urca pana sus in culme, unde panta se indulceste, asa ca pot lua un tempo de relaxare inainte de ultimul urcus spre Saua Prislop. Drumul intra in padure si urca constant, ca apoi spre surprinderea mea sa ne coboare din nou in valea Ciumernei. Coboram ca sa avem unde urca iar! Din fundul vaii drumul forestier devine poteca, tot mai pieptisa. Aici nu-i chip de alergat, asa ca trec la mersul rapid la limita alergarii si in scurt timp ies din padure sub Saua Prislop.

2x30 - sarbatoritii Oana si Misu

Misu inconjurat de fete

Depanam amintiri

Ma opresc s-o astept pe Gianina, caci s-a pus ceata peste tot si cum iesim la gol alpin nu vreau sa ne pierdem. Ceata a coborat doar cat sa acopere varfurile copacilor si pluteste misterios imprejur. E un peisaj de loc tainic, de povesti de demult, de legende uitate... Sunt singur aici, e atat de liniste aici de-mi aud bataile inimii ce pulseaza frenetic si parca ar tulbura linistea locului.

Ciocolata a la Diana

Rasare si Gianina din ceata ca un spiridus din povesti si iesim impreuna in saua Prislop la 1270m, punctul maxim al traseului nostru. De aici urmeaza coborare pana in catunul Prisacina la 830m. Alergam frenetic la vale pe o poteca sinuoasa si ingusta, de ma simt aidoma unui bob lansat cu viteza pe un tobogan de gheata. Au trecut 3h de alergat efectiv si-am parcurs 27km. Desi urcusul greu din Bogaltin pana in saua Prislop m-a stors de energie, n-am scazut semnificativ media de parcurs.

3 bucatari destoinici

Din Prisacina urmeaza o noua urcare pana in Dobraia pe un drum forestier valonat, insa simt aproape finalul turei si capat energii nebanuite. Ajung rapid la bisericuta din lemn, unde facem ultima regrupare si o astept pe Gianina.

Primim si autografe

Ii dau rapid la vale, am doar coborare pana la Dumbrava si asta ma insufleteste, nu mai simt nici o oboseala de parca as fi la inceputul turei. Serpentinele se succed cu rapiditate si in scurt timp ajung in tabara de baza de la Dumbrava. Cum anticipam am ajuns inaintea cataratorilor evident, am plecat ultimii si ne-am intors primii. Ce sa-i faci? Cam scurta activitatea cu trail-running-ul asta. Scurta, dar intensa.

Vulturul sagetator

Relaxare

Jos la Dumbrava facem bilantul antrenamentului nostru: 34km, asta ma asteptam, insa diferenta de nivel e suprinzatoare - 1840m. Deci a iesit un antrenament foarte bun, un traseu destul de apropiat ca si date tehnice de cel din Crai, probabil mai usor tehnic, datorita suprafetei de alergare. Aici am alergat mai mult pe drumuri de pamant, in Piatra Craiului e normal sa fie mai multa piatra ca de aia ii zice Piatra. Cronometrul meu indica 3h50', al Gianinei 5h. Insa eu am facut mai multe pauze de regrupare in asteptarea ei, timp in care am oprit cronometrul si-am avut parte de odihna.

Lansare la apa

Dai si tu o tura?

Restul ce urmeaza, adica party-ul, nu va mai povestesc... adica am povestit ce-am avut de povestit, restul e can-can ;) Vorbesc pozele.
Duminica am ales o activitate de relaxare, am dat o tura de bike cu Horica pe sosea pana sub varful lui Stan, iar Gianina s-a dat cu caiacul pe lac.

Pescarii

Oare mai prind ceva azi?

Si la final n-am uitat... oare ce-as putea spune despre iesirea noastra? A fost un party de montaniarzi sau doar o intalnire intre picnicari de week-end? Nu conteaza ce-a fost de fapt, conteaza ca in poienita cu tabara de baza nu a ramas nimic in urma noastra, am lasat locul asa cum l-am gasit.