Pedaland prin Trascau 18-20 apr

A venit primavara si tot visam la o tura de bike, doar ca Alin, nostalgic dupa iarna, nu s-a lasat convins decat acum, cu ocazia sarbatorilor de Pasti. Eu deja am incalzirea facuta de la tura cu Carol din seria "Aprilie Nebun", asadar nerabdatoare imi pregatesc bicicleta pentru tura de iepuras.

Inceput promitator

Vineri umplem portbagajul cu de toate, punem bicicletele pe masina si plecam spre Salciua, locatia noastra de camping, unde vor veni sambata seara si Lore cu Alinu' ei.

Gabarit depasit

Ajunsi la miezul noptii la Salciua, urcam pe valea Huda lui Papara si ne oprim inainte de manastirea de Sub Piatra cu 1km, montam cortul si ne bagam la somn.
O vreme de milioane ne da trezirea dimineata si pe la ora 11 pornim in sus spre Huda lui Papara, apoi mai sus prin padure impingem la biciclete pana la troita din saua de deasupra Pesterii Dalbina (Vanatarea).

Manastirea de Sub Piatra

Odihna si relaxare

Ajungem sus destul de repede si deja suntem in alta lume. Ne lasam purtati de biciclete in valea Poienii. Cuvintele ar fi prea sarace ca sa incerc sa descriu cele locurile, pot doar sa va spun ca am stat si tot stat, am mai pedalat si iar am admirat zona si locurile, oamenii si lumea aceea rustica in toata puterea cuvantului.

Peisaj de Trascau

As vrea sa ii multumesc lui Creanga ca a furat pupaza din tei si ca mai apoi o scris despre asta, daca nu facea acest lucru nu as fi stiut ce pasare am zarit in Valea Poienii. Era exact ca pupaza din tei, doar ca aici cineva furase teiul, nu pupaza.

Sura

Sesiune foto

Din Valea Poienii urcam in sa in satul Bradesti unde intalnim un taran ce mana un car cu boi... niste boi domnule... boi adevarati, sanatosi si frumosi din cale afara, nu stiu daca am mai vazut asa boi zdraveni. Taranul este si el constient de frumusetea lor si ca sa nu se deoache le-a pus la fiecare cate un ciucure rosu la corn, dar ca sa fim siguri ca nu se deoache scuipam si zicem: "phui pe ei sa nu se deoache".

Caru'...

... cu boi

Din Bradesti o pornim spre satul Rameti, sunt doar 9 kilometri, dar peisajul ne fura si cu greu parcurgem aceasta distanta.
Suntem curiosi cum traiesc oamenii pe aici si stam de vorba cu o tanti a carei viata nu este tocmai usoara. Se plange ca satele s-au golit de tineri, iar ei varstnicii nu mai sunt in putere de munca ca odinioara. Ea nu primeste pensie ca altii de prin zona si din cauza asta ii este foarte greu. Acum un an a pus cartofi, dar au venit mistretii si abia a cules 2 saci de cartofi din aia mici si prapaditi de nu-i puteai curata, doar fierti si dati la animale. Anul acesta nu stie ca sa faca... sa mai puna cartofi sau nu?
La plecare tanti ne intreaba daca nu avem sa ii dam niste banuti de paine... ne simtim asa de prost... uitasem sa luam bani la noi.

In satul Ramet

Oamenii se duc, casele... cat mai raman?

Din satul Rameti avem parte de o coborare frumoasa pana in valea unde se afla si vestita manastire cu acelasi nume. Ne uitam la ceas... deja este ora 5pm si noi am parcurs doar vreo 20km. Prea frumos peisajul pentru a pedala in goana.
De aici avem 2 variante: fie sa ne intoarcem inapoi sa nu ne prinda noaptea, fie sa ne urmam planul - urcam pe Dealul Florilor, sa trecem prin catunele Fata Pietrii, Tecsesti, Dealul Geoagiului, Harbesti, Cojocani si apoi fara nici o problema de orientare am putea merge pe intuneric pe drumul de pamant catre Aiud pana in Bradesti si de aici inapoi prin Valea Poienii la Huda lui Papara.
- Na ce facem, ne bagam?
- Clar, ne bagam!

Curiosul

Stupi taranesti traditionali
(multumim domnului Mititeanu pentru explicatie)

Asadar pornim inainte, de data asta pedalam mai cu spor si amurgul ne prinde in catunul Dealul Geoagiului. Mai stam de vorba cu un satean harnic si ni se scurg ochii dupa galeata cu lapte proaspat muls ce o ducea spre casa. Ne tot uitam dupa cortul lui Dinu&Marlene Mititeanu, stim ca sunt prin zona veniti sa asiste la slujba de Inviere la bisericuta din sat. Nu zarim nici un cort si deja pe ultima geana de lumina incepem sa coboram spre Cojocani.
Invierea ne prinde pedaland pe drumul spre Bradesti prin catunele Barlesti, Macaresti, Geogel, iar Lumina Invierii o culegem din lumina frontalelor noastre.

Alin: buna mea sotioara nu s-a gandit sa-si ia panataloni lungi cu ea in tura, a venit doar in pantaloni scurti ca deh e primavara si caldut... oare nu i-am zis ca si Trascaul e un munte? unul mai mic, dar totusi munte, iar noaptea pe munte e racoare :D asa ca sunt nevoit sa-i dau colantii mei lungi s-o apere de racoarea noptii, iar eu dardai in pantalonii scurti. Noroc ca ma incalzesc pedaland la deal, dar cand dau la vale... ptiiiuuu ce frig ii! iar pe valea Poienii s-au pus ceturile noptii si s-a lasat tot frigul pe firul vaii, iar eu dardai de zici ca-s curentat!
Oprim sa realimentam cu apa la o gospodarie, oamenii au lasat sub apa rece de izvor o sticla de 2l plina cu lapte. Necuratul din mine imi aminteste c-am o foame grozava de ceva vreme.
-Ti-ai terminat toate ciocolatile, iar asta-i lapte din al bun si proaspat, precis n-o fi din al de alimentara de 1.5% :))
Ma uit cu jind la sticla, acuma parca mi-e tare greu sa fiu cinstit, as pacatui oleaca, macar vreo 2 guri :D dar imi alung gandurile necurate, hai ca mai rabd, mai avem doar 10km pana la masina.

Doua surioare

Ajungem la masina in jur de ora 2 dupa miezul noptii, unde Lore si Ciula nu sperau ca vom mai aparea, se gandeau ca poate am tras sa inoptam la vreun localnic.
Dar a meritat efortul de a pedala pe noapte, dupa Ramet am vazut cele mai frumoase locuri pana sa se intunece, pe la Tecsesti si Dealul Geoagiului unde am prins si apusul. Si daca pana la 5pm abia pedalasem 20km printre pauze de fotografiat, pana la masina s-au adunat aproape 80km cu 2.400m diferenta de nivel.

Ziua buna de dimineata se cunoaste

Care cum poate...

Duminica dormim foarte bine si recuperam din somn pana pe la 10, incet incet facem ochi si impreuna cu Lore si Ciula luam micul dejun de Pasti - oua sidefate si drob de miel. La ora pranzului incalecam pe biciclete si o luam la vale spre catunul de Sub Piatra, apoi din Dumesti prindem noul drum asfaltat, ce ne urca pe alta varianta decat cea de ieri, mai ocolitoare e drept, dar macar pedalam, nu mai impingem la biciclete pana sus la troita de deasupra Dalbinei (Vanatarea).

Pe-un picior de plai

Au trecut oamenii harnici

Alin: oprim la o gospodarie din Valea Poienii sa luam apa proaspata si cum stiu ca oamenii de aici se bucura sa intri in vorba cu ei, il descos pe un mos despre locuri si despre traiul lui. Mosul ii ager inca la vedere, caci o vede pe Lore descalecand de pe bitigla si exclama: "- Ie si la fatuca asta cat ii de frumoasa, bat-o norocu s-o bata!" Il avertizez pe Alinu' sa-si pazeasca bine mandra.

Lumea se modernizeaza

Trecem din nou prin Valea Poienii si urcam in Bradesti exact ca si ieri, cotim la stanga spre satul Ramet, dar nu ajungem in sat, caci prindem coborarea pe Valea Inzelului. O superba vale, mai populata ca cea a Poienii si un deliciu pentru o coborare cu bicicleta... cand portiuni mai abrupte presarate cu bolovani, cand pante de pamant neted, cand pamant muncit de copitele vitelor, cand trecut cu bitigla direct prin apa... si uite asa coboram in viteza pana in Poiana Aiudului.

Sura supravietuitoare

Speed... give me what I need

Din Poiana Aiudului trecem prin cheile Valisoarei, apoi facem un popas mai lung si mancam in satul Izvoarele. Desi ne-am fi dorit sa mergem pana la Coltesti, sa revedem cetatea si de acolo sa traversam muntele din valea Aiudului in valea Ariesului la Vidolm, socotim ca ne va prinde noaptea iar, asa ca preferam sa scurtam tura si alegem pt intoarcere traseul din Izvoarele direct spre Huda lui Papara pe sub vf Plesu, pe la Rogoaze, printre vf Prislop si Muntele Bedeleului cu iesire la troita de deasupra Hudei.

Curioasele

Push bike

Satenii din Izvoarele cand aud ca vrem sa ajungem pana la manastirea de Sub Piatra ne spun ca ne va prinde noaptea, sa inoptam in sat, dar noi nu ne speriem, stim ca vom ajunge pe intuneric si o luam inainte. Drumul este mai bun decat credeam si ajungem destul de repede in saua de "La Rogoaze".

Alin: ma incanta nespus de mult drumul acesta de piatra ce are incrustate santuri adanci lasate de trecerile nenumarate ale carelor cu boi; crucea de piatra si inserarea ce vine iute peste noi intregeste o atmosfera de poveste; totul ma face sa ma cred intr-o istorie cu haiduci, parca-s fi Margelatul pe "Drumul Oaselor" calare pe bidiviu in loc de bicicleta.

Pe drumul de care

Greu la deal cu boii mici

Dupa crucea de "la Rogoaze", Ciula vine cu ideea sa scurtam traseul pe banda galbena, sa nu mai ocolim pe banda albastra. Lore si cu mine o luam inainte la deal pe banda albastra, dar Alinul meu ne striga inapoi, asadar ne intoarcem. Nu stim cum Ciula l-a convins la Alin sa o luam pe banda galbena, noi cand am auzit ca si Alinu' meu zice sa o luam pe acolo... avem incredere si schimbam culoarea dungii.
Toate bune si frumoase pana dam de coborarea abrupta. In jur sunt doar brane printre pinteni de stanca, mai jos grohotisuri... peisaj de Crai, nicidecum de coborat cu bicicleta! Aici Alinul meu propune sa ne intoarcem, dar eu care sunt prima nu mai vreau sa ma intorc si ii dau hotarata la vale. Coboram cu greu, mai descataram cu bicicleta pe umar, mai cu ea sub brat, mai cu ea de coarne, tot asa catinel pana ajungem la fanete.

Pe aici nu se trece

Hristos a inviat!

Scapati de abrupturi si iesiti la drumeagul ce duce la manastire e deja intuneric de vreo ora... rad in sinea mea si zic: "de mergeam pe dincolo era prea usor si frumos, ba chiar riscam sa ajungem pe lumina la corturi". Oricum ora nu e prea tarzie, e doar 10pm.
A iesit si azi o tura frumoasa, care nu se poate incheia decat cu niste povestiri, o cina copioasa urmata de delicatesele seri: un vin cu branza si niste baclava dulce ca ziua ce-a trecut - care ne-au picat numai bine inainte de noapte buna.

Fereastra

Manastirea de Sub Piatra

Luni urcam din nou la manastirea de Sub Piatra, pe noapte nu am vazut-o foarte bine si vroiam sa vizitez manastirea de lemn, veche din secolul al XVIII-lea.
Pentru ca drumul spre casa este lung si pentru ca previziunile meteo ne-au spus ca pe la ora 4 incepe ploaia, astazi facem doar o scurta plimbare la valea Posaga din Muntele Mare, dincolo de Aries, unde vizitam manastirea de lemn, Izvorul Maicii Domnului si cheile Posagii.

Manastirea Posaga

La ora 4pm fix suntem echipati de drum, cu bicicletele puse pe masina si cu primii picuri de ploaie in cadere, adica exact cand au prezis meteorologii elvetieni.
Fiecare dintre noi ne-am amintit de turele facute in zona cu cativa ani inainte, ne-am bucurat de aceasta tura si ne-am notat in calendar ca la toamna vrem sa facem din nou o tura de muntii Trascau, per pedes de data asta, sa mergem in zonele mai putin accesibile pe doua roti.

Circuit rosu - sambata 18 apr (~80km 2.400m dif nivel)
Circuit albastru - duminica 19 apr (~60km 1.500m dif nivel)
Traseu rosu dus-intors - luni 20apr

Povestea turei vazuta prin ochii lui Ciula o puteti gasi aici.