Cu barca prin cheile Nerei 25-26 apr

Afland ca primavara este sezonul de rafting si gandindu-ma ca nu am incercat niciodata sportul asta, m-am decis ca ar fi cazul sa-l incerc si eu. Asadar arunc o privire pe site-ul prietenilor de la Vertical Adventure si aleg ca locatie Nera, stiind ca zona este superba, iar apa nu foarte involburata, ceea ce suna foarte bine pentru o prima tura de rafting, desi Alin imi spune ca pe Nera n-o sa facem rafting, ci mai degraba o plimbare cu barca.

Seara la foc

Ne adunam in trei masini, cei mai multi din trupa fiind colegi la Alcatel: Bogdan, Valeriu, Cristi, Andi, Rodin, Sergiu, Lavinia, Gabi, Diana, Alin si cu mine, iar vineri dupa ce scapam de pe plantatie, plecam cu gandul sa dormim la cantonul Damian.

Maestrul Rodin

La podul Beiului ne intalnim cu Nae, calare pe un ATV, venit sa ne ajute cu accesul spre Damian. Inaintam cu masinile catinel-usurel pana in poiana imediat de dupa bifurcatia cu valea Lindinei, dar de acolo drumul spre Damian devine mai rau. Nae se ofera sa ne ajute sa dam o tura de explorare pana la Damian, asa ca Alin desi nu-i deloc fan de ATV-uri, nu are ce face si incaleca ATV-ul condus de Nae. Se confirma ca drumul e destul de rau pt o masina mica, in plus e si blocat de un copac cazut, asa ca ramanem aici in poiana.

Micul dejun

Instalam corturile cat ai clipi si pentru ca este prea devreme de culcare, dar prea frig de stat afara, in 2 timp si 3 miscari, multi fiind, ne mobilizam si facem un foc, in jurul caruia stam la povesti pana tarziu in noapte. Ba chiar la un moment dat ne punem si facem si niste gratare.

Unul dupa altul

Merii de la Damian

Pentru ca duminica vom vedea din barca toate cheile Nerei si lacul Dracului (cel mai mare lac carstic din tara), nu prea are sens sa facem acest traseu per pedes, asadar alegem sa mergem cu totii in Valea Rea sa rapelam prin canion.

La Carlige

Atentie la cap!

Syringa vulgaris

Cuplam tractiunea 4X4

La racoare

Unii dintre colegii nostri n-au mai avut ocazia sa se dea in rapel, asa ca le facem un mic instructaj. Cum suntem 11 de toti si avem doar 4 hamuri, trebuie sa organizam bine planul logistic: unii rapeleaza, altii asteapta, observa care-i procedura de rapel, recuperam hamurile pe coarda in sus pana ajunge toata lumea sa coboare rand pe rand.

Valea Rea

Laviniei ii place

Gabi si Valeriu se descurca excelent

Bogdan ar mai vrea o data

Cristi paianjenul ce-si tese panza

Dupa ce ne intoarcem la tabara, Alin simte ca n-a facut destula miscare pe azi si cum antrenamentul in cadrul natural este cel mai potrivit, pleaca sa dea o tura de alergare. Fuge pana in Potoc si inapoi, la intoarcere mai da o fuga pana la Damian si inapoi si aduna 18km de alergare.

Foc incrucisat

Seara se incheie din nou la foc, la o portie de mici si gratare si povesti, dar ora de culcare este mult mai devreme, pentru ca duminica Nae ne-a cerut sa fim pregatiti la 8 dimineata in Sasca Montana de unde sa ne preia spre Sopotul Nou. Alin are grija sa se respecte planul si la 6 dis-de-dimineata ne da o trezire matinala in stil spartan asa cum ii place lui.
Racoarea diminetii ne baga pe toti in priza, ne sincronizam cum nu se poate mai bine si suntem gata toti deodata in timp util, lucru care pana acum mi se parea imposibil la un grup asa de mare de oameni.

Barca Motanului

Desi de dimineata vreme nu pare foarte prietenoasa, un vant ne zburleste pielea la toti, dar odata echipati in neoprene si suiti in barci, buna dispozitie, glumele si rasetele noastre ii starnesc curiozitatea soarelui care se arata printre pomi.
Pornim pe Nera in doua barci - in barca Motanului: Bogdan, Andi, Sergiu, Lavinia, Gabi si Valeriu, iar in barca Vulturului: Rodin, Cristi, Diana, Alin si cu mine.

Pauza de balaceala si sarituri

Pe parcursul turei inevitabil ne intrecem, ne stropim, unii fac sarituri in apa de pe malul stancos, avem norocul sa vedem un uliu in toata splendoarea lui planand deasupra noastra, o rata salbatica, cascade, pereti stancosi de zeci de metri, tunele sapate in stanca...

Arcada de stanca

Avem parte de un instructor meserias in barca, Luci aka Vulturul, care se dovedeste a fi si un ghid priceput de la care auzim lucruri interesante si pe deasupra e si un companion foarte nostim.

Sub aripile protectoare ale Vulturului

Verde de aprilie

Tura a fost superba si o recomand celor care incearca acest sport pentru prima data, desi Nera nu este cea cea mai involburata apa de rafting, peisajul si echipa face tot. La final cu totii am spus ca urmatoare tura va fi pe Jiu sau pe Cerna.