Cu petitul la Craiasa 11-12sep

Saptamanile trec una dupa alta printre reprize de antrenament in oras, pigmentate de alergatul in week-end pe munte. Dar noi nu mai avem rabdare sa asteptam pana in octombrie la Maraton Piatra Craiului, asa ca in we-ul acesta fugim sa dam ochii cu Craiasa. De fapt mergem s-o petim. De data asta nu-i vom strabate crestele inalte, vaile, jgheaburile ascunse si potecile tainice ca in alte dati, ci doar ne vom invarti in jurul ei, o vom curta, ii vom da tarcoale roata pe la poalele dansei, precum e dansul cocosilor de munte in jurul gainusei.

De clatit ochii de dimineata

Vrem sa vedem ce ne asteapta la maraton, sa prospectam traseul, sa vedem unde se poate alerga, in ce ritm, unde nu se poate alerga deloc. Am mai strabatut alte dati bucati din traseul de maraton, insa cu ochi de turist, acum insa cautam sa-l parcurgem cu ochi de alergator.
Cunoastem doar cateva bucati din traseu, adica drumul pana la Fantana lui Botorog, coborarea din saua Funduri, Braul de Mijloc, coborarea pe valea Spirlei spre Plaiul Foii, urcarea pe valea Ursilor la refugiul Diana. In schimb ne sunt necunoscute plaiurile de pe langa satul Magura, urcarea din poiana Lespezi spre saua Funduri si coborarea de la Diana pe la Coltii Chiliilor.

Aici de-as avea biroul

Asa ca ne luam vineri zi de concediu si joi seara suntem in drum spre frumoasa Craiasa. Ajungem pe la miezul noptii in Zarnesti si ne gandim unde sa campam. Cum n-am vazut niciodata imprejurimile satului Magura si auzisem ca-i tare frumos, urcam cu masina pana in sat. Nu vrem sa campam chiar in gradinile oamenilor, iar pe intuneric gasim cu greu un loc neimprejmuit, dar pana la urma intre 2 gospodarii, la marginea unei fanete gasim un loc bun de cort.

Singur pe drum

Dimineata asa cum ne asteptam ne trezim intr-un decor de vis. In loc de apa de izvor de clatit ochii de dimineata, ne clatim cu peisajul mandrei creste a Craiesei, cu plaiurile domoale de la poale, cu casele rasfirate printre fanete, cu gardurile ce parca sunt desenate pe coama dealurilor, cu fanetele cosite impecabil. Totul parca e aranjat cu bun gust de mana unui artist priceput. Iar in loc de cafeaua de dimineata ne desfatam cu lumina soarelui caldut ce ne incalzeste, cu mireasma de iarba proaspat cosita, cu sunetul bland al talangilor vacutelor, cu chiotele copiilor ce se joaca.

Rustica

Poalele Craiesei

Pe noapte nu ne-am dat seama c-am pus cortul chiar in fata unei case, crezusem ca-i doar o sura. Iar in curtea casei acum vedem un copil, ce se joaca, zburda la deal de colo-colo, se da de zor cu bicicleta prin gradina... o fi vreun viitor Greucean pur-sange de la Magura? Din astia cu Muntele in gradina din spatele casei, de li se darama muntele peste casa, Greuceni de care Zarnestiul si satele din jur nu duc lipsa, ii vedem acum pe la concursurile de MTB, la maratoanele montane, la concursurile de adventure-race.

Plaiuri de Magura

Ne trezim si noi alene din reveria de dimineata, ne vine greu sa ne despartim de peisajul de Magura. Dar nu ne despartim de tot, caci pentru aceste locuri am venit aici ca sa le cunoastem. Insa avem treaba de facut, nu putem sta doar in visare, trebuie sa ne facem tura de alergat si de recunoastere a zonei. Asa ca intai trebuie sa coboram in Zarnesti sa incepem tura de la locul de start al concursului si apoi revenim in alergare pe plaiurile Magurei.

Imi promit cu Gianina sa venim odata aici si doar sa stam sa privim, sa sorbim peisajele cu ochii si cu obiectivul aparatului foto. Dar oare vom avea noi astampar sa stam sa facem astea?
Ne gandim la brasoveni ce norocosi sunt sa aiba atat de aproape de ei un asa colt de rai. Ne amintim si pozele din turele de iarna ale lui Iulian Cozma pe aceste plaiuri. Si ne dorim si noi sa venim la iarna sa facem o tura pe schiuri pe aici privind la Craiasa si la Bucegiul de alaturi.

Fuga fuga pana-n Funduri

Si numa' bine ce ne pregatim noi de alergare mai jos de Fantana lui Botorog, cand iata pe cine vedem? E Dan Spulber din Zarnesti, cunostinta noastra de la Maraton 7500 Bucegi. Si adineauri vorbeam cu Gianina de norocul zarnestenilor cu Muntele pravalindu-se peste ei, cand Dan ne confirma: se trezeste linistit de dimineata, nu ca noi sa batem amar de drum de 450km pana la Craiasa si baga frumos o alergare binefacatoare pana la cabana Curmatura. Ce sa mai zicem? Noi ne multumim cu scarile stadionului nostru de la ses, dar totusi in week-end suntem norocosi ca putem iesi pe munte.

Eu pe unde-o iau acuma?

Apoi il sunam Rares, adica un alt Greucean de Zarnesti si ne intalnim cu el la o poveste in centru. Avem noroc cu el, caci ne explica intrarea in traseul de maraton dupa Fantana lui Botorog. Fara explicatiile lui probabil am fi urcat in alergare pe drumul de masina spre Magura si n-am fi bagat in seama potecuta ce duce pe dealurile de sus pe la marginea satului.
Si ne incepem noi constiinciosi alergarea, fiecare in ritmul sau. Alergam printre gospodarii, printre fanete, pe langa stane. Oamenii muncesc, noi alergam. Unii se uita mirati la noi si nu zic nimic, dar ghicesc intrebarea pe fetele lor. Pentru ei a urca la deal pe munte insemna a merge cu treaba, cu munca, in nici un caz sa alerge de nebuni la deal.
Imi vine sa-i intreb: pai nu stiti ca in fiecare octombrie alearga pe aici o gramada de oameni la Maraton Piatra Craiului? Un cioban mai sugubat totusi e mai curios: "dar unde-ati pornit asa hotarati la deal?"

Vremuri trecute

Kilometrii se succed cu repeziciune, dupa 1h de alergat am parcurs 10km, dupa 1h30' am strans 15km, deci reusesc sa-mi tin media de 10km/h. Trecem de saua Joaca, de La Table, de stana Grind, de poiana Lespezi cu vechea cabana acum o ruina. Urcarea in saua Funduri pune insa capat alergarii, panta devine prea pieptisa, aici trecem la mersul rapid.
Azi insa n-am luat betele de trekking cu noi, vreau sa testam diverse abordari. Panta imi spune ca betele m-ar ajuta, simt ca nu urc cat de iute as putea, dar sunt doar la antrenament si parca n-am tragere de inima sa ma motivez sa urc mai tare. In concurs ma gandesc ca prezenta celorlalti ma va motiva sa trag la maxim. Urcusul e al naibii de lung si istovitor dupa alergatura de 15km.
Dar ma vad iesit in creasta, in saua Funduri si dupa 2h10' de la plecarea din Zarnesti ajung la bifurcatia de coborare spre valea Urzicii, de partea cealalta a crestei principale. GPS-ul imi arata 17km pana aici. O astept si pe Gianina, ea face 2h30'.

Ceardacul Stanciului

De aici la vale nu mi-am mai propus sa alerg, scopul antrenamentului e doar urcarea, vreau sa ma menajez pe coborari, ruptul picioarelor il pastrez pentru concurs. Gianina o mai ia in fata de una singura, mai alearga, mai ma asteapta, nu prea are rabdare. Pe Braul de Mijloc merg incet ca la plimbare, zgaiesc ochii peste tot, cum vad un valcel ce suie-n creasta fac planuri de noi ture. Ma apuca dorul si de altfel de ture. Trec fara graba de Marele Grohotis, de Ceardac, de Umeri, de refugiul Spirla. Pe Gianina n-o mai zaresc deloc, cred ca-i deja la Plaiul Foii.
Cand trec de confluenta cu valea Vladusca si ies in Barsa, dau de forestier plat, aici ar fi chiar culmea sa merg incet. Cred ca m-as plicitisi sa merg singur la pas, asa ca mai dau o alergare de vreo 2km pana la Plaiul Foii.

Pe aici vom alerga la MPC

La Plaiul Foii ne oprim pentru rehidratare la o ciorba, la un ceai, la o bere. Cum stam si privim la Craiasa ne apuca asa o lene, pesemne pauzele nu sunt deloc bune pentru alergat. O urcare pana la refugiul Diana nu ma mai inspira deloc acum cu burta plina. Asa ca lasam ultima parte a traseului pentru a doua zi.
Ne gandim ca macadamul prafos pana in Zarnesti ne mananca, alta optiune nu avem. Dar ar fi culmea sa venim la antrenament si de lene sa luam o masina pana in Zarnesti. Ne mobilizam amandoi si mai bagam o alergare de 11km pana in Zarnesti. Si pornesc cu lenea in picioare, dar dupa 1km imi vine iar pofta de alergat si reusesc sa scot totusi un timp destul de bun pentru un macadam cu pietre: 50'.

Cu craita in fereastra

Apare si Gianina si apoi hop si Rares, iesit la o tura de bicicleta. Ca de obicei iese dupa-masa si isi face tura zilnica de antrenament. Atatea dealuri cu drumuri are Zarnestiul imprejur, caci Rares nici nu se chinuie sa incropeasca un traseu de 60km. Cum spuneam inainte: zarnestenii cu norocul lor, doar ies din casa si deja sunt la poalele muntelui.
Rares cand afla de planul nostru de boschetareala prin satul Magura, nici nu vrea sa mai auda c-o sa dormim inca o noapte pe coclauri, asa ca peste noapte suntem gazduiti la el acasa.

Pauza de ceai si bere

A doua zi planul e sa parcurgem si a 2-a parte a traseului, adica urcarea de la Plaiul Foii pe valea Ursilor pana la refugiul Diana si apoi coborarea pe la Coltii Chiliilor in Zarnesti. Azi ni se alatura si Rares cu Simona. Ca sa scutim macadamul pana la Plaiul Foii luam masina si incepem tura de aici.
Ieri am simtit lipsa betelor pe urcarea la Funduri. Insa n-am vrut sa le purtam degeaba in maini alergand 15km pe forestier, pentru doar pentru 2km de urcare in Saua Funduri. Si betele noastre sunt destul de grele pentru asa ceva. Rares insa ne-a convins pe amandoi sa incercam betele lui ultra-usoare de schi fond.

Follow the leader

Dam drumul la cronometru si incepem nebunia urcarii. Eu o zbughesc in fata, Gianina dupa mine, iar Simona cu Rares n-au plan de alergat, urca in pas de plimbare.
Urcusul pe valea Ursilor este cel mai abrupt din tot traseul de maraton. Mult mai pieptis decat cel de ieri din saua Funduri. Insa betele lui Rares fac minuni, ma imping in ele cat pot de mult si simt cum zbor la deal. Trec in viteza pe langa niste turisti, ii salut din alergare. Urc intr-un ritm halucinant, parca sunt in transa. Sunt captivat doar de timpul ce se scurge impasibil si de luminisul ce se zareste undeva foarte sus in capatul vaii, unde se ghiceste refugiul Diana. Deocamdata e disperant de sus. Picioarele mele rezista ritmului infernal, inima la fel, insa plamanii parca sunt pe punctul de-a exploda. Luminisul pare ca se apropie, nu mai aud nimic altceva decat suflul meu. Organismul meu parca striga sa ma opresc, dar nu-i dau deloc ragaz de odihna. Frenezia urcusului m-a cuprins la maxim.
Si cand as fi zis ca atat e maximul posibil, c-o sa explodez daca mai urc, atunci ajung in poienita cu refugiul. Desi stiu ca intotdeauna se gasesc resurse ca sa poti mai mult decat crezi ca poti. Opresc cronometrul la 36'. In timpul concursului dupa 26km de alergatura, sigur nu voi putea duce ritmul asta nebunesc, dar sper sa fiu cat mai aproape. Gianina a tras si ea tare si ajunge in 45'.

Mai serpuim un pic si ajungem

Ii asteptam pe Rares si Simona si incepem coborarea. Cand ne-am pregatit tura de acasa, gasisem intamplator o stire pe Alpinet despre un caz de atac de viespi in pe portiunea aceasta de traseu. In plus Rares ne povesteste cum in urma cu 2 saptamani au dat de un cuib de viespi in aceeasi zona coborand de la Diana si prietenul sau a incasat vreo 10 intepaturi. Deci chiar n-o fi de gluma cu cuibul de viespi din traseu.
Glumim noi ca-l trimitem pe Rares la inaintare sa atraga viespile, el e singurul in pantaloni scurti. Si cum ne lasam absorbiti de tot felul de povesti, uitam cu totul de viespi, il vedem dintr-o data pe Rares cum incepe sa topaie de colo-colo, sa sara, sa se agite. Pana sa-si dea seama ca a pasit exact langa cuibul de viespi din poteca, l-au si capsat 2 viespi. Noi ceilalti evitam cuibul si Rares scapa ieftin fata de pataniile celorlalti.

Cam asta ar fi traseul

Trecem pe la manastirea Coltii Chiliilor, apoi traseul ne coboara frumos chiar in marginea Zarnestiului, in drumul de Plaiul Foii. Cum o iesit cam scurtuta tura de azi, eu mai dau o alergare de 10km inapoi la Plaiul Foii sa recuperez masina. Restul trupei se intoarce direct in Zarnesti.

Traseul de maraton

Alerg eu ce alerg pe macadamul prafos si se leaga de mine oamenii ce muncesc la cules de cartofi pe camp: "hai de culege picioci (cartofi) daca vrei sa faci sport!"
Apoi un om ce vine de la cosit iarba ma intreaba mirat: "dar de ce fugi asa mai baiatule? fugi de cineva? ca nu vad pe nimeni in spate sa te fugareasca". Sunt pe faza si-i raspund: "nu fug de cineva, fug dupa ceva... dupa sanatate nenicule!"
Ma rog pe drumul ala e discutabila chestia cu sanatatea, ca inghit o gramada de praf de la masinile ce ma depasesc. Si multi dintre soferi se uita lung si ciudat la mine in timp ce alerg.
Oare o fi asa ciudat sa alergi de unul singur pe un drum forestier? Oare oamenii de pe aici nu stiu ca in zona lor se alearga la maraton?
O sa vedem asta in octombrie, asteptam cu nerabdare participarea la maraton.